Elevul care predă altor elevi. Un băiat de 14 ani ajută voluntar copii defavorizaţi să aibă şanse egale la educaţie
0
De doi ani încoace, Tudor Vârtic (14 ani) merge în fiecare sâmbătă dimineaţa, timp de trei ore, la Centrul Educaţional Salvaţi Copiii din Bucureşti şi îi ajută pe elevii din clasele gimnaziale. Le predă matematică, limba română şi engleză unor elevi ce provin din familii defavorizate. Datorită acestui tânăr voluntar, zece copii şi-au îmbunătăţit performanţele şcolare.
Tudor Vârtic, din Mogoşoaia, este elev în clasa a VIII-a la Liceul Teoretic Little London din Voluntari. El face voluntariat de doi ani. Iniţiativa a luat-o mama băiatului, care a încercat să-i găsească fiului său o preocupare sănătoasă şi educativă pentru petrecerea timpul liber. Ideea mamei a fost acceptată fără ezitare de Tudor, căruia i-a surâs să se transforme din elev în profesor al unor copii fără posibiliăţi. “Când fac voluntariat mă simt foarte bine. Îmi place să ajut pentru că pot să aprofundez eu însumi ce am învăţat la cursuri. Voluntariatul îmi dezvoltă aptitudinile de predare, mă ajută să-mi descopăr vocaţia. Aşa am descoperit că mi-ar plăcea, când mă fac mare, să devin profesor.”
Băiatul face voluntariat împreună cu mama lui, mergând în fiecare sâmbătă dimineaţa, timp de trei ore, la Centrul Educaţional din Bucureşti al ONG-ului Salvaţi Copiii România. El se ocupă de copiii de gimnaziu, iar mama de elevii din ciclul primar, făcând echipă bună împreună cu familia sa. Unii dintre copiii care au nevoie de sprijin nici măcar nu merg la şcoală pentru că provin din familii defavorizate, iar “Salvaţi copiii”, prin intermediul voluntarilor precum Tudor, încearcă să le asigure acestor discipoli nevoiaşi ofere la educaţie gratuită.
Gratitudine şi preţuire pentru Tudor
Materiile la care ajută acest tânăr voluntar sunt matematica, limba română, engleza şi rareori fizica, materii la care el însuşi se descurcă foarte bine la şcoală. Dar cel mai des este solicitat pentru matematică. Când nu se simte sigur pe informaţia pe care trebuie să o transmită învăţăceilor lui, recunoaşte senin şi cu toată sinceritatea că are nevoie de aprofundare. Merge acasă, se documentează serios şi revine cu clarificări pe marginea subiectului pentru care i-a fost solicitat ajutorul.
Pentru implicarea şi devotamentul său, băiatul nu cere nimic în schimb. E mulţumit doar cu simpla recunoştinţă din partea celor pe care îi ajută. “Voi continua să ajut şi de acum înainte pentru că îmi face plăcere. Din partea copiilor primesc apreciere, dar nu neapărat mulţumescul pe care mi-l adresează contează, ci modul cum se comportă faţă de mine.”
Voluntariatul l-a ajutat pe Tudor să-şi descopere vocaţia. Deşi are doar 14 ani, băiatul ştie de pe acum ce carieră va îmbrăţişa când va deveni adult. Dar până acolo mai sunt câteva etape pe care le-a planificat deja. Astfel, la liceu îşi doreşte să urmeze cursurile profilului matematică informatică, cel mai probabil la colegiul bucureştean “Tudor Vianu”. După ce va absolvi 12 clase, îşi propune să urmeze o facultate de informatică, iar mai apoi să-şi canalizeze toată energia spre o carieră didactică. “Până acum am primit feedback foarte bun de la copiii pe care i-am ajutat, ceea ce mă încurajează să cred că fac bine ceea ce fac. Toţi au spus despre mine că le place cum predau şi că nu mă consider superior lor, că îi tratez de la egal la egal, iar asta mă motivează foarte tare”, îşi justifică micul voluntar alegerea.
Emotiv, dar competitiv
Tudor se autocaracterizează ca fiind competitiv, foarte încăpăţânat şi, desigur, inteligent. Însă recunoaşte că are o mare problemă, căreia nu-i găseşte rezolvare. Emoţiile sunt cel mai mare duşman al său, deoarece nu şi le poate stăpâni în momentele tensionate. “Fac uneori nişte greşeli banale, iar profesorii îşi dau seama de asta, dar nu au ce să-mi facă, mă depunctează când greşesc. Am o frică de notele astea, dar nu-mi explic de ce, sunt emotiv din fire.”
Dar emoţiile nu-l împiedică să se numere printre cei mai buni elevi ai Liceului Teoretic Little London. El are rezultate excelente la aproape toate materiile pe care le studiază la şcoală, însă manifestă o afinitate aparte pentru istorie, o materie pentru care întotdeauna găseşte timp ca să înveţe în plus. “Am o satisfacţie mare după ce îmi fac temele, iar profesorii îmi confirmă le-am făcut bine. Îmi place tare mult istoria, pentru că îmi place să aflu despre trecutul oamenilor. Ştiu că dacă învăţ istorie, n-o să mai fac greşelile pe care le-au făcut alţii în trecut. De asemenea, îmi place mult să citesc. Mă pasionează foarte mult Al Doilea Război Mondial, iar în acest caz îmbin lectura cu istoria. Este subiectul meu preferat”, spune băiatul care anul viitor va participa la olimpiadele de istorie şi limba română.
“Voluntariatul schimbă vieţi, la propriu”
Marcel Bartic, profesor de istorie şi directorul Liceului Teoretic Little London din Voluntari, vorbeşte despre calităţile voluntarului Tudor Vârtic, un copil “foarte conştiincios, silitor, dar relativ timid, însă e o timiditate pozitivă. El are mult bun simţ şi nu vrea niciodată să epateze, deşi calităţile i-ar permite să facă asta”. Dascălul care îl îndrumă pe Tudor în tainele istoriei susţine că “n-ai să găseşti foarte mulţi copii azi care să citească în plus. El citeşte, e pasionat de Al Doilea Război Mondial, tocmai de-asta e valoros. Eu nu am niciun merit aici, e numai meritul lui. Anul viitor va participa la olimpiadă, dar fără presiunea sau obsesia unui rezultat anume. Pentru el va fi doar o experienţă pentru a-l ajuta să se autoevalueze.”
Marcel Bartic îşi aminteşte momentul când Tudor a început să facă voluntariat, îndrumat de părinţii săi, fără ca şcoala să aibă vreo implicare sau contribuţie. Directorul de la Little London admite că “mai rar găseşti un elev care să facă voluntariat fără să fie obligat de cineva. Băiatul acesta a găsit o motivaţie intrisecă ce l-a determinat să ajute, fără să ceară nimic în schimb. Şi a avut şi rezultate cu acei copii, care au reuşit să-şi ia corijenţele, iar alţii să facă progrese. Tocmai de-asta l-am adus în faţa colegilor lui, ca să-i încurajez şi pe ei să se implice. Acţiunile şcolii noastre în materie de voluntariat sunt mai numeroase acum, copiii sunt mai atenţi, iar asta e benefic pentru actul educaţional, deoarece voluntariatul schimbă vieţi, la propriu.”
“Tudorică este un reper pentru ceilalţi elevi”
Profesorul Bartic îşi pune speranţa ca învăţământul românesc actual se va reforma cât mai curând pentru a se concentra mai mult şi mai des pe voluntari, conform modelului oferit de Tudor Vârtic. “Din păcate, şcolile din România nu prea pun accent pe voluntariat, ci doar pe concursuri, note, olimpiade. Sunt ok şi astea, dar nu doar asta înseamnă educaţie. Voluntariatul este o latură ce ar putea ajuta foarte mult sistemul educaţional. Noi tocmai asta încercăm să facem la şcoala noastră, nu cerem de la elev doar note şi capacitate cât mai mare de stocare a informaţiei, ci ne dorim ca elevul să-şi formeze un caracter frumos, să aibă nişte repere morale temeinice.”
Bartic crede că educaţia de la egal la egal, bazată pe voluntariat, e o şansă pe care sistemul educaţional românesc ar trebui să o valorifice la maximum. Liceul Teoretic Little London a crezut într-o asemenea idee şi chiar a aplicat-o cu succes, iar roadele nu au întârziat să apară: “Învăţământul românesc are nevoie de exemple precum Tudor, pe care să le valorifice din punct de vedere educaţional. Noi, la şcoala noastră, apreciem astfel de elevi şi îi încurajăm să facă voluntariat pentru că ne dorim ca ei să se dezvolte armonios. Pentru asta încercăm să creăm cadrul necesar pentru ca tot mai mulţi copii să-şi dorească să facă voluntariat. Şi după Tudorică au apărut destui doritori. El a fost primul de la noi din şcoală care a fost voluntar. Practic, a dat tonul şi este un reper pentru ceilalţi elevi.”
Text scris de Andrei Militaru
Se încarcă comentariile...
