Ultimele știri ⏱️Război în Ucraina Război în Israel Istoria zilei

FOTO Cum s-a transformat într-o bijuterie arhitectonică ce ar putea fi inclusă în patrimoniul UNESCO o ruină care a zăcut în pustiu zeci de ani

Publicat: 10.05.2016 12:29

Ultima actualizare: 10.08.2022 22:07

Mănăstirea Voievodală Măxineni, care a zăcut în uitare zeci de ani, de la Primul Război Mondial până la căderea comunismului, din 1990, a renăscut spectaculos, graţie unei investiţii de peste 10 milioane de lei, bani ce provin dintr-o finanţare europeană nerambursabilă.

Ctitorită de domnitorul Matei Basarab, în 1637, într-o zonă de graniţă între Moldova şi Ţara Românească, situată pe malul Siretului, la circa 25 de kilometri de oraşul Brăila, mănăstirea a fost, la vremea ei, una dintre cele mai solide şi mai frumoase din Valahia.

Trecută prin cutremure şi afectată într-o anumită măsură de revărsările periodice ale Siretului, mănăstirea a avut nevoie de o serie de reparaţii în 1858, iar consolidările de atunci i-ar fi permis să rămână pe picioare sute de ani, dacă istoria nu ar fi vrut ca exact în acea zonă să se stabilească linia frontului, în Primul Război Mondial.

Lovite cu obuzele tunurilor de mare calibru, zidurile groase de 1,5 metri s-au prăbuşit, pe 17 februarie 1917. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial mănăstirea era deja abandonată. Luptele de atunci au continuat distrugerile, iar după război, localnicii de prin Măxineni sau Latinu, localităţi aflate la circa 10 kilometri distanţă, au luat cărămizi din zidurile căzute, pentru a le folosi în propriile gospodării.

Decenii întregi, din falnica mănăstirea de altă dată au mai rămasă în pustiul Bărăganului, la zece kilometri de cele mai apropiate localităţi – Măxineni şi Latinu -, doar două ziduri pe jumătate dărâmate. Lângă aceste ziduri şi-a ridicat o mică chilie călugărul Simion Ovezea, care în 1990, a venit aici hotărât să reînvie viaţa monahală pe locul sfinţit în perioada medievală de voievodul Basarab.

Sfârşitul cutremurător al călugărului Ovezea

Pe 24 iunie 1990, Ovezea a fost numit stareţ, de ÎPS dr. Casian Crăciun, episcopul Dunării de Jos, cel care a oficiat atunci, în fruntea unui sobor de preoţi, Sfânta Liturghie ce a marcat renaşterea vieţii monahale în acel loc. Cu timpul, de la o chilie aşezată stinger lângă zidurile năruite, mănăstirea a început să prindă formă. S-au clădit o nouă biserică şi noi chilii pentru călugări.

Din nefericire, după circa zece ani de când a sosit în zonă, bătrân şi bolnav, stareţul Simion Ovezea avea să îşi găsească un tragic sfârşit, din cauza unei candele aprinse în chilia sa, care a provocat un incendiu ce i-a curmat viaţa.

Câţiva ani mai târziu după nefericitul incident, aveau să înceapă lucrările care au readus, practic, la viaţă mănăstirea Măxineni, într-o formă aproape identică cu cea originală, din secolul al XVii-lea. Asta după ce a fost demarată o investiţie de 10,12 milioane de lei, finanţată în proporţie de circa 94% cu fonduri europene nerambursabile, restul fiind acoperit cu bani de la bugetul de stat, 5%, şi de beneficiar, adică de Arhiepiscopia "Dunării de Jos" Galaţi, 1%.

Biserica veche şi casa voievodală au fost zidite pe temelia celor originale, fiind reconstituite cu mare grijă la detalii. "Arhitecţii actuali au trebuit să ştie ctitoriile lui Matei Basarab, de la câmpie, deal şi munte, pentru că fiecare în parte are ceva specific, iar descifrând aceste informaţii s-a putut face reconstituirea păstrându-se elementele arhitecturale specifice epocii. Nu s-a lucrat după o schiţă anume", precizează Atanasie, actualul stareţ al Mănăstirii Măxineni.

Casa Voievodală are ziduri masive, grinzi din lemn, uşi din lemn întărite cu ghinturi de fier, subsolul cu bolţi zidite în cărămidă, acoperişul învelit în ţiglă. Totul, sau aproape totul, dau senzaţia vizitatorului că a călătorit în timp sute de ani, pe vremea ctitorului domnitor.

Pictori de excepţie

Lângă casa voievodală se înalţă, falnic, biserica mănăstirii. Şi aceasta a fost rezidită, păstrându-se cu sfinţenie specificul epocii de demult. În frumoasa construcţie au fost încastrate şi cele două bucăţi de zid care se mai aflau în picioare în 1990. Absolut impresionantă este şi pictura interioară. Scenele biblice au fost realizate de pictorii clasa i Marcel şi Daniel Codrescu, tată şi fiu, ale căror îndemânare şi talent sunt dincolo de orice îndoială.

"Sunt pictori de clasa I, pe care i-am găsit foarte greu. La un asemenea obiectiv nu pot lucra decât pictori foarte calificaţi. Noi am avut oarecare dificultate în a-i găsi, deoarece este vorba despre un proiect cu finanţare europeană, ce trebuie terminat la un termen fix, altfel pierzi banii. Deci, pictorii au lucrat sub presiunea timpului şi nu mulţi s-au încumetat să ia această lucrare. Din fericire, domnul Marcel Codrescu, care este originar din satul brăilean Oancea, şi fiul său, Daniel, au preluat contractul şi au făcut o treabă extraordinară, după cum se poate vedea”, declară stareţul Atanasie, precizând că întregul ansamblu, format din casa voievodală, biserica, şi zidul care le înconjoară urmează să intre în patrimoniul UNESCO.

Lucrările de reconstrucţie au fost realizate de SC "Dedal Bahamat" SRL Galaţi, o firmă gălăţeană specilizată în restaurarea monumentelor de arhitectură. La mănăstirea Măxineni slujesc în prezent 11 călugări.

Citiţi şi