Cum a avut loc cel mai mare dezastru nuclear din istoria umanităţii. Aproape două milioane de oameni au fost afectaţi
0
Explozia reactorului numărul 4 din ansamblul centralei nucleare de la Cernobîl este considerat cel mai cumplit accident nuclear din istorie. O cantitate uriaşă de material radioactiv a fost împrăştiată în aer şi a afectat şi încă afectează populaţia a cel puţin două state.
Pe 26 aprilie 1986, la centrala nucleară de la Cernobîl, localitate situată în Ucraina, a avut loc cel mai cumplit dezastru nuclear din istoria umanităţii.
Explozia unuia dintre reactoarele nucleare a influenţat decisiv viaţa a milioane de oameni şi a schimbat percepţia asupra implicaţiilor şi responsabilităţilor ce decurg din folosirea energiei nucleare. Se spune că explozia reactorului nuclear de la Cernobîl a avut efectul a 500 de bombe nucleare de mărimea celor aruncate de americani asupra japonezilor la Hiroshima şi Nagasaki.
Se estimează că peste 600.000 de oameni au murit din cauza radiaţilor iar în jur de alte 2 milioane au avut de suferit indirect din cauza accidentului nuclear. După producerea evenimentelor de la Cernobîl, au fost reconstituite momentele care au dus la declanşarea catastrofei şi au fost trase o serie de concluzii.
Forţa nucleară din mijlocul pădurii de la Cernobîl
Oraşul Cernobîl este astăzi un oraş fantomă din raionul Yvankiv, regiunea Kiev, Ucraina. Această aşezare locuită de numai câteva persoane şi situată în zona împădurită din apropierea graniţei cu Belarusul, aminteşte de cel mai mare dezastru nuclear din istoria umanităţii. În urmă cu aproape jumătate de secol, Crenobîl dar şi întreaga Ucraină făcea parte din Uniunea Sovietică. Autorităţile sovietice au decis amplasarea, în apropiere de Cernobîl, unei centrale atomolectrie care să producă cantităţi impresionate de energie prin reacţie nucleară. În acest scop a fost construită o uzină atomică uriaşă într-o zonă împădurită din apropierea Cernobîlului, la circa 130 km nord de Kiev şi 20 km sud de frontiera cu Belarus. Proiectul presupunea construirea unei centrale atomo-electrice formate din patru reactoare nucleare.
Mai mult decât atât pentru ridicarea uzinei dar şi mentenanţa acesteia a fost construit un oraş întreg, numit Prypiat, care era locuit în mare parte de angajaţii care muncea pentru centrala atomo-electrică. Era unul dintre cele nouă oraşe ”nucleare” ale URSS. În anul 1986 avea aproape 50.000 de locuitori. Construcţia reactoarelor 1 şi 2 a început în anul 1970 şi a fost finalizată opt ani mai târziu iar cea a reactoarelor 3 şi 4 a fost terminată în jurul anului 1983. Erau reactoare nucleare de tipul RBMK-1000. De altfel în URSS se mai aflau încă alte 11 astfel de reactoare în funcţiune la alte centrale atomo-electrice. Acestea funcţionau cu un miez de reactor care conţinea un fel de combustibil radioactiv din uraniu şi erau capabile să producă atât energie electrică cât şi energie nucleară prin fisiunea atomilor de plutoniu. Acestea dispozitive funcţionau pe baza unor moderatoare de grafit şi răcitoare cu apă. Mai precis căldura emanată de combustibilul nuclear era înlăturată cu apă sub mare presiune pompată direct în miezul reactorului.
Aici în contract cu căldura emanată de combustibil, apa ajungea la temperatura de fierbere şi producea un abur fierbite. După separare, aceşti aburi fierbinţi treceau prin turbine şi produceau energie electrică. Cu ajutorul reactoarelor, centrala de la Cernobîl era capabilă să producă 4 GW de energie electrică. Centrala era operată de echipaje specializate, iar fiecare reactor era protejat de o ”armură” din oţel şi beton. Totodată reactoarele erau asigurate cu tot soiul de echipamente de protecţie. Reactoarele folosite erau fabricate pentru a produce atât energie electrică, cât şi energie nucleară, prin fisiunea atomilor de putoniu. Dispozitivele erau diferite faţă de cele folosite la acea vreme, deoarece funcţionau pe baza unor moderatoare cu grafit şi răcitoare de apă.
Preludiul unei tragedii
Pe 25 aprilie 1986, angajaţii de la centrala atomo-electrică Cernobîl se pregăteau de un experiment la reactorul numărul 4. Mai precis aceştia doreau să vadă cât timp puteau furniza turbinele, energie electrică în timp ce reactoarele lucrează la capacitate foarte mică. Acest experiment a fost planificat înaintea opririi reactoarelor pentru verificări. Testele aveau loc deşi era cunoscut faptul că aceste reactoare era deosebit de instabile, mai ales atunci când lucrau la capacitate scăzută. Au urmat însă în timpul testelor o serie de erori umane. În primul rând au fost închis sistemul de regularizare şi sistemele de protecţie în caz de urgenţă, iar o eroare de manevrare a aparaturii a făcut ca întreaga capacitate a reactorului să scadă la 1%. Sesizând greşeala uriaşă, operatorii au încercat să crească brusc energia şi au făcut a doua greşeală fatală. Adică, au retras majoritatea tijelor de control din nucleul reactorului lăsând reactorul să ruleze la o capacitate de 7 % şi apoi le-au introdus brusc.
Aceste manevre au dus la o creştere brusă şi uriaşă a energiei în reactor. Pe 26 aprilie 1986, la ora 1. 23, reacţia în lanţ din nucleu a scăpat de sub control iar reactorul patru a expodat. Conform raportului întocmit de ”State Committee on the Supervision of Safety in Industry and Nuclear Power”, în anul 1991, lucrurile s-au petrecut în felul următor. În primul rând a fost vorba de o eroare umană. În timp ce operatorul se pregătea să închidă reactorul, acesta era deja într-o stare de instabilitate extremă, din cauza capacităţii foarte joase la care lucra. O caracteristică de construcţie a tijelor de control au cauzat o suprasolicitare dramatică de energie atunci când au fost reintroduse brusc înapoi în nucleu. Interacţiunea dintre combustibilul incandescent şi apa pentru răcire au dus la o fragmentare a combustibilului împreună cu producerea abundentă de abur şi automat o creştere majoră a presiunii.
Supra-presiunea creată a cauzat detaşarea parţială a învelişului reactorului, care cântărea 1000 de tone şi a dus la ruptura canalelor de alimentare, plus defectarea tijelor de control, care la acel moment erau introduse doar până la jumătate în nucleu. Producţia intensă de abur s-a răspândit în tot nucleul şi a provocat o explozie puternică. A doua explozie spun o serie de experţi a fost provocată în doar trei secunde distanţă faţă de prima. Mai pe scurt şi mai pe înţeles, reactorul 4 a fost distrus de o explozie provocată de o presiune scăpată de sub control a aburilor, urmată de un incendiu şi alte explozii adiţionale încheiate cu o fluidizare nucleară. O echipă de cercetători de la Universitatea Stockholm au venit însă şi cu noi ipoteze şi aceştia spun că explozia a fost nucleară nu una declanşată de presiunea aburilor.
O catastrofă uriaşă şi peste 2 milioane de oameni afectaţi
Explozia a fost uriaşă. De altfel au avut loc mai multe explozii în lanţ care pur şi simplu au spulberat învelişul de oţel şi beton al reactorului. De la căldura foarte mare, nucleul aproape s-a topit. Suflul aproape a topit şi pereţii centralei. Căldura în combinaţie cu grafitul din nucleu au elaberat cantităţi uriaşe de material radiactiv în atmosferă. Expertizele arată că imediat după producerea exploziei au fost împrăştiate peste 8 tone de materiale radiactiv, în atmosferă. Este estimat că tot xenonul şi aproape jumătate din iodină şi caesim, două substanţe radioactive, şi cel puţin 5% din materialul radioactiv rămas în nucleul reactrorului patru au fost eliberate în aer şi cărate de vânt pe o distanţă uriaşă peste Ucraina, Belarus, o parte din Rusia şi anumite zone din Scandinavia şi Europa. În momentul exploziei au murit pe loc trei muncitori. Alţii au fost grav afectaţi de radiaţi. Unul dintre aceştia îşi aduce aminte cum s-a întâmplat totul.
” A fost ca o lovitură uriaşă. Câteva secunde mai târziu, am simţit cum un val puternic trece prin cameră. Zidurile groase de beton s-au îndoit precum cauciucul. Am crezut că a început războiul. Mi-am căutat colegul dar acesta se afla la pompe şi a fost vaporizat. Aburul s-a răspândit peste tot. Era întuneric şi se auzea un şuierat teribil. Nu mai era niciun acoperiş, doar cerul. Un cer plin de stele. Un şuvoi de radiaţii ionizante a izbucnit în aer, ca o rază laser. ”, mărturisea, un fost angajat al Centralei, Sasha Yuvchenko pentru ” The Guardian”. După accident oraşul Prypiat şi Cernobîl au fost evacuate, iar sute de mii de oameni au fost implicaţi în stingerea, asanarea şi mai apoi izolarea reactorului explodat. Se presupune că peste 2 milioane de oameni au fost afectaţi direct şi indirect de catastrofa de la Cernobîl.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Conspiraţia mortală a proştilor şi norul radioactiv deasupra Europei
Posibil accident nuclear în Rusia. Un nor radioactiv a traversat Europa
Se încarcă comentariile...
