Concubinajul, „adversarul“ redutabil al căsătoriei. De ce aleg să convieţuiască fără acte tot mai multe cupluri moderne
0
Statisticile ultimilor ani arată că celebra expresie „până ce moartea ne va despărţi“ a fost înlocuit cu mult mai pragmaticul „atât cât sunt fericit“. Specialiştii încearcă să explice fundamentat această schimbare de paradigmă.
„Sociologii au constatat că cei care locuiesc împreună înainte de căsătorie s-ar încadra în câteva categorii. Acestea sunt: relaţii de tip «acoperiş», de emancipare, de convenienţă şi de testare”, spune lector universitar doctor Onelia Pescaru, din cadrul Universităţii „Transilvania” Braşov.
Relaţia de tip „acoperiş”
Se bazează pe nevoia copleşitoare de a fi legat de cineva. Dorinţa de a fi iubit este atât de puternică, încât mulţi vor mai degrabă „să se stabilizeze” decât să aleagă pe cineva. Cel mai adesea, femeia este cea care gândeşte astfel.
Această persoană are nevoie de siguranţa de a fi iubită şi îngrijită şi va accepta aproape pe oricine. Se teme foarte mult de sfârşitul relaţiei. În tipul acesta de uniune relaţia se termină când unul dintre parteneri pleacă iar persoana părăsită se simte pierdută si folosită. De aceea, intră de obicei într-o stare extremă de respingere, non-valorizare şi pierdere a încrederii de sine.
Relaţia de emancipare
Aceasta apare atunci când persoana vrea să demonstreze - celor de-o vârstă cu ea sau părinţilor săi - că este liberă să ia singură decizii, că nu poate fi constrânsă de nimeni şi nimic.
„Trebuie să ştiţi că o astfel de relaţie nu încurajează cuplul să comunice sau să rezolve conflicte şi nu evoluează către un potenţial mariaj”, precizează Onelia Pescaru.
Relaţia de convenienţă
Este cea mai convenabilă, din punct de vedere economic. Intenţia este de a împărţi cheltuielile pe jumătate. Oricum, interesant este faptul că studiile au arătat că în acest caz, de obicei, femeile sunt cele ce-i întreţin pe bărbaţi. Ele contribuie cu mai mult de 70% din venit în relaţia de concubinaj. Când lucrurile se înrăutăţesc, în mod invariabil, femeia este cea care trebuie să înfrunte greutăţile, şi nu bărbatul.
„Acesastă relaţie este văzută ca fiind benefică pentru tipul de cămin în care amândoi partenerii sunt egali. Altfel, se transformă în modelul tradiţional: bărbatul domină, femeia se supune. Ea face curat şi pregăteşte masa. Este o relaţie convenabilă bărbatului, dar nu şi femeii”, precizează specialistul de la Univeristatea Transilvania.
Relaţia de testare
Vorbimde un model de relaţie care este o modalitate pentru parteneri de a „încerca apa” înainte de a se arunca în ea. Partenerii vor sau cred că vor să se căsătorească. Vor să vadă dacă sunt compatibili, exersând mariajul.
Au mai puţine probleme decât cei din celelalte trei tipuri de relaţii, dar din punct de vedere statistic nu se situează printre cei cu viitoare căsnicii fericite. Cei mai mulţi dintre ei nu mai sunt împreună după patru ani de relatie. Deşi se declară „atât de îndrăgostiţi” şi „atât de fericiţi”, majoritatea nu vor mai fi împreună prea multă vreme.
Pro sau contra concibinaj?
Ca temelie a vieţii de familie şi ca bază pentru creşterea copiilor, specialiştii sustin că o căsnicie este, totuşi, mai bună decât alternativele sale aflate în mare ascensiune în zilele noastre.
Ea reprezintă încă cea mai importantă instituţie a societăţii, în care sunt crescuţi copiii, care sprijină implicarea parentală puternică şi care ajută bărbaţii şi femeile să-şi găsească o viaţă comună, plină de afecţiune şi grijă reciprocă.
Motivaţii pentru concubinaj
Şi totuşi, concubinajul este o realitate care nu mai poate fi contestată. Cele mai multe dintre motivele pentru care coabitează cuplurile sunt următoarele.
Sentimente “anti-căsătorie”- căutarea deliberată a unei alternative la căsătoria tradiţională, pe care o consideră a fi „represivă”, „irelevantă”.
În acest caz partenerii spun: „suntem liberi, nu suntem prinşi în capcana căsniciei” sau „certificatul de căsătorie este doar o bucată de hârtie” sau au sentimentul că astfel „avem libertatea de a veni şi a pleca oricând”
Declinul autorităţii – încrederea scăzută în sprijinul acordat de instituţiile religioase şi sociale
Evitarea – partenerii au experimentat efectele devastatoare ale divorţului asupra părinţilor şi familiei lor şi doresc să evite să li se întâmple şi lor acest fapt.
Conformitatea cu presiunea socială. Partnereii îşi spun că „Toţi ceilalţi fac asta” sau că „Probabil că ceva nu e în regulă cu tine, dacă nu eşti interesat în a convieţui cu persoana iubită”.
Convenienţa – e mai uşor să trăieşti, să călătoreşti, să faci cumpărături în doi, cu motivaţia finală: „Este mai uşor să renunţi la relaţie dacă nu este legitimă”.
Angajamentul – Aici este vorba despre teama sau neîncrederea în angajamentele pe termen îndelungat.
Compatibilitatea – cei ce şi-au văzut rudele sau părinţii divorţaţi, consideră că a locui împreună reprezintă un test al relaţiei lor sau o perioadă de probă, care le permite să înveţe ce pot despre partenerii lor, astfel încât să poată face cea mai bună alegere şi să evite divorţul: până nu împarţi dormitorul cu cineva, nu-l cunoşti bine şi nu ştii care-i sunt obiceiurile...
Economia – dorinţa de siguranţă şi independenţă financiară. Aceasta este, de cele mai multe ori, al doilea motiv pe care indivizii îl invocă, atunci când aleg să convieţuiască cu partenerul lor.
Evadarea din problemele cotidiene. În acest caz membrii cuplului spun că este mai uşor să treci peste dificultăţi şi să mergi „într-un loc sigur”, unde te simţi mai „iubit” şi mai apreciat. Presiunile pe care le resimţi vin din surse variate: expectaţii ale părinţilor, obligaţii de serviciu, carieră sau chiar aşteptări ale prietenilor.
Teama de respingere sau de pierdere a partenerului. Partenerii spun că „divorţul e dureros, aşa că dacă nu ne căsătorim nu putem divorţa”.
Lipsa conştiinţei morale. Cuplurile consideră că nu greşesc cu nimic dacă trăiesc împreună. „Nu are nimeni de suferit”, spun partenerii care nu acordă credit standardelor moral-religioase;
Lipsa de înţelegere a ceea ce este dragostea cu adevărat. Nebeneficiind de modele familiale adecvate, din cauza mediului anterior în care au trăit, ei privesc dragostea mai mult ca pe un act, decât ca pe un angajament, educaţia sexuală fiind însuşită fără a se ţine cont de standarde morale.
Presiune din partea partenerului. Partenerii simt că le datorează un fel de supunere sau sunt obligaţi să stea şi să aibă relaţii intime cu ei, în caz contrar aceştia fiind capabili să destrame relaţia.
Răzvrătire/Independenţă. A fi împotriva autorităţii şi a ceea ce este acceptat ca un comportament comun tuturor. „Ştiu că decizia îi va supăra foarte tare pe părinţii mei şi aceasta mă bucură!”
Rit de trecere către maturitate - este un stadiu aşteptat de dezvoltare personală.
Idila – a fi excentric; a idealiza relaţia, crezând că totul este numai fericire;
Existenţa unor relaţii intime – aceste relaţii încep mult mai devreme, partenerii nu au vârsta potrivită pentru căsătorie
Judecăţi diverse: „Oricum vom fi căsătoriţi” sau „Ce poate deranja?” sau „Majoritatea căsniciilor se destramă, oricum” sau „Nu a funcţionat în cazul părinţilor mei şi a distrus vieţile tuturor” sau „Noi suntem altfel; ne iubim cu-adevărat; nu ni se va întâmpla nouă; toţi procedează astfel.”
Socoteala de acasă şi cea din târg. Riscurile coabitării
În timp, sociologii au constatat că, pentru cei ce locuiesc împreună înainte de căsătorie, rămâne mai puţin probabil ca pentru ceilalti să se căsătorească cu partenerul lor actual.
Un studiu al universităţii Columbia a constatat că doar 26% dintre femeile intervievate şi 19% dintre bărbaţi s-au căsătorit cu persoana cu care coabitaseră.
O cercetare mai completă asupra familiilor, arată că în jur de 40% dintre uniunile consensuale din Statele Unite se destramă fără ca partenerii implicaţi să se căsătorească. Unul dintre motive ar fi acela că cei ce coabitează se mută mult mai uşor de la un partener la altul în căutarea „persoanei potrivite”. Aşa că se adună câţiva parteneri de-a lungul vieţii...
Pe aceeaşi temă:
Care este, de fapt, secretul căsniciei fericite. „Contrariile se atrag” sau „cine se aseamănă se adună“ - tehnici de cuplu explicate de specialişti
De ce îi înşelăm pe cei pe care-i iubim. Aventurile amoroase, explicate de un specialist în terapia familiei: „Pot fi comparate cu tentativele de sinucidere“