Cărămida de la Pietroasele, dovada că termele şi castrul din zonă au fost construite de o legiune a Imperiului Roman

Castrul şi termele din localitatea Pietroasele, judeţul Buzău, compun singurul ansamblu roman de amploare din Câmpia Română. O cărămidă descoperită de arheologi dovedeşte că la poalele Istriţei a fost campată una dintre cele mai longevive legiuni ale Imperiului Roman, Legiunea a XI-a Claudia.

Primul care a obţinut informaţii despre castrul roman târziu de la Pietroasele a fost Alexandru Odobescu, în 1866, când a venit în localitate pe urmele tezaurului Cloşca cu puii de aur. 

Marele savant a făcut atunci primele şi unicele sondaje arheologice executat de el vreodată în teren, în urma acestora descoperind „amestecate cu multă cenuşă, pietre de construcţie, cărămizi, vase din lut grosiere, fragmente de butelii din sticlă, vase, arme şi bucăţi de metal, doi piepteni mici şi o daltă din os, numeroase râşniţe din piatră, multe oase de animale domestice, câteva bucăţi de lemn putrezit şi, în fine, o mică monedă de bronz cu efigie imperială” (A. Odobescu, ”Le Trésor de Pétrossa”), nedescifrată deoarece era foarte alterată. 

La o distanţă de aproximativ 500 de metri la est de colţul de sud-est al castrului, au fost descoperite în iulie 1976 termele romane, sau edificiul cu hypocaust, un obiectiv care avea să le ofere arheologilor informaţii preţioase la fiecare sesiune de săpături. Echipa de specialişti de la Muzeul Judeţean Buzău a aflat că edificiul fusese reşedinţa unor căpetenii romane care au fost trimise de împăratul Constantin cel Mare la nord de Dunăre, să oprească năvălirile barbare. În interiorul clădirii funcţionau un fel de băi publice, asemănătoare celor de la Roma. 

“Termele erau folosite la acea dată de ostaşii romani care erau campaţi în castru. Trupele care foloseau acest edificiu presupunem că ar fi cele care făceau parte din Legiunea a XI-a Claudia, legiune care avea baza la Durostorum. Acest sistem de fortificaţii trebuia să apere noua capitală a imperiului pe care Constantin a inaugurat-o în 330, oraşul Constantinopol. Ştim exact că prin tratatul din 332, Constantin a impus gotilor să îi respecte pe creştinii de la nord de Dunăre, deci a sprijint răspândirea creştinismului de atunci şi a făcut ca viaţa organizată din imperiul roman să pulseze foarte intens şi la nord de Dunăre”, a explicat muzeograful Gabriel Stăicuţ. 

* Foto Muzeul Judeţean Buzău

Una din cărămizi era ştampilată cu sigiliul Legiunii a XI-a Claudia Pia Fidelis, cantonată în acea vreme la Durostorum, azi Silistra, pe malul stâng al Dunării. A fost descoperită în cadrul edificiului cu sistemul de încălzire denumit hypocaust, cel mai probabil făcând parte din componenţa unei pilae din încăperea cu hypocaust. Cărămida oferă importante informaţii despre momentul construcţiei edificiului de la Pietroasele şi despre unităţile militare romane implicate în acest demers.

”Cărămida (nr. inv. 49562), păstrată fragmentar, cu dimensiunile de 15 x 11 x 6,2 cm, are pe una dintre părţi un cartuş simplu, dreptunghiular, în care apare partea finală a unei ştampile retrograde [LEG XI] C (laudiae) P (iae) F (idelis) cu litere groase. Descoperită în campania din anul 1976, în cuprinsul încăperii A a edificiului, cărămida ştampilată a suscitat rapid interesul specialiştilor care au putut stabili că acest tip de ştampilă se regăseşte şi în alte descoperiri datate în intervalul cronologic cuprins între secolul I d. Hr. (în Dalmatia şi Germania Superior) şi primele două decenii ale sec. II d. Hr. (începutul domniei lui Hadrian), fiind legată de istoria uneia dintre cele mai longevive legiuni ale Imperiului Roman. Aceasta îşi câştigase cognomenul de Claudia Pia Fidelis în urma unei revolte împotriva împăratului Claudius (41 – 54) care a avut loc în anul 42 d. Hr., iniţiată de guvernatorul Dalmatiei, Camilus Scribonianus, la care legiunea a rămas fidelă împăratului, refuzând să lupte de partea uzurpatorului.” Gabriel Stăicuţ, muzeograf.

Potrivit specialistului de la Muzeul Judeţean Buzău, istoria legiunii romane a XI-a Claudia la Dunărea de Jos începe odată cu războaiele daco – romane (101-102, 105-106), când împăratul Traian hotărăşte aducerea ei din provincia Germania Superior pentru a participa la confruntările armate din timpul celor două războaie şi la construcţia de drumuri şi castre necesare consolidării poziţiilor cucerite. 

”Trupele legiunii a XI-a Claudia au mai fost atestate, tot pe baza materialului tegular (ţigle şi cărămizi), la Slăveni, Buridava, Voineşti, Târgşorul Vechi şi Drajna de Sus, atât în perioada conflictelor militare, cât şi în anii imediat următori. După anul 102 sau după terminarea războaielor daco-romane, cel mai târziu în anul 107, legiunii a XI-a Claudia i se fixează sediul la Durostorum (azi Silistra, Bulgaria), de unde, alături de legiunile I Italica şi a V-a Macedonica, va asigura apărarea provinciei Moesia Inferior (ulterior Moesia Secunda) şi, de asemenea, va exercita, în anumite perioade, controlul asupra Munteniei până la sfârşitul Antichităţii”, explică muzeograful Gabriel Stăicuţ.

Alături de cărămida cu însemnele [LEG XI] C (laudiae) P (iae) F (idelis), datată la începutul sec. II d. Hr. (în timpul împăraţilor Traian – Hadrian), la Pietroasele au mai fost identificate alte cinci tipuri de ştampile ale legiunii a XI-a Claudia, datate pe parcursul secolelor II – III d. Hr., fapt care confirmă o prezenţă militară romană şi un permanent contact cu civilizaţia romană a acestei regiuni a Munteniei aflată în afara graniţelor provinciei Dacia.

Băile romane de la Pietroasele, spun specialiştii, au fost o construcţie impresionantă în concepţie şi fascinantă ca aspect, ale căror culoare şi încăperi erau pardosite cu plăci de marmură albă, pereţii erau decoraţi în frescă frumos colorată în combinaţii de albastru, roşu, galben, verde şi brun, iar ferestrele erau închise cu vitralii din plăcuţe de sticlă multicolore fixate cu rame de plumb.

Edificiul dispunea de bazine cu apă caldă şi apă rece, de săli pentru exerciţii şi antrenamente, săli de muzică, de dans, de lectură, de odihnă, spaţii de lucru, bucătărie, sală pentru banchete. Întreaga construcţie era încălzită printr-un sistem ingenios compus dintr-un focar furnium de mari dimensiuni, în care ardeau buştenii de lemn, de unde căldura circula prin canale amplasate sub pardoseala din cărămizi şi mortar sprijinită pe stâlpişori din cărămizi pătrate şi prin bolţi. 

Potrivit arheologilor, bazinele de mici dimensiuni, cu laturi de 2 X 1.20 metri, erau pardosite cu plăci de marmură tăiate la dimensiunea fundului, pe una din laturi aveau amenajată o treaptă-banchetă din cărămizi, înaltă de 40 de centimetri şi lată de 30 de centrimetri, pe care şedeau personajele în timpul îmbăierii, iar pereţii erau coloraţi şi pictaţi. Accesul la bazine se făcea pe scări din cărămidă tencuită.

"Focarul de căldură, furnium sau praefurnium, de mari dimensiuni era conceput pentru arderea de buşteni de lemn. De aici, căldura circula prin canalele amplasate sub pardoseala din cărămizi şi mozaic, amplasate sub pardoseala din cărămizi şi mortar, sprijinită pe stâlpişori, asigurând confortul dorit în fiecare colţ al edificiului ", precizează istoricul buzoian Marius Constantinescu.

Castrul şi edificiul cu hypocaust de la Pietroasele, singurul ansamblu roman de asemenea amploare existent în Câmpia Română la peste 100 de kilometri nord de Dunăre, demonstrează concepţia şi coordonarea romană, realizată prin prezenţa efectivă a militarilor, arhitecţilor, constructorilor, meşterilor romani, dar şi implicarea în munca concretă a populaţiei locale daco-romane, care a contribuit la extragerea, transportul, pregătirea şi punerea în operă a materialelor de construcţie.