Secretele geniilor literaturii române, povestite de un bucureştean: Arghezi şi Barbu erau agresivi iar Marin Preda era timid

Bucureşteanul Dumitru Andronache (75 de ani) s-a întâlnit cu cei mai mari clasici ai  literaturii române. Profesor de meserie, Dumitru păstrează amintiri de taină cu Tudor Arghezi, care era un “tip agresiv”sau cu George Bacovia care refuza întâlnirele literare pe motiv ca era foarte urât .

Cu toţii ne-am întrebat, măcar odată, cum erau de fapt, în toată naturaleţea lor, geniile literaturii române. Iar răspunsurile au venit doar din biografiile însemnate pe paginile cărţilor care-i reprezentau. Un profesor de limba şi literatura română din Bucureşti, Dumitru Andronache, este unul dintre cei privilegiaţi să întâlnească, personal, geniile care au creat opere remarcabile în literatura română: George Călinescu, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, Eugen Barbu, Horia Lovinescu sau George Bacovia.

Se întâlnea doar cu “vedetele”
 Aceste întâlniri de taină se desfăşurau în perioada în care profesorul era student al Facultăţii de Filologie din Bucureşti. Mentorul lui din acea vreme, profesorul George Ivascu, a vrut să le deschidă studenţilor săi apetitul pentru lectură şi a considerat că cea mai eficientă cale este să organizeze discuţii interactive cu prozatori celebri, aşa-zisele cercuri literare organizate de două ori pe săptămână, pentru care se cotiza cu bani, căci fiecare scriitor percepea o anumită taxă.

“Mă uitam la ei ca la nişte <<vedete>>, nu ca la ceva sacru cum o facem acum. Şi asta pentru că Ivaşcu îi aducea, întotdeauna, să ne vorbească, pe cei care aveau, ca să spun aşa, cărţile la modă”, îşi aminteşte profesorul. De exemplu, prima întâlnire a avut-o cu Mihail Sadoveanu, exact în anul morţii sale.

Fiind un nuvelist atât de apreciat, nu doar cercul restrâns de studenţi ai Facultăţii de Filologie se înghesuia în faţa romancierului, ci şi oameni simpli. Erau mulţi curioşi să-l audă, şi rupeau uşile, spărgeau geamurile, doar ca să ajungă la el. “Cele mai emoţionante amintiri le am cu George Călinescu, în faţa căruia am îndrăznit să contest o poezie de-a lui Eminescu. Nu înţelegeam sensul poeziei <<Mai am un singur dor>> în care Eminescu îşi dorea să moară lângă mare, dar vorbea de brazi. Le-am considerat nişte inadvertenţe, iar Călinescu m-a dat afară din sală”, spune Andronache. Îi plăcea să fie autoironic spunând despre sine: “Sunt o mare furtunoasă, dacă aş fi liniştit m-aş confunda cu lacul”.

Arghezi şi Barbu, agresivi
Nu toţi erau însă combativi. “Marin Preda, de exemplu, era foarte timid. Nu ridica capul de jos ca să nu-i vedem ochelarii cu dioptrii foarte mari. Devenea deosebit de emoţionat când vorbea despre tatăl său, pe care l-a considerat o muză”, povesteşte profesorul. Tudor Arghezi era foarte agresiv şi nu-i plăcea să vorbească despre perioada în care a fost închis. Mi-a zis: “Te rog, nu te băga în atelierul meu de scriitor!”.

La fel a procedat şi Eugen Barbu când a fost întrebat dacă nu s-a inspirit din romanul “Maidanul cu dragoste” atunci când a scris “Groapa”. S-a enervat şi i-a zis studentului Dumitru Andronache că nu e adevărat, că a crescut într-o mahala din Giuleşti, considerată groapă. Cu George Bacovia nu a putut discuta, deoarece era foarte compelxat de înfăţişarea sa. “Mi-a zis că are o bubă pe obraz şi că îi este ruşine. Îşi ţinea jumătate din faţă acoperită cu o batistă”, îşi mai aminteşte profesorul.