EXCLUSIV: România de ieri şi de azi, de la pâine şi gaz pe cartelă, la furia de a prinde o porţie de pomană (Galerie foto)

Doi ani, în timpul Războiului Reîntregirii, brăilenii au fost siliţi să mănânce „la cartelă" şi să muncească pentru armata de ocupaţie, precum sclavii. Armatele germano-bulgaro-turce au adus la Brăila, în 1916, tifos, vărsat negru şi dizenterie. Au luat în schimb cerealele, caii, vapoarele, uneltele de pescuit şi clopotele bisericilor.

Mărturii ale violurilor, profanărilor şi terorii de acum aproape un secol au fost consemnate de parohul de atunci de la Tichileşti, State Voiculescu, într-un jurnal ce nu a fost dat publicităţii niciodată.

Cel mai vechi monument din Brăila, închinat eliberării de sub ocupaţia otomană şi ridicat la 1838, de Marele Duce Romanov, a fost şters de pe faţa pământului. Astăzi, doar numele Parcului Monument mai aminteşte de magnificul grup statuar, străjuit de tunurile turceşti capturate.

IERI

Atunci şi acum

Cartelă pentru săpun, fasole şi mălai, bisericile jefuite sau transformate în grajduri, violuri în satele judeţului şi execuţii publice în Monument şi la „Sf. Maria" - iată imaginea celui mai mare port al României Mari, după invazia din decembrie 1916.

ASTĂZI

DOCUMENT AL COMANDATURII GERMANE, 1918

Cartele au mai avut brăilenii în timpul dictaturii comuniste, care ne-a aruncat oraşul şi ţara înapoi, în bezna istoriei, cu mai bine de 100 de ani.

La 23 de ani de la Revoluţie, oraşul nu reuşeşte să-şi regăsească identitatea pierdută. Peste 10.000 de şomeri, sute de asistaţi şi alte sute de amărâţi care mănâncă un prânz din mila Bisericii, marile uzine falimentate, monumente distruse - iată imaginea postdecembristă a urbei dunărene.

Biserici şi monumente pângărite

Furia armatelor de ocupaţie, în anii 1916-1918 - numai în Brăila erau încartiruiţi peste 10.000 de nemţi, afară de bulgari şi turci - nu a ocolit nici catedralele oraşului.

Biserica Sfinţii Apostoli, catedrală a urbei, a fost lăsată fără acoperişul din aramă, pentru că nemţii confiscau toate obiectele din cupru, ca să facă obuze din ele. Clopotele fuseseră demult furate.

CARTELĂ DE LEMNE, 1918

Mărturii ale terorii s-au păstrat până astăzi. Parohul de la Tichileşti, preotul sachelar State Voiculescu, a consemnat într-un jurnal inedit grozăviile de acum 95 de ani.

FILĂ DIN JURNALUL PREOTULUI STATE

„Să se ştie că această comună a fost ocupată de armatele germane şi turco-bulgare pe 24 decembrie 1916, Ajunul Crăciunului. Armata bulgară s-a dedat la violuri de femei şi fete, jafuri, schingiuiri; luau tot ce găseau - obiecte, vite, păsări. Teroarea a durat trei săptămâni. S-au retras şi a venit armata germană: de aci începe suferinţa cea mare", consemna pr. State, omul care a trăit groaza acelor zile, alături de enoriaşi.

Sătenii nu aveau voie să mănânce decât mămăligă. Tineri şi bătrâni, femei şi copii, erau scoşi cu de-a sila la muncile câmpului şi mânaţi din urmă cu biciul, ca animalele.

„În timpul ocupaţiei, au bântuit boli ca tifosul şi vărsatul negru, necunoscute de noi pănă atunci. Până şi eu, preotul State, am căzut victimă tifosului şi am fost internat în spital", povesteşte parohul.

PORTRETUL PREOTULUI STATE, ÎNTR-UN ANUAR BISERICESC

Execuţii publice

Cei care nu se supuneau, ori încercau să ajute armata romănă aflată „peste drum", la Galaţi, erau ucişi fără milă.

„La 22 iunie 1917, la Cimitirul „Sf. Maria", au fost împuşcaţi 12 brăileni, printre care şi un elev de liceu, condamnaţi la moarte pentru servicii aduse armatei noastre. Pe 13 august, au fost executaţi alţi cinci români, iar mai târziu, în Monument, încă 9 români. Dintre execuţiile săvârşite de nemţi în public, aceea privind împuşcarea comisarului Portului Brăila, Al. Popovici, a fost cea mai impresionantă", preciza, deunăzi, dr. Nicolae Mocioiu, fostul director al Arhivelor Statului de la Brăila.

DR. NICOLAE MOCIOIU

Rechiziţiile, jafurile, abuzurile de orice fel deveniseră ceva obişnuit pe vremea ocupaţiei.

„Se rechiziţiona tot ce avea valoare, începând cu mărfurile din magazine, hainele îmblănite, plăpumi de la particulari, telefoane şi isprăvind cu pânzele de corăbii, odgoanele, vasele şi uneltele de pescuit", consemna, în anii '60, marele istoric C.C. Giurescu.

CARTELE PENTRU FASOLE ŞI SĂPUN, 1918

Vasele de aramă, obiectele de bronz, şfeşnicele, instrumentele din farmacii, până şi clanţele de la uşi au fost transformate în obuze.

Pe 10 iunie 1918, brăilenii aveau dreptul la o raţie săptămânală de 875 grame mălai şi 1.500 grame de pâine (!), în condiţiile în care oraşul fusese „patria cerealelor".

Mai mult, nemţii tipăreau aici „Donau-Armee Zeitung/ Anzeiger fur Braila" (Monitor pentru Brăila), în scop de propagandă.

Oraşul a renăscut

41 de fruntaşi brăileni - politicieni patrioţi, comercianţi, proprietari de pământuri , medici, bancheri etc - au fost arestaţi. Cu toate acestea, invadatorii abia reuşeau să ţină în frâu populaţia nemulţumită.

Nimeni nu a fost scutit de suferinţă, fie el român, grec, evreu sau armean.

Pe 24 octombrie 1918, însă, ultimele detaşamente germane părăseau Brăila, iar oraşul reîncepea viaţa românească liberă.

La doi ani de la finele Marelui Război, în 1921, existau aici 133 de întreprinderi industriale, 9 consulate, 45 de agenţii maritime şi fluviale, 130 de comercianţi de cereale, 111 samsari şi 85 de comisionari.

Existau, de asemenea, 13 bănci şi tot atâtea hoteluri, 70 de ateliere de cizmărie, 70 de brutării, 68 de croitorii, 56 de frizerii şi 77 de proprietari de birjă.

Şi, să nu uităm, pe atunci, Piscul, Radu Negru, Brăiliţa şi Nedelcu P. Chercea erau comune suburbane, nu cartiere ale oraşului.

O singură moară, "Valerianos & Lykiardopoulos", producea într-o singură zi 25 de vagoane de făină, iar "Violattos & Co", 15 vagoane, cât "Moara Românească" SA. La doar doi ani de la război, brăilenii reuşiseră să readucă oraşul în rândul marilor metropole ale Europei.