Cetatea Slăninilor de la Dârjiu, locul unde bogăţia se măsoară în numărul de cuie pentru atârnat carnea. Explicaţia: biserica a fost transformată în frigider
0
Micuţa localitate Dârjiu din Harghita ascunde o comoară care a devenit în ultimii ani o adevărată atracţie turistică. Biserica Unitariană din localitate este în patrimoniul UNESCO şi de sute de ani adăposteşte proviziile de hrană ale localnicilor.
Satul Dârjiu mai numără acum în jur de 1.000 de locuitori. Aceştia păstrează cu sfiinţenie o tradiţie de sute de ani, din vremuri în care nimeni nu auzise de frigidere.
Biserica Fortificată din sat are încăperi de peste cinci metri înălţime, cu ziduri groase care o fac să fie o adevărată oază de răcoare chiar şi în cele mai călduroase zile ale verii. Aici, sătenii îşi depun proviziile de sute de ani, de la slănină afumată, ciolane sau carne. Din acest motiv biserica a fost denumită şi Cetatea Slăninilor şi atrage anual mii de turişti curioşi să vadă obieceiurile zonei.
Cuiele sunt transmise din generaţie în generaţie
În funcţie de cât de înstărită era, fiecare familie are un anumit număr de cuie în cetate. Acestea se transmit din generaţie în generaţie şi nu se vând nici pentru toţi banii din lume. Sătenii sunt mândrii de cuiele lor şi, deşi, au acasă acum frigidere folosesc şi acum cetatea pe post de cămară. O legendă de care toţi sătenii sunt mândrii vorbeşte despre o faţă din Dârjiu care a ajuns slujnică la o familie de boieri din Bucureşti. Se iubea cu un băiat din sat şi se vedeau de câteva ori pe an. În final băiatul şi-a luat inima-n dinţi şi a cerut mâna fetei. Aceasta l-a testat pentru a aflla dacă are ceva avere şi l-a întrebat din ce o să trăască. Mândru băiatul a spus că are în cetate şase cuie şi atunci fata a acceptat imediat să îi fie soţie.
Miercurea este ziua de aprovizionare. Turiştii pot lua parte la festinul slăninii
Sătenii nu intră însă de capul lor în camerele cu provizii. Respectă o tradiţie veche şi ea de sute de ani. În fiecare miercuri, dis de dimineaţă, sună clopotele bisericii, semn că a venit ziua aprovizionării din cetate. Oamenii pot intrat în Cetatea Slăninilor pentru a-şi face provizii pentru o săptămână. Ritualul, care este respectat cu sfiinţenie, atrage în fiecare mii de turişti. Vizitatorii pot asista la acest obicei dacă îşi anunţă sosirea în prelabil. Dacă doresc se pot ospăta din bunătăţile tradiţionale în schimbul unei sume de şase euro. Festinul începe cu o pălincă, iar turiştii, care vin mai ales din străinătate post gusta slănită afumată, şuncă, caş de oaie, dulciuri ungureşti, dar şi vin direct din pivniţă.
Istorie bogată
Dincolo de tradiţia slăninii biserica fortificată din Dârjiu este şi un loc încărcat de istorie. Este unul dintre cele mai semnificative monumente din Transilvania şi a fost inclusă în patrimoniul UNESCO încă din 1999. Este singura biserică maghiară care a primit această titulatură. Datează de la 1270 şi a fost construită în stil romanic. De-a lungul timpului a mai suferit modificări şi a fost puternic fortificată cu ziduri şi turnuri de apărare pentru a rezista în faţa invadatorilor. O inscripţie din anul 1640 ne arată că lucrările de fortificare au fost finanţate de Principatul Transilvaniei sub voievodatul lui Rákóczi György.
„Începuturile construcţiilor se datează la trecerea de secol între secolele XIII şi XIV. Acoperişul din zilele noastre diferă de cel terminat în sec. al XIV-lea, biserica fiind arsă de austrieci în 1602. Acoperişul nou, în formă de arcadă, a fost construit ulterior, pe zidurile rămase după devastare, ele fiind fortificate cu ziduri de sprijin. Construcţia s-a mai schimbat la sfârşitul sec. al XV-lea şi la începutul sec. al XVI-lea. Arcada se schimbă într-una cu formă de stea, se construieşte corul mare, orga fiind mutată în locul altarului, care s-a scos din clădire cu ocazia Reformaţiei Bisericii Catolice“, explică Denes Attila pe site-ul oficial al Bisericii Fortificate din Dîrjiu.
Fresce vechi de 600 de ani
În biserică se găsesc şi multe comori extreme de preţioase pentru patrimoniul naţional. Printre ele se numără o cărămidă de la 1400 care s-a păstrat intact şi pe care a fost gravid numele preotului de atunci: „Nicolae, paroh al Dârjiului“. La fel de preţioase sunt şi frescele murale care au fost pictate în 1419. Acestea au fost descoperit din întâmplare acum mai bine de 100 de ani, ascunse sub multe straturi devar.
„Picturile murale au fost acoperite în sec XVI în timpul de după Reformaţie şi au fost redescoperite de Jozsef Huszka în 1887. În anul 2007, în cadrul lucrărilor de renovare s-au mai găsit şi alte picturi atât înăuntrul cât şi în afara zidurilor bisericii. Picturile murale de pe zidul din sud înfăţişează Drumul de la Damasc al soldatului roman Saul, care este de fapt drumul Sfântului Apostol Pavel. Pe acelaşi zid este pictat şi Sfântul Mihail cu balanţa justiţiei în mână, precum şi alţi patru importanţi episcopi ai Bisericii Creştine“, mai scrie Denes Attila.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
