Ce este „guturaiul psihiatriei“, boala cumplită care atinge 1 din 5 oameni: „Erodează frecvent sexualitatea cuplului“
0
Una dintre cele mai comune afecţiuni tratate de psihiatri este tot frecvent întâlnită în viaţa modernă. În ţările dezvoltate statisticile sunt sumbre: afectează 1 din 5 adulţi de-a lungul vieţii.
Astfel, probabilitatea unei depresii majore de-a lungul vieţii este de 10-25% pentru femei şi de 5-12% pentru bărbaţii, conform unui studiu al Asociaţiei Americane de Psihiatrie, din 2000, care dezvăluie un fapt extrem de îngrijorător: până la 15% dintre cei cu depresie majoră se sinucid.
Depresia poate afecta toate aspectele unei vieţi normale şi împlinite, inclusiv relaţia de cuplu şi familie. Aceasta poate suferi foarte mult când unul din parteneri este deprimat (indiferent de motivul depresiei lui, cel de lângă el îi va resimţi dizarmonia).
„Faptul că depresia afectează cuplul şi îi induce individului un sentiment de alienare este privit de către specialişti cu mare îngrijorare, deoarece astfel se creează un cerc vicios din care se poate ieşi foarte greu. Când este deprimată, o persoană are nevoie de mai multă dragoste, răbdare si înţelegere din partea celor din jur, iar dacă nu le poate găsi într-o relaţie (care deja poate fi afectată de starea emoţională a celor implicaţi) sentimentul de singuratate se va accentua”, ne-a declarat lector univ. dr. psiholog terapeut de cuplu Onelia Pescaru, din cadrul Universităţii „Transilvania” Braşov.
Depresie sau tristeţe?
Specialistul braşovean spune că folosim des cuvântul „depresie", dar nu neapărat într-un context adecvat. Datorită răspândirii, depresia poate fi asemănată cu un soi de „guturai al psihiatriei”. Deseori, însă, este confundată cu tristeţea, fapt greşit. Tristeţea este o stare sufletească normală în felurite situaţii de viaţă. Depresia presupune deja patologie.
„Depresia nu este o stare de tristeţe trecătoare. Nu este nici un semn de slăbiciune. Nu este o stare care va dispărea prin voinţă proprie. Vestea bună este că această tulburare se poate trata. În depresie pacientul trăieşte intens sentimentul de tristeţe, de lipsă de speranţă, de neajutorare, de autodevalorizare, iar uneori chiar de inutilitate”, a explicat Onelia Pescaru diferenţa dintre cele două situaţii.
Depresia - cauze şi simptome
Între multele şi variatele cauze ale depresiei putem aminti: evenimente de viaţă negative, un partener ostil sau critic, lipsa stimei de sine pe termen lung, neglijarea în copilăria timpurie sau pierderea unui părinte, alcoolism în familie sau de boli cronice ce presupun suportarea unei suferinţe zilnic.
„Pacientul îşi pierde plăcerea şi interesul pentru viaţă. Activităţile care îl bucurau în trecut nu-l mai atrag deloc pentru că nici nu se mai poate concentra pe ele. Are tendinţa de a petrece mai tot timpul în pat, lipsit total de energie , totul îi pare dificil de făcut şi se instrăinează de propria persoană, de familie, de prieteni. Frecvent, depresivul dezvoltă sentimente de vinovăţie. Şi somnul îi este tulburat, poate avea deficit de somn sau poate să fie somnolent. De asemenea apetitul poate fi ori foarte scăzut ori exacerbat”, a precizat Onelia Pescaru.
Aceasta susţine că depresia afectează persoana în integralitatea sa, este resimţită ca o mare durere morală, o pierdere a sensului, este un cerc vicios care se autoîntreţine, iar depresia afectează dispoziţia, care determină agravarea simptomelor.
Depresia partenerului - iadul în relaţie
Depresia partenerului de viaţă aduce iadul şi în viaţa celuilalt. Cuplul suferă schimbări majore, pentru că boala poate afecta întreaga structură a relaţiei.
Specialiştii spun că cel mai greu este să vezi cum persoana iubită se luptă cu depresia. Dacă tristetea este o parte firească vieţii fiecăruia, în cazul în care partenerul nostru trece printr-o perioadă de tristeţe şi nefericire intensă, iar aceasta durează mai multe săptămâni şi poate fi un semn de depresie.
„Depresia erodează frecvent intimitatea emoţională şi sexuală a cuplului. O relaţie altădată plină de iubire şi înţelegere este acum inundată de pesimism, furie, izolare si resentimente. Cand unul dintre parteneri suferă de depresie, relaţia se transformă complet. Până şi cel mai optimist si vesel partener poate fi invadat rapid de depresia celuilalt. El se simte copleşit de toate treburile suplimentare pe care le are de facut deoarece partenerul este prea letargic pentru a mai face ceva”, ne-a declarat Onelia Pescaru.
Apoi, spune universitarul braşovean, apare frustrarea când partenerul vede că timpul trece şi, oricât de mari ar fi eforturile, cealată jumătate a cuplului pur şi simplu nu iese din starea în care este. În plus, apar propriile sentimente de vinovăţie pentru starea tovarăşului de viaţă şi incapacitatea de a- l ajuta cumva.
Depresia apare din cauza incapacităţii persoanei de a-şi rezolva problemele de viaţă, dar şi conflictelor conjugale. Aceste sunt, de fapt, un predictor pentru depresie. 50% din cazurile ce ajung in terapie pentru depresie semnalează şi probleme în cuplu. De accea, la psihoterapia individuală, recomandată depresivului, se recomandă , complementar, terapia de cuplu.
Pe parcursul acesteia, persoana depresivă poate învăţa şi poate înţelege că în cuplu există, poate, probleme în comunicare. Sau că nu prezintă suficientă disponibilitate faţă de partener. Sau poate conştientiza incapacitatea de rezolvare a unor probleme de viaţă cu care se confruntă.
Terapie individuală şi terapie de cuplu
Terapia poate aduce o crestere a nivelului de conştienţă a frecvenţei cu care partenerii să se recompenseze reciproc, o optimizare a abilităţilor de comunicare.
Terapia de cuplu poate fi soluţia, pentru rezolvarea depresiei, deoarece depresia este menţinută de conflictul între soţi, depresivul putând sa fie ţinta unei critici sau respingerii permanente.
În situaţia în care se constată, că apariţia depresiei este cauzată de incapacitatea de rezolvare a problemelor emoţionale de viaţă, în terapie pacientul va căpăta acele abilităţi care îi vor anula sentimentul de neajutorare. Va fi învăţat sa-şi identifice frustrările si să-şi definească cu claritate problemele cu care se confruntă si ce are de făcut pentru a le soluţiona.
„Persoana care a reprobleme va reusi să-şi înfrunte convingerea că este neajutorată si că această stare se datorează unor cauze interne, care îl predispun la eşec. Va ajunge să costientizeze că eşecul poate fi cauzat de faptul că nu depune efort suficient sau că sarcina a fost prea dificilă. De fapt, va fi învătat să găsească gânduri alternative pozitive, care îi vor schimba dispoziţia afectivă. Implicit, va creşte stima de sine, încrederea că persoana poate fi competentă”, susţine Onelia Pescaru.
În terapie, pacientul depresiv va învăţa să se valorizeze din nou personal, să înţeleagă că nu este o persoană rea, inferioară. Să îşi ofere recompense pentru mici succese, să-şi ofere alteori momente de răsfăţ şi răgaz. Altfel spus, se va regăsi.
Partenerul persoanei depresive învaţă şi el în terapie să asculte şi să ajute
Marie Curie spunea aşa: „Nimic în viaţă nu trebuie temut, ci doar înţeles”. Depresia este, într-adevăr, o boală grea, dar este una tratabilă! Chiar daca boala partenerului este deosebit de serioasă, celălalt nu trebuie să uite de sine.
Dacă tu nu va mai „funcţiona” aşa cum trebuie, nici nu va mai fi în stare să acorde tot sprijinul persoanei şi trebuie să ţină legătura cu prietenii şi cu familia pentru tot suportul emoţional de care are nevoie. Partenerul nu trebuie să se învinovăţească pentru ceea ce se întâmplă ci, mai degrabă, să găsească cele mai bune căi pentru a ajuta cuplul să treacă cu bine peste acest moment de cotitură. Terapia poate aduce în viaţa cuplului o creştere a nivelului de conştientizare a nevoii ca partenerii să se recompenseze reciproc şi o optimizare a abilităţilor de comunicare.
Există viaţă după depresie, există prietenie, există iubire. Cu iubire şi înţelegere, cu ajutor competent şi susţinere, partenerii pot să treacă peste acest episod, sunt convinşi specialiştii în terapia de cuplu.
PE ACEEAŞI TEMĂ
- Cauzele ascunse pentru care femeile moderne se căsătoresc mai târziu. Studiile arată că sunt mult mai tolerante la ideea de a naşte fără a purta verighetă
- De ce ne lăsăm păcăliţi de partenerul de viaţă. Psiholog: „Cel manipulat cedează pentru armonia cuplului sau de teamă să nu fie respins“
- Psiholog: „Comunicarea în cuplu înseamnă mai mult decât a vorbi şi a asculta, înseamnă a arunca punţi acolo unde există prăpăstii“
Se încarcă comentariile...
