City Break. Excursii „blitzkrieg” în jurul Bucureştiului: Mogoşoaia, Slănic Prahova şi Comana

Aveţi un weekend liber şi nu ştiţi unde să fugiţi de canicula, praful, asfaltul încins şi aglomeraţia din Bucureşti? Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia, Salina de la Slănic Prahova sau paradisul verde de la Comana sunt câteva locuri bune de dat o fugă la sfârşit de săptămână.

Complexul de la Mogoşoaia, cu Palatele Brâncoveneşti, este cea mai la îndemână şi simplă variantă. Aflat imediat la ieşirea din Bucureşti spre Târgovişte, la aproape 10 kilometri de Capitală, complexul este o oază de linişte şi de relaxare. Aleile şi cărările sunt parcă nesfârşite şi duc de multe ori în locuri ascunse.

Stejarul bătrân, ce ar putea fi cuprins de braţele vânjoase a vreo 10 oameni, tronează în mijlocul parcului, iar în jurul său puteţi să vă aşezaţi liniştiţi la un picnic. În aproape fiecare weekend de vară, Primăria Capitalei organizează concerte la Palatele Brâncoveneşti. Principalul dezavantaj, în cazul în care tânjiţi după linişte, este că apar tarabe cu tot felul de obiecte, de la suvenire cu Vlad Ţepeş până la turtă dulce şi ciocolată de casă.

FOTO: Căsuţă în copac, pentru copii, în Parcul Mogoşoaia

Principala clădire a complexului de la Mogoşoaia este Palatul construit de Constantin Brâncoveanu la 1702, cu apartamentele familiei princiare la primul etaj, unde se ajunge direct din curte pe o scară exterioară ce dă într-un balcon amplasat pe faţadă. Parterul conţine camerele servitorilor, iar la subsol se află o pivniţă cu un tavan format din patru domuri.

Cuhnia, sau bucătăria brâncovenească, se află în curte şi are patru turnuri de aerisire. Turnul porţii străjuieşte intrarea în curte. În el se poate urca pe o scară exterioară. Atât turnul porţii, cât şi cuhnia au fost restaurate de Martha Bibescu între 1922 şi 1930. De obicei, în cuhnie au loc expoziţii de pictură.

Capela Gheorghe Bibescu, construită după 1880, adăposteşte mormintele familiei Bibescu, inclusiv ale prinţilor Mihai şi George Basarab-Brâncoveanu, aviatori morţi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Serele Mogoşoaia, un alt obiectiv al complexului, au fost construite după 1890 de arhitecţi francezi şi sunt încă folosite pentru cultura florilor şi ca atelier de educaţie plastică pentru copii.

Gheţăria servea la stocarea pe timpul verii a gheţii aduse din lacul Mogoşoaia, aflat în apropiere. Biserica „Sfântul Gheorghe” se află în afara zidurilor palatului, lângă turnul porţii. Ctitorită de Constantin Brâncoveanu şi terminată în 1688, cu puţin timp înainte ca ctitorul ei să devină domnitor, ea adăposteşte mormântul lui George-Valentin Bibescu.

Salina Slănic Prahova.

Dacă vreţi să plecaţi mai departe, puteţi încerca Salina de la Slănic Prahova, la aproape 100 de kilometri de Capitală. Cu maşina ajungeţi cam într-o oră jumătate. Puteţi merge pe DN1, Bucureşti-Ploieşti, apoi prin Vălenii de Munte, Malu Vânăt, Homorâciu, sau de la Văleni o luaţi prin Teişani, sau, înainte de a ajunge la Vălenii de Munte mergeţi prin Dumbrăveşti. Asta în funcţie de cât timp vreţi să pierdeţi pe drum. Dacă vreţi să evitaţi DN1, puteţi merge pe drumul vechi către Ploieşti şi ieşiţi pe la Mogoşoaia.



FOTO: Salina de la Slănic Prahova are o înălţime de peste 50 de metri

Mina Unirea nu aveţi cum să o rataţi, există indicatoare în oraş, iar scripeţii prin care liftul coboară în subteran este inconfundabil. Trebuie însă, să plecaţi dimineaţă de acasă, ultima coborâre în mină se face la ora 17.00, iar cozile se întind pe vreo 50-100 de metri, în funcţie de zi. Pregătiţi-vă să staţi la coadă cam două ore. Mai întâi la un rând în curte, apoi, pe măsură ce avansaţi intraţi sub o copertină, iar după casa de bilete începe o coşmelie de placaj acoperită cu o prelată de polietilenă. De aceea, aerul devine greu de respirat, atât din cauza căldurii, cât şi din cauza aglomeraţiei.

Intrarea costa 14 lei, la care se mai adaugă 5 lei taxa foto. Pont: dacă vă pitiţi aparatul, nu vă întreabă nimeni dacă aveţi de gând să faceţi poze sau nu. Doamna de la ghişeu este destul de plictisită şi de ameţită de căldura care se închide în ghereta ei. După ce aţi plătit biletul, mai aşteptaţi vreo douăzeci de minute până să intraţi în salină, pentru că în lift încap doar opt oameni. Liftul este altă poveste. Coboară cei 208 metri în aproape 90 de secunde. În timpul ăsta, turiştii stau înghesuiţi unul într-altul şi strâng ochii şi pumnii la fiecare zdruncinătură. După ce coboară aproape jumătate din distanţă, mirosul de sare începe să se facă simţit, iar prin crăpăturile liftului se pot vedea şuvoaie firave de apă ce se scurg pe pereţii salinei. Neapărat să vă luaţi o haină mai groasă, pentru că în mină sunt cam 10-12 grade Celsius.

Lucrările de deschidere la Salina Slănic au început în 1938, iar în perioada 1943-1970, mina a fost în exploatare. După 1970, a devenit obiectiv turistic. Mina are 14 camere trapezoidale, cu o deschidere de 10 metri la tavan, 32 de metri la talpă, iar înălţimea este de 54 de metri. Tavanul este conturat cu balcoane pe care au acces doar persoanele autorizate. Diferenţa de cotă între suprafaţă şi vatra minei este de 208 metri.



FOTO: Perete de sare cristalizată

La intrare în mină, imediat după ce aţi coborât din lift, pe tavan, încă se mai poate descifra un desen firav din perioada comunistă: secera şi ciocanul.

În salină se află un lac, un teren de fotbal, chiar şi un chioşc cu o terasă, zone special amenajate pentru copii cu tobogane, balansoare şi leagăne. În Sala Genezei se află busturile în sare ale lui Traian, Decebal şi Burebista precum şi scuplturi cu elemente specifice poporului daco-roman.

Într-un basorelief îl puteţi identifica pe Mihai Viteazul, iar într-o altă camera se află bustul lui Mihai Eminescu.

Există multe galerii care, din motive de siguranţă, au fost închise. Pentru a parcurge la pas liniştit întreaga salină vă ia cam două ore, timp în care vă puteţi bucura şi de beneficiile mediului salin.

Turnul Chindiei, Mănăstirea Cernică şi Parcul Naţional Comana

La 80 de kilometri de Bucureşti, la poalele subcarpaţilor se află oraşul Târgovişte, cel mai mare oraş din judeţul Dâmboviţa cu aproximativ 90.000 de locuitori. Principalele locuri de vizitat aici sunt: Curtea Domnească, Turnul Chindiei, Mănăstirea Dealu, Biserica Domnească, Galeriile Stelea.

Se poate ajunge cu trenul sau cu maşina pe rutele: DN 71 Tărtăşeşti (Târgvişte, Pucioasa, Sinaia), DN 72 (Găeşti, Târgovişte, Ploieşti) şi DN 72A (Târgovişte, Câmpulung).

Mănăstirea Cernica se află la o aruncătură de băţ de Bucureşti, în judeţul Ilfov, comuna Cernica şi se ajunge în aproximativ 15 pe DN3.

Parcul Natural Comana este considerată a doua deltă pentru România, din punct de vedere al biodiversităţii. Parcul este situal la 57 de kilometri de Bucureşti şi se ajunge în aproximativ 60 de minute pe ruta DN5/E85. Vizitatorii pot închiria caica, barcă cu motor sau lotcă. Cei care vor să campeze peste noapte, pot închiria cort sau un sac de dormit. Principalele locuri de vizitat: Balta Coman, Mănăstirea Comana, Rezervaţiile de bujori şi ghimpi.