SCRIITORII ȘI ALCOOLUL Nichita Stănescu bea două sticle de vodcă pe zi, Marin Preda a murit după o beție cruntă

Povestea de iubire dintre scriitorii care au trăit în perioada comunismului și alcool este una lungă, năbădăioasă și tragică. Unii dintre cei mai buni poeți sau prozatori au băut atât de mult încât acest viciu le-a provocat, direct sau indirect, moartea.

Labiș a căzut sub tramvai după o beție la Capșa

Spre deosebire de înaintașii lor interbelici, scriitorii născuți sub zodia comunismului nu au mai putut apela la droguri pentru a-și atinge limitele fanteziei. Acestea fuseseră interzise și consumul era aspru pedepsit. Așa că singura variantă care le-a rămas la dispoziție a fost alcoolul.

Printre cei amintiți de Andrei Oișteanu în cartea sa „Narcotice în cultura română" se numără poetul Nicolae Labiș, care a murit în decembrie 1956 după ce, beat fiind, a alunecat sub un tramvai. El petrecuse cu mai mulți prieteni la Casa Capșa, unde băuse țuică, și se ducea acasă cu o tânără dansatoare pe care abia o cunoscuse.

Amețit, el a alunecat sub tramvai și a fost târât câțiva metri. A murit câteva zile mai târziu. Deși foarte mulți au fost convinși că poetul a fost împins, cauza ancheta oficială a stabilit că accidentul a fost provocat de starea sa de ebrietate.

Un alt exemplu amintit în cartea citată mai sus este prozatorul Nicolae Velea care, într/o noapte din 1987, „era atât de beat încât a adormit în zăpadă și a murit."

Ce l-a omorât pe Marin Preda

O altă moarte care a făcut să curgă multă cerneală a fost cea a lui Marin Preda. El a fost descoperit decedat la data de 16 mai 1980, în camera pe care o avea la vila de creație a scriitorilor de la Palatul Mogoșoaia. Ca și în cazul lui Labiș, mulți au crezut că fusese suprimat de Securitate pentru că devenise un pericol pentru regimul comunist. Adevărul, însă, pare să fie altul.

Prozatorul obișnuia să bea foarte mult și un astfel de episod a fost cel care i-a provocat, indirect, decesul.

Scriitorul și jurnalistul Ștefan Agopian, martor avizat al boemei literare din acele vremuri, a rememorat ultima zi din viața sa: „Se pare că la editură a băut ceva tărie, whisky probabil. Pe urmă a plecat la Mogoșoaia, cu un taxi. (...) Mai mult ca sigur s-a dus la Mogoșoaia ca să bea, ceea ce a și făcut.

S-a dus întins la restaurant și acolo a dat peste criticul Lucian Raicu,care sărbătorea ziua de naștere a soției sale, prozatoarea Sonia Larian. La masă mai erau și alți invitați. Preda a fost poftit la masă și s-a apucat de băut. După o vreme a zis că se duce la culcare.

Nimeni nu știe ce-o fi făcut în cameră, probabil c-a dormit. Noaptea tîrziu a reapărut în restaurant și a dat din nou peste petrecăreții cu care băuse mai devreme. 

A cerut vodcă și a băut dintr-o răsuflare un pahar de 200 de grame. S-a îmbătat instantaneu și a fost cărat în cameră. A fost găsit mort a doua zi dimineața. Vărsase în somn și se sufocase cu propria lui vărsătură. În august ar fi împlinit 58 de ani. Știu povestea de la poetul Virgil Mazilescu, care fusese în noaptea aia acolo, la masa cu pricina."

"Nichita Stănescu și-a băut ficatul"

Cea mai celebră victimă a abuzului de alcool a fost, însă, poetul Nichita Stănescu, protagonist al unor beții legendare în perioada comunistă.

Mircea Dinescu: „Am stat la masă cu toții bețivii literaturii românești“

„În vara lui 1977, atunci când m-am împrietenit cît de cît cu Nichita, acesta era deja dependent de alcool. Mai bine zis de vodcă. Cu toate că bea foarte mult, peste două sticle de vodcă pe zi, Nichita nu era aproape niciodată beat. Alcoolul îi producea o stare de efervescență intelectuală vecină cu geniul", povestește același Ștefan Agopian.

Însă alcoolul care îl ținea în formă zi de zi îi submina iremediabil sănătatea. Prima criză hepatică a avut-o în 1981. Moartea l-a prins din urmă doi ani mai târziu, imediat ce s-a întors în București după nunta unor prieteni din provincie.

A început să simtă dureri năucitoare în zona ficatului și a fost dus la spital. Două zile mai târziu a murit. Diagnosticul oficial a fost stop cardiorespirator.

Realitatea a fost alta, după cum își amintește bunul său prieten, poetul Cezar Ivănescu. „La autopsie, s-a constat că nu mai avea nici măcar o celulă de ficat. Și-l băuse pe tot", a povestit poetul.

Mărturii despre cât de mult bea Nichita Stănescu, pe blogul
http://devoratoruldecarti.ideilibere.ro/