Buzău: Constantin Musceleanu, din copilul sărac a ajuns om de afaceri

S-a născut într-un sat uitat de lume şi parcă şi de Dumnezeu, din munţii Buzăului, Ruşavăţu. Era cel mai mic dintre cei patru fraţi, dar era cel mai harnic. Tatăl i-a părăsit de mici, iar mama a fost cea care trudea zi şi noapte să îşi vadă copiii mari.

A fost un copil foarte sărac care a muncit cu ziua ca să poată merge la şcoală sau să îşi cumpere de îmbrăcat. Este povestea copilăriei omului de afaceri buzoian Constantin Musceleanu.

“Eram cel mai mic dintre fraţi. Mama muncea foarte mult ca să nu ne lipsească nouă nimic. Când pleca la serviciu, lucra la o fabrică de ipsos, eu eram cel care avea grijă de gospodărie. Scoteam vitele la islaz, mă întorceam acasă, şi le făceam pe toate. Cu toate astea, eram un copil fericit. Am făcut şcoala primară în sat, la Pălici. Mergeam cu ziua, în sat la oameni, şi câştigam zece lei pe zi. Cu banii ori îmi cumpăram câte ceva, ori îi dădeam mamei în casă. Dar eu toată viaţa, dacă am avut trei lei, unul l-am cheltuit, iar doi am pus de-o parte. Munceam pentru bani şi de aceea ştiu să îi apreciez”, ni s-a confesat Constantin Musceleanu. Următoarele şapte clase le-a făcut la şcoala din Ruşavăţu şi a continuat cu şcoala profesională de mecanici auto de trei ani.

A făcut şcoala de şoferi profesionişi şi s-a angajat ca şofer de camion la ILF Buzău. “Am muncit mult ca să pot să îmi fac şcoala. Nu aveam niciun ajutor de nicăieri şi am făcut totul singur. Când m-am angajat la ILF munceam şi ziua şi noaptea pentru că îmi plăcea şi vroiam să arăt tuturor că sunt bun.” La 21 de ani s-a angajat ca şofer magazioner la cantina Primăriei, în Buzău, a ajuns apoi şef de cantină şi s-a înscris la liceu la seral unde erau nouă candidaţi pe loc dar a intrat primul cu media 9,80. “Îmi era foarte greu. Eram şef de unitate, eram căsătorit, aveam un copil şi mă duceam şi seara la şcoală. Am fost apoi numit şeful Taberei de Pionieri Poiana Pinului, apoi am fost gestionar de bufet la Cooperaţia”. După mulţi ani de muncă în care a trebuit să demonstreze de ce este în stare, Constantin Musceleanu a fost promovat ca şef de restaurant la Mina de Patrol din staţiunea Monteoru unde a lucrat şase ani. Era, la 33  de ani, cel mai tânăr şef de unitate. În 1987 a fost numit şef de unitate la Hotelul Restaurant Bucegi pe care în 1993 l-a şi cumpărat. În aceeaşi perioadă s-a asociat cu doi italieni şi a reuşit să îşi îndeplinească un vis din copilărie. “Când eram copil furam ouăle din cuibar şi le schimbam la cooperativă pe Eugenii. Îmi plăceau aşa de mult şi mi-am promis că atunci când o să cresc, dacă o sa am bani, o să îmi fac o fabrică de Eugenia. Şi am reuşit. În 1993 am făcut o fabrică de biscuiţi şi îngheţată.”, ne-a dezvălui Constantin Musceleanu. A deschis apoi, motelul restaurant Milenium, iar în 2007 a reuşit să cumpere hotelul în care lucrase cu ani în urmă ca şef de unitate: Mina de Petrol de la Monteoru, pe care l-a transformat total dintr-o ruină într-o afacere profitabila. “Acum am tot ce vreau. Sunt mândru că rămâne ceva în urma mea dar am muncit mult pentru că eu nu am avut pe nimeni să mă susţină.” Numele de Musceleanu îl ştiu toţi buzoienii dar puţini ştiu de unde a plecat  Constantin Musceleanu ca să ajungă un cunoscut om de afaceri.

Întrebări şi răspunsuri:
Ce vă face să fiţi mândru? Sunt mândru de familia mea, de copii mei şi de ce am realizat pînă acum. Sunt mândru că rămâne ceva în urma mea şi că nu am trăit degeaba. Şi mai sunt mândru şi îi păstrez vie amintirea mamei mele care a muncit singură ca să ne ajute pe noi să devenim cineva.

V-a tentat vreodată să vă mutaţi în alt oraş sau să vă stabiliţi în trăinătate? Niciodată. Când eram şef de unitate mi s-a ivit ocazia de nenumărate ori să mă stabilesc în al oraş dar nu am vrut niciodată. Iar în străinătate îmi place să merg doar în vizită. Nu aş rămâne nicăieri. Aici, la Buzău este casa mea, familia, prietenii şi oamenii dragi mie.

Ce îi place: Îi plac oamenii şi toată viaţa a fost înconjurat de prieteni.  Adoră să vadă oameni fericiţi, bucuroşi îi place liniştea. Îi place mult să călătorească, să se bucure de natură, să se relaxeze în mijlocul naturii, dar spune că nu prea are timp.  Îi place să petrecă şi să asculte muzică bună.

Ce nu îi place: Nu îi plac oamenii leneşi, delăsători, încrezuţi şi necomunicativi. Urăşte mizeria şi cearta. Nu suportă să lase pe mâine ce poate face azi şi nu îi place să îi facă altcineva treaba.

Profil: Născut:15 mai 1949 comuna Ruşavăţu, judeţul Buzău,  
Ocupaţia: om de afaceri, 
 Familie: căsătorit, 3 copii