VIDEO FOTO Vasilică Flaşnetarul, actorul din Centrul Istoric. „Dinică a luat o cariocă şi mi-a desenat o mustaţă ca cea a lui Charlie Chaplin”
0
Vasilică Flaşnetarul este actorul principal pe scena Centrului Istoric al Capitalei. Atunci când vremea îi permite, flaşnetarul şi „echipa sa de actori” îşi fac apariţia în jurul orei 12.00. Nu au un scenariu pregătit, improvizeză în funcţie de public. „Hai să-ţi spun o vorbă mare, pe oameni trebuie să îi abordezi psihologic, îmi joc rolul diferit cu fiecare în parte. Scopul meu e să îi fac să zâmbească”.
Şi într-adevăr, trecătorii zâmbesc aproape de fiecare dată atunci când trec pe lângă el. Chiar dacă nu trag un bileţel, se opresc şi fac poze cu papagalii şi şoriceii din pălăria flaşnetarului. Le zâmbeşte tuturor, chiar şi celor care sunt răutăcioşi şi îl iau peste picior. „În meseria asta am învăţat să lucrez cu ambianţa. Sunt unii curioşi care se dau drept străini, îmi cer să tragă un bileţel şi apoi pleacă, prefăcându-se că nu au înţeles”. Vasilică nu se supără, are o vorbă pentru fiecare: „Zdreanţă, în gândul lui, te-ai făcut al dracului”.
Viaţa lui Vasile, filă de poveste
Vasile Enişor, după numele din buletin, se consideră un om simplu, ajuns la vârsta de 45 de ani. La nouă ani, alături de bunicul său, flaşnetar recunoscut în ţară, a venit în Bucureşti, lăsând în urmă mahalaua Ploieştiului. Toată copilăria şi-a petrecut-o în bâlciuri şi la circ. „La nouă ani, montam lanţurile şi umbreluţele din bâlci. Aveam umărul roşu şi umflat de la câte fiare căram”, îşi aminteşte flaşnetarul.
În acest mediu, viaţa nu este foarte corectă, adesea cei care ne înveselesc au în spate poveşti triste. „Dormeam pe unde apucam, mă mâncau ţânţarii şi uneori dormeam în locuri unde erau mulţi şobolani”. Vasilică a povestit cum făcea rost de mâncare: „Strângeam banii pe care îi primeam zilnic pentru mâncare, eram mai afurisit eu aşa. Mă duceam în grădinile ăstora şi luam roşii şi castraveţi, îmi făceam salate, uneori cumpăram salam din ăla torpedou”.
Flaşnetar la nunţi de epocă
În Bucureşti, Vasilică a lucrat la Teatrul Naţional. „M-a dus un prieten la teatru, regizorul Mihai Bunea m-a văzut şi mi-a propus să colaborez cu ei. 12 ani am fost flaşnetarul din piesa «Tanke, Ianke şi Cadâr»”.
Vasilică locuieşte alături de soţia sa şi de cei cinci copii într-o casă bătrânească din Bucureşti, împreună cu fratele său. „Din meseria asta nu câştig cât să mă îmbogăţesc, dar nici să mor de foame. Iarna trecută m-a ajutat Daniel Mischie, m-a lăsat să merg pe terasele de la Hanul cu Bere, m-a ajutat cu bani şi cu mâncare pentru cei mici”.
Povestea flaşnetarului este întreruptă de o doamnă care îl roagă să participe la o nuntă de epocă. El îi explică că pentru asemenea evenimente are chiar numere speciale. „Voi lua flaşneta cea mare, care este decorată cu măşti. Cu mine vor mai veni doi oameni, o florăreasă şi nepotul meu, care mă va ajuta să îmi fac numărul”, face el imediat planul şi revine la dicuţia noastră.
Charlie Chaplin de la circ
Printre terasele din Centrul Istoric, Vasilică este cunoscut şi ca Charlie Chaplin de Bucureşti. „Făceam reprezenaţii la circ, până să intre oamenii şi să se aşeze pe scaune eu îi făceam să râdă, mă comportam exact ca celebrul actor Charlie Chaplin. Pe atunci aveam mustaţa desenată, frac şi joben”, povesteşte Vasilică de unde i se trage porecla.
Din distribuţie: Trandafir, Patraulea, Doru Steriad, Căpşunică şi Parfumel
Povestea animăluţelor sale, papagalii Trandafir, Patraulea şi Doru Steriad şi şoriceii Căpşunica şi Parfumel, este la fel de interesantă ca şi povestea sa de viaţă. Abilitatea de a dresa papagali şi şoricei a furat-o la rândul său de la alţi comedianţi ambulanţi „La bâlci l-am cunoscut unul care dresa papagali, l-am îmbătat şi apoi i-am zis că îi dau bani de drum dacă îmi dă un papagal dresat”. Povestea cu şoriceii este la fel de amuzantă. „Era unul pe nume Gogu care se afla printre cei mai cunoscuţi flaşnetari rămaşi în viaţă. Mai cerşea pe la restaurante, eu mă plimbam cu papagalii printre mese, a venit la mine şi mi-a zis că biletele trebuie sa le tragă nişte şoricei. Mi-a zis să mă duc la el a doua zi. M-am dus la el şi mi-a dat doi soricei şi nişte zodii vechi, mi-a arătat cum se face şi m-am pus pe treabă”.
Râsul este de două feluri
Vasile Enişor este un om care nu are prea multă şcoală, însă de-a lungul vieţii a cunoscut foarte mulţi oameni „învăţaţi” sau de „viţă nobilă”, aşa cum îi numeşte el. „Hai să îţi mai spun o vorbă mare: cine este de viţă nobilă are o educaţie aleasă, este încurajat să termine o şcoală şi se comportă diferit în societate. De aceea am grijă de fiecare om în parte. Râsul este de două feluri: cel de amuzament şi cel pentru oameni selecţi. Nu pot să te duci la masa cuiva cunoscut de toată lumea şi să îi râzi în faţă cu gura până la urechi”.
Maeştrii comediei româneşti, prieteni cu Vasilică
Vasilică a mărturisit că este născut în aceeaşi zi cu regretatul Gheorghe Dinică. „De ziua mea am primit un frac şi o pălărie de la maestrul Dinică, apoi a luat o cariocă şi mi-a desenat o mustaţă ca cea a lui Charlie Chaplin”. După acest episod, Vasilică şi-a lăsat o mustaţă adevărată, pe conturul celei desenate de Dinică, cu carioca.
Directorul Teatrului de Comedie, George Mihaiţă a fost încântat de imaginea creată de Vasilică pe Centrul Istoric. „M-a chemat la Teatru de Comedie şi mi-a spus că o să îmi facă o flaşnetă nouă. Mi-a dat şi o pălărie pe care scrie «Teatrul de Comedie»“.
Mărunţiş de la spanioli
Muzica este aleasă cu grijă, pe fundalul de pe strada Şelari se aud slagăre ale lui Gică Petrescu, muzica Bucureştiului din anii '30 sau piese de teatru celebre. El povesteşte că şi-ar dori să adauge mai multă culoare Centrului Istoric. „O să încerc să-mi fac un personaj de păpuşar, dar aici este puţin mai complicat, pentru că trebuie să mă angajeze cineva“.
Vizavi de el, este un alt Charlie Chaplin, cu faţa pictată şi mustaţa făcută cu carioca. Este amuzant, dar nu are farmecul lui Vasilică. Flaşnetarul îl imită pe Chaplin cu sufletul.
Cei mai puţini bani îi ia de la străini. „Atunci când au venit spanilolii la noi în ţară făceam maxim douăzeci de euro pe zi. Ei veneau încântaţi şi făceau poze, dar îmi lăsau doar mărunţiş, pe care oricum nu îl schimbă la bancă. Consider că mi-am făcut treaba şi am reprezentat Centrul Istoric aşa cum se cuvine”.
Flaşnetarul şi-a făcut datoria de cetăţean şi s-a prezentat şi la vot, la referendumul din iulie. Chiar dacă nu este mulţumit de actuala clasă politică, el le transmite un singur mesaj: „Aşa cum a spus şi Mircea cel Bătrân, să te ferească Dumnezeu de mânia poporului”.
Se încarcă comentariile...
