Cum se manifestă un paranoic şi cum poate fi el ajutat - explicaţia specialiştilor

Specialiştii spun că cel mai greu lucru este să convingi o persoană paranoică să meargă la psiholog, sau, dacă este cazul, chiar la psihiatru. Foto: Shutterstock

Specialiştii spun că paranoia este un delir cronic, bine structurat şi organizat, în care bolnavul manifestă un orgoliu excesiv, însoţit de hipervalorizare şi exces de autoapreciere. Temele „preferate” ale paranoicului sunt grandoarea şi persecuţia.

O persoană paranoică este mereu suspicioasă, susţin specialiştii în sănătate mentală. Orice i s-ar spune, de rău sau de bine, el răstălmăceşte tot, iar tot ce se discută cu voce joasă consideră că sunt bârfe la adresa lui. Suspiciunile exagerate îl fac să tragă tot timpul cu urechea şi să asculte pe la uşi, convins că toată lumea vorbeşte despre el. Cu adevărat catastrofal pentru el, familie şi cunoştinţe este că paranoicul vede jigniri acolo unde nu există şi interpretează ciudat ceea ce i se spune. 

Paranoicul poate fi un coleg de muncă care pune cap la cap discuţii, împrejurări, gesturi şi construieşte „schema complotului“. Dacă cineva încearcă să-i dovească că se înşeală, el este convins că e luat drept fraier sau că este vreun interes ca vigilenţa să-i fie adormită şi, evident, că va fi păcălit, explică psihologii.

Paranoicul poate fi un subaltern convins că şeful are ceva cu el, că îl defavorizezează, că îi vânează greşelile, că i-a dat intenţionat sarcini de nerezolvat şi că „îl pândeşte la cotitură“ ca să îi dea lovitura de graţie.

Paranoicul poate fi şi şeful care crede că subalternii îl sapă şi îl sabotează, că greşesc intenţionat ca să îi ruineze reputaţia sau chiar ca să îi ia locul. Dacă un subaltern se oferă să lucreze peste program sigur va suspecta o greşeală nerecunoscută ori vreun proiect clandestin ori vreo metodă de lucru neagreată de el. 

Tot o manifestare paranoică este şi aceea când, la cumpărături, cineva crede că vânzătoarea nu i-a dat restul corect cu intenţie sau că este înşelat la cântar ori că a primit bani falşi. În cuplu, este partenerul gelos care ascultă convorbirile telefonice, citeşte e-mail-urile sau SMS-urile, sau apare fără să anunţe în diferite locuri pretextând „o surpriză” care este de fapt doar un mic control. 

„Pentru că majoritatea paranoicilor au o logică bună, este foarte greu ca persoanele din jur să le facă faţă, să le demonteze argumentaţia diabolică atunci când un paranoic acuză, în stânga şi-n dreapta, că toţi complotează împotriva lui. Mai mult decât atât, orice îi spui unui asemenea om poate fi folosit în favoarea lui şi împotriva ta, explicaţiile tale neavând nicio valoare pentru el. Ba chiar pot reprezenta un soi de muniţie confiscată! Toate acestea creează disconfort atât celorlalţi, cât şi lui însuşi, pentru că, neavând încredere în nimeni, paranoicul se simte nefericit, singur, neliniştit. El este mereu în alertă să nu cadă în capcana nu se ştie cui, convins fiind că toţi oamenii îi sunt, în principiu, ostili şi că au gânduri necurate”, explică lectorul doctor în psihologie Onelia Pescaru de la Universitatea Transilvania. 

Cum te porţi cu un paranoic?

Din păcate, oricât de toleranţi ar fi cei care trăiesc în preajma persoanelor cu tendinţe paranoide cedează şi, în cele din urmă, intră în jocul acuzelor reciproce. Acesta este momentul la care apar şi rupturile. Însă, în timp ce un străin cu asemenea probleme poate fi ţinut la distanţă, cei din familie trebuie ajutaţi să revină cu picioarele pe pământ. 

Deşi nu e deloc uşor să faci faţă unui astfel de persoane, specialiştii au identificat câteva trucuri pe care le recomandă în relaţia cu asemenea persoane: nu lăsaţi loc interpretărilor când vorbiţi cu ei, exprimaţi-vă clar intenţiile, feriţi-vă şi de cele mai banale glume, păstraţi-vă calmul şi când vă este greu, având în acelaşi timp o atitudine deschisă. Psihologii mai spun că dacă vor fi luate în calcul aceste recomandări, va fi mult mai simplu pentru cei ce au în jurul lor sau în familie paranoici să se protejeze de aceştia.

Când suspiciunea se transformă în obsesie şi convingerile devin delir

Paranoia creează un disconfort uriaş atât paranoicului, cât şi apropiaţilor săi. Oamenii ce suferă de paranoia nu au linişte, nu au încredere în nimeni, nu simt pe nimeni aproape şi sunt mereu singuri. Sunt mereu în priză şi suferă din motive mereu închipuite şi exacerbate. Fac scenarii şi inventează motive de luptă. Caută mereu o „ţintă”, căreia îi dedică tot timpul şi energia. 

„O astfel de persoană caută în permanenţă argumente să-şi alimenteze delirul şi când le găseşte, în loc să se liniştească, porneşte la un nou atac. Este, categoric, un om profund nefericit! Atunci când contextul este favorabil, apare la paranoic megalomania (delirul de grandoare). Se vede pe sine ca pe un geniu, ca pe un erou care are de luptat cu toţi cei din jur, cu lumea intreagă. El este «cel mai bun» şi pentru că este «prea bun» ceilalţi nu îi pot vedea valoarea. Vrea să fie puternic, cât mai puternic, atât de puternic încât nimeni să nu aibă nicio putere asupra sa. Cazurile citate cel mai des in literatura de specialitate sunt Stalin şi Hitler. La noi, Ceauşescu. Aşadar, dacă împrejurările permit, paranoicul poate produce dezastre uriaşe”, precizează psihologul Onelia Pescaru. 

Consecinţele delirului paranoic

Potrivit psihologilor, paranoicul, prin comportamentul său, îi va îndepărta, treptat, pe cei din jur. Unele dintre bănuielile acestuia se vor transforma în realitate: la serviciu, spre exemplu, colegii ar putea înceta brusc discuţia la intrarea lui in birou, subalternii acestuia se vor alia ca să se apere, iar şefii îl vor pune să lucreze mai mult singur şi vor respira uşuraţi dacă va demisiona. În ceea ce priveşte viaţa de cuplu, partenerul paranoicului va căuta consolare în altă parte şi îl va părăsi.

Ajutorul specializat

Acordarea unui ajutor specializat este o misiune foarte dificilă în cazul celor care suferă de paranoia, afirmă psihologii. Potrivit lor, este extrem de greu ca paranoicul să fie convins că ceva nu este în regulă cu el şi să meargă la specialist, psihoterapeut sau psihiatru (în cazul în care paranoia a atins pragul delirului paranoid si disconfortul resimţit este serios).

Remediul poate consta în şedinţe de psihoterapie şi, la nevoie, în medicaţie - administrarea de neuroleptice, adică de medicamente care elimina delirul, şi/sau antidepresive, care ajută pe suferind să fie mai optimist şi să se simtă mai puţin vulnerabil, adaugă specialiştii. 

Mai puteţi citi:

Sexul după căsătorie, când trebuie să te împarţi între job şi copii. Ce probleme apar şi cum pot fi ele rezolvate: „Morala bisericii se opreşte la uşa dormitorului“

„Cheia“ pentru o căsnicie fericită? Să-ţi ţii soţia mulţumită