Viaţa din mahalalele Bucureştiului de altădată: Dudeşti - locul unde boieroaicele aveau cele mai frumoase bijuterii şi piaţa de peşte în Aga Niţă

În trecut, Bucureştiul era împărţit în mahalale şi, de cele mai multe ori, acestea purtau numele celui mai cunoscut om care locuia acolo.

Mahalaua Botenului este menţionată în documentele de arhivă încă din timpul lui Matei Basarab. Se pare că aceasta a fost numită după familia cu acelaşi nume care trăia aici, unde exista şi celebra livadă a Văcăreştilor, potrivit cărţii „Istoria Bucurescilor“ scrisă de  G. I. Ionnescu-Gion.

Mahalaua are în spate o poveste inedită care i-a şocat pe bucureştenii acelor vremuri.

În anul 1741, un preot care locuia în mahala a făcut un gest care i-a înspăimântat pe toţi. Popa Herea, aşa cum i se spunea bărbatului, a spart biserica Bradu – Botenul şi a furat un potir aflat în interiorul lăcaşului de cult. De teamă să nu fie descoperit, preotul a aruncat potirul, dar fără prea mare succes, întrucât la scurtă vreme a fost descoperit.

Cele mai frumoase bijuterii

Undeva la sfârşitul secolului al XVII-lea, Brâncoveanu a început să împartă bucăţi de pământ unor boieri care, uşor-uşor, şi-au ridicat case acolo. Printre cei care şi-au construit case se aflau şi cei din familia Dudescu, boieri care deţineau la acea vreme unele dintre cele mai frumoase case din întregul Bucureşti. 

Pe lângă superbele case pe care le deţineau, femeile din familie erau cunoscute pentru că purtau nişte bijuterii de-a dreptul fascinante pentru acele vremuri. Astfel, ajunseseră să fie cunoscute ca fiind cele mai bogate femei din Bucureşti.

Pe lângă opulenţa bijuteriilor, poarta de la casa Dudeştilor era monumentală, iar reşedinţa familiei era „completată“ de un balcon impresionant.

Carele cu peşte din Aga Niţă

O poveste frumoasă pe care nu sunt mulţi cei care o cunosc s-a scris în Mahalaua Aga Niţă. Acum mai bine de 400 de ani, un bărbat numit Aga Niţă a zidit biserica Sfânta Vineri. Cel mai probabil, după anul 1749 a redenumit zona mahalalei existente.

Prin mahalaua Aga Niţă trecea în secolul al XVI-lea unul dintre cele mai importante drumuri care ducea către Serbia. Pe lângă importantul drum care străbătea mahalaua, acolo se afla şi un centru comercial, de unde oamenii îşi puteau cumpără produse alimentare. Mai exact, care pline cu peşte poposeau în fiecare zi în mijlocul mahalalei, venite din apropierea Bucureştiului.

Cea mai populată mahala

În documentele care datează din anul 1789, sunt menţionate zeci de mahalale, dar cea a Sfântului Gheorghe-Vechiu a rămas în istorie ca fiind cea mai populată. Aceasta era formată din peste 330 de case. Din documentele vremii reiese faptul că aceasta se întindea până la gardurile viei domneşti, unde se afla şi Ulicioara Căldărarilor.

De asemenea, pe o altă uliţă a mahalalei, cea a Bărbierilor, într-un document din 1701 s-a consemnat faptul că în această zonă se afla, cel mai probabil, un turn al zidurilor Curţii Domneşti. Totodată, aici era şi celebra brutărie a lui Babier, unde oamenii se înghesuiau să cumpere cele mai bune coltuce, un fel de pâini. 

Mahalaua Flămânda, locul în care se strângeau cerşetorii Bucureştiului

În centrul Bucureştiului, la o aruncătură de băţ de staţia de Dealul Patriarhiei, se află strada Olimpului, centru Mahalalei Flămânda din Bucureştiul de odinioară. Aici, cerşetorii de pe lângă Patriarhie se adunau de cele mai multe ori în Mahalaua Flămânda. 

Cei care locuiau în mahala, povestesc reprezentanţii Asociaţiei Române pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate (ARCEN), erau puternic impresionaţi de orice trăsură care trece pe uliţele din mahala, iar în momentul în care zăreau un autoturism „aveau să discute o lună întreagă despre acest eveniment“. Atmosfera din mahala putea fi descrisă simplu: zgomot, câini care lătrau până la lăsarea serii, oameni care mişunau pe uliţe şi mult noroi.