Cât de sănătoasă mai este mierea de albine? Specialiştii au descoperit cel puţin trei factori care-i afectează calitatea

Arhivă

Este ştiut de toată lumea că mierea de albine, hrana zeilor, cum i se spunea odinioară, este un aliment pe cât de gustos, pe atât de sănătos. Calitatea principalului produs al stupului este direct influenţată de starea florei care asigură hrana albinelor iar, din păcate, spun horticultorii, sunt din ce în ce mai multe probleme la acest capitol.

Flora din ţara noastră le oferă apicultorilor posibilitatea de a alimenta piaţa cu mai multe tipuri de miere, gama fiind dominată de mierea de salcâm, tei, floarea soarelui, conifere, mentă, zmeură, mac sau mierea de trifoi. Cea mai complexă este însă mierea polifloră, deoarece conţine o combinaţie din mai multe tipuri de flori.

”Tratamentul cu astfel de miere acoperă o gamă largă de afecţiuni. Mierea polifloră este cea mai bogată în nutrienţii şi substanţele necesare omului şi este cel mai complet aliment natural din câte există la momentul de faţă”, scrie dr. Cătălin Luca, pe blogul său.

Mierea de albine este un aliment gustos, apreciat deopotrivă de copii şi adulţi, dar şi un îndulcitor sănătos. S-a descoperit, în timp, că mierea de albine are proprietăţi terapeutice în diverse probleme de sănătate. Tratează şi previne afecţiuni din cele mai diverse şi mai grave şi se crede că ar exista şi un tratament miraculos cu miere împotriva cancerului. 

”Mierea tratează şi previne apariţia obezităţii, fiind recomandată înlocuirea zahărului din alimentaţie cu un zahăr natural, mierea. Diabetul şi diabetul juvenil poate fi prevenit cu ajutorul folosirii mierii şi a renunţării la dulciuri. Înlocuirea zahărului cu mierea ajută şi la prevenirea apariţiei cariilor dentare şi a constipaţiei. (...) Osteoporoza şi menopauza prematură, afecţiuni ce afectează în mare măsură femeile, pot fi prevenite printr-un consum regulat de miere. Laringitele, faringitele, răcelile, bronşitele şi bronşiolitele îşi găsesc alinarea în consumul de miere de albine, de preferinţă de eucalipt, tei sau conifere, asociată cu propolis şi se administrează o linguriţă de miere urmată de zece grame de propolis, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara”, scrie dr. Cătălin Luca.

Avertismentul specialiştilor: apicultura este grav afectat de factori precum schimbările climatice

Materia primă în procesarea mierii de către albine este nectarul florilor iar calitatea plantelor melifere inflenţează direct proprietăţile mierii. Din păcate, spun horticultorii, schimbările climatice şi folosirea unor biotehnologii în agricultură sau pomicultură, sunt câteva dintre motivele de îngrijorare pentru apicultori.

Din cauza dereglărilor climatice, plantele nu mai parcurg corect fenofazele, mai ales cea de înflorit, pe care apicultorii o aşteaptă cu interes tot anul.

”Din relaţiile pe care noi le avem cu apicultorii, am aflat că acum ei au mari probleme din mai multe motive. Pe de-o parte, dereglările climatice au afectat foarte mult flora spontană şi fenofazele acestea ale plantelor, adică durata de înflorit, faptul că e arşiţă, umiditate atmosferică ridicată. Florile nu secretă nectar şi atunci se usucă repede. Aşa a fost cu teiul. Nu pot face producţie foarte mare din cauza acestor impedimente, Pe de altă parte, dacă înainte obişnuiau acea transhumanţă, acel pelerinaj, la culturi de floarea soarelui, salcâmi, acum toţi s-au văitat că anul acesta dar şi în anii trecuţi, aceste culturi nu au mai dat producţii, tocmai pentru că clima nu a fost favorabilă înfloritului”, spune cercetătorul în horticultură Costel Vânătoru.

Introducerea biotehnologiilor în agricultură şi extinderea culturilor modificate genetic reprezintă, de asemenea, o cauză importantă a deprecierii calităţii produselor apicole. 

”Un mare impediment îl reprezintă introducerea aşa-ziselor soiuri moderne, obţinute în urma unor biotehnologii sau modificate genetic. Aici au probleme în special la floarea soarelui, la hibrizii aceştia moderni, pentru că se autopolenizează şi nu mai au nevoie de albină. Albina începe să facă polenizarea, dar este uzată, pentru că munceşte foarte mult; tubul acesta polenic este foarte lung iar albina aproape că se asfixiază ca să ia polenul de acolo”, explică cercetătorul buzoian.

Sursa romancodrin12.hweb.hirlau.info

Aplicarea intensivă a tratamentelor fitosanitare generează mari probleme apicultorilor. Albinele simt culturile toxice şi refuză polenizarea în arealul respectiv. Există de asemenea riscul ca albinele să moară dacă se hrănesc din culturi care au fost stropite în exces şi cu substanţe chimice puternice. 

”Apicultorii sunt din ce în ce mai loviţi de aplicarea insecticidelor, ierbicidelor şi fungicidelor. Cele mai periculoase grupe de substanţe sunt insecticidele. Deşi unele substanţe au fost scoase din uz în Uniunea Europeană, neavând alte soluţii cum sunt neocotinoidele, unii agricultori încă le folosesc şi apicultorii se plâng de efectele lor. Albinele, când simt că florile sunt contaminate, evită să mai meargă să fecundeze în lanul în care au murit alte albine”, spune cercetătorul Costel Vânătoru.

Pentru a-şi ajuta albinele, mulţi apicultori recurg la hrănirea stupilor cu zahăr, metodă care duce la compromiterea mierii. ”În condiţiile în care albinele nu au suficientă hrană în natură, apicultorii ajută aceşti stupi cu zahăr pe care albinele nu fac decât să-l proceseze şi să îl transforme în miere. S-au făcut studii şi s-a aflat că în piaţă este foarte multă miere procesată din zahăr, şi nu făcută de albine pe cale naturală, din nectarul florilor. Au fost şi importuri de melasă care a fost invertită în miere”, spune Vânătoru.

Sursa agrobiznes.md

Testul bolului de aer este cel mai eficient când vine vorba de a recunoaşte mierea naturală

”Luăm un borcan de miere proaspătă şi îl întoarcem cu capacul în jos. Dacă în interior se formează un bol de aer, asemănător unui glob, aceasta este naturală, dacă nu, aceasta conţine adaosuri de zaharuri”, scrie dr. Cătălin Luca, pe blogul său.

Cercetătorul Costel Vânătoru spune că dacă persistă problemele climatice, mierea riscă să devină un produs din ce în ce mai slab calitativ. De aceea, este necesară îmbogăţirea florei din ţara noastră cu plante melifere mai rezistente, prin aclimatizare.

”Eu am luptat pentru aclimatizarea de specii noi, îmbogăţirea florei cu plante melifere care la noi nu e la fel de generoasă ca în Noua Zeelandă sau Africa, de exemplu, de unde provine mierea de Manuca, cea mai scumpă dar şi cea mai bună. Trebuie să ne gândim mai mult la apicultori, pentru că ei sunt salvarea noastră. Una e să faci polenizarea pe căi genetice sau chimice şi alta e cu ajutorul albinei, care face o treabă frumoasă iar în acelaşi timp conservă foarte bine mediul şi sănătatea oamenilor”, spune Costel Vânătoru.