Braşov: PORTRET/Ioan Pamparău, jurnalistul de la Casa de Pensii

Ioan Pamparău este cel mai vechi angajat al instituţiei pe funcţie de conducere şi cunoaşte activitatea Casei Judeţene de Pensii Braşov în amănunt.

„Nu mi-a plăcut deloc şi nu voiam să fiu angajat la stat", îşi începe povestea cel mai longeviv director al Casei de Pensii Braşov. Cu toate acestea, în timp a ajuns să se îndrăgostească de activitatea lui de astăzi. Povestea de la Braşov a lui Ioan Pamparău începe, însă, cu mult timp în urmă.

La numai 14 ani a venit la Braşov să urmeze cursurile unei şcoli profesionale de construcţii, apoi a ajuns la Liceul „Andrei Şaguna". A părăsit oraşul de la poalele Tâmpei pentru a urma cursurile de ziaristică din cadrul Academiei de Studii Social-Politice din Bucureşti.

„Am fost 19 studenţi din toată ţara. Pe atunci, astfel de cursuri se făceau numai din când în când, în funcţie de necesităţile ziarelor, pentru că fiecare trebuia să aibă un loc de muncă asigurat când termina facultatea", povesteşte Ioan Pamparău. Imediat după terminarea facultăţii a primit post la revista bucureşteană „Pompierul". După o jumătate de an, a cerut transferul la Braşov, dar aici nu exista nici un loc vacant în presă. Aşa a fost detaşat la sindicate unde se ocupa de realizarea unei foi volante şi a cinci culegeri anuale numite „Invenţii, inovaţii şi raţionalizări".

Primul ziar particular

Imediat după revoluţie, Ioan Pamparău, împreună cu alţi doi colegi de la Sindicat au scos la Braşov ziarul „Glasul", primul ziar independet şi particular din România. „Oficial, primul ziar a fost «Observator», scos în 15 ianuarie. În realitate, ziarul «Glasul», scos de noi, a apărut în 13 ianuarie,  dar noi nu ne-am făcut reclamă la televizor pentru asta", îşi aminteşte directorul.

A durat un an, după care s-a gândit că ar fi mai bine să transforme ziarul săptămânal într-unul cotidian. Aşa a luat naştere „Mesagerul", la care a fost redactor şef timp de un an. Şi-a deschis apoi „Mesagerul sportiv şi umoristic" şi „Curierul de Braşov" , ambele săptămânale.  În paralel, redacta şi revista „Poliţia braşoveană".

În 1995, a renunţat la presă şi s-a angajat pe postul de consilier mass-media la Sindicatul Înfrăţirea. Colegii de acolo l-au convins, în anul 2001, să participe la concursul pentru ocuparea funcţiei de director adjunct al Casei de Pensii. „Am acceptat cu greu, pentru că mie îmi plăcea să fiu liber, să nu depind de un program. Şi acum urăsc să semnez condica sau să mi se impună să merg într-un anumit loc", recunoaşte Pamparău.

La funcţia de director executiv adjunct nu a renunţat niciodată, cu toate că i s-a oferit în repetate rânduri să ocupe postul de director general. „Am refuzat categoric. Directorul general este schimbat foarte des pe criterii politice şi de altfel el este mai mult de reprezentare şi 70% din muncă tot pentru adjunct rămâne. Mie îmi place să muncesc, să ştiu, să mă informez şi să aflu fiecare schimbare legislativă. Postul acela nu e de mine", se mai destăinuie acesta.

Întrebări şi răspunsuri

Cum v-aţi adaptat la funcţia de acum?

A fost foarte greu, dar mă adaptez repede. Acum îmi place foarte mult pentru că e o responsabilitate foarte mare să depindă 140.000 de oameni de acţiunile tale. Îmi place foarte mult să îi ascult pe oameni şi să fac tot posibilul să îi ajut.

Ce înseamnă Casa de Pensii pentru dumneavoastră?

Sunt foarte legat sufleteşte de ea şi de echipă pentru că este un fel de creaţie a mea. Am reuşit facem un sediu nou, să facilităm serviciile pentru pensionari şi să aducem totul la zi, fără să întrerupem nici o secundă activitatea cu publicul. 

Ce-i place

„La sfârşit de săptămână îmi place să ies în natură şi nu răspund la telefoane. Îmi place să merg şi la evenimentele culturale şi, mai ales, să stau de vorbă cu oamenii. Dacă îi asculţi până la capăt, jumătate din problemă e rezolvată".

Ce nu-i place

„Nu suport căldura şi soarele. Cred că trebuia să mă nasc la Polul Nord. Nu-mi plac nici oamenii care nu sunt punctuali şi nici cei care îţi spun ceva în faţă şi altceva vorbesc pe la spate. Eu sunt o fire foarte directă şi spun în faţă totul".

PROFIL

NĂSCUT. 11 august 1957, Vorniceni, Botoşani.

STUDII. Masterat în Comunicare Organizaţională şi Resurse Umane.

FAMILIE. Căsătorit, doi băieţi.