Cel mai teribil inamic al Romei în Est. Războinicii care au umilit legiunile şi au fondat o super-putere asiatică
0
Singurul popor antic pe care romanii nu au reuşit să-l cucerească au fost parţii. Aceştia au întemeiat un imperiu întins în zona orientului apropiat, dar şi central asiatică. Deşi sunt cunoscuţi ca adversari redutabili ai legiunilor romane, parţii rămân un mister din punct de vedere al originii lor. Au fost însă războinicii care au dominat aproape patru secole lumea central asiatică.
Parţii au dominat zona Orientului Apropiat, dar şi a Asiei Centrale din 247 îHr până în anul 224 d HR şi au reuşit să creeze un vast imperiu care se întindea de la Mediterana în vest şi până în India şi China la est. Aceştia au reuşit să supună puternicul Imperiu Seleucid dar şi să reziste cu succes în faţa atacurilor Romei. Ba chiar au umilit o serie de comandanţi şi lideri romani, pe câmpul de luptă. Pe scurt, au fost o super-putere asiatică cu un stil eficace şi unic de luptă dar şi cu influenţe culturale diverse care l-au transformat într-un imperiu cosmopolit. Parţii au impresionat atât pe câmpul de luptă, cât şi prin cultura lor unică. Originea lor rămâne însă un mister, interpretat în fel şi chip de diverşi specialişti.
Urmaşii sciţilor din Parni
Cu privire la originile parţilor au fost avansate mai multe teorii. De exemplu, Stradon spunea că Arsace, prima căpetenie a parţilor provenea din tribul scitic semi-nomad Parni sau că era parte a tribului Dahi, iranieni nomazi care trăiau de-a lungul râului Ochus. Mai sunt şi cei care spun că parţii sunt, de fapt, neamuri din Bactriana, o regiune central asiatică. Cert este că în înainte de 250 îHr, triburile acestea ajung în provincia persană Parthava. Unii spun că au cucerit provincial, alţii susţin teoria unei migraţii. Cert este că din acel moment triburile lui Arsace devin cunoscute drept parţi. Mulţi specialişti spun că de fapt povestea Imperiului Part începe cu Seleucos I, unul dintre generalii lui Alexandru Macedon. După moartea lui Alexandru Macedon, teritoriul cucerit de macedoneni a fost împărţit între generalii săi. Seleucos a primit Mesopotamia şi nucleul fostului Imperiu Persan.
Seleucos a creat Imperiul Seleucid, una dintre acele structure elenistice din Asia care au dat naştere unei culture unicat în lumea antică. Seleucos a combinat cultura greacă şi infrastructura cu formele de guvernare persane. A păstrat satrapiile, provinciile vechiului Imperiu Persan. Una dintre aceste satrapii se numea Parţia. Se afla în zona de sud-est a mării Caspice. Aici au ajuns triburile scitice Parni. În scurt timp, sciţii din neamul Parni au ajuns să controleze satrapia. Aceştia au profitat de faptul că seleucizii au început un război cu ptolemeii din Egipt, dinastie fondată tot de un general al lui Alexandru Macedon, şi au început să se extindă către est. În anul 247 îHr, s-a ivit un moment şi mai prielnic pentru creşterea puterii parţilor. Un guvernator, Andragorus, a stârnit o răscoală împotriva stăpânilor din dinastia seleucidă. Profitând de faptul că seleucizii erau slăbiţi de războaie dar şi de slăbiciunea lui Andragorus, căpetenia neamurilor Parni, Arsaces, cucereşte întreaga provincie şi îi proclamă independenţa faţă de Imperiul Seleucid. Devine primul rege part sub numele de Arsaces I.
Pentru o scurtă perioadă, Partia a fost recâştigată de seleucizi. Pe tron se afla fiul lui Arsaces când Antiohus al III lea stăpânul Seleucid a recucerit Parţia în 209 îHr. În loc să-l ucidă pe fiul lui Arsaces, Antioh al III lea face o greşeală fatală şi îl numeşte satrap peste Parţia recucerită, sperând să câştige astfel simpatia neamurilor Parni. Imediat ce Antioh a plecat către Siria, nobilimea războinică a tribului Parni l-a înlăturat pe Arsaces al II lea, fiul primul rege şi l-au pus pe tron pe Phriapatius. Asta se întâmpla în anul 191 îHr. A însemnat de fapt începutul drumului către glorie al parţilor. Aceştia profită de slăbirea puterii seleucizilor după războaiele cu romanii şi mai ales după limitarea stăpânirii lor în urma tratatului de la Apamea. Phraates, cel de-al patrulea rege al parţilor şi fiul lui Phriapatius, atacă Imperiul Seleucid, profitând de slăbiciunea sa evidentă. A cucerit toată regiunea dintre Hycarnia în est şi Media în sud-vest. Fratele său Mithridates îl urmează la tron în 171 îHr şi va transformat Partia într-o super putere asiatică
Furtuna care a răvăşit întreaga Asie
Imediat, Mithridates s-a aruncat asupra Batrianei, vecina Indiei şi a Chinei. A cucerit-o în 168 îHr. A urmat apoi Media. A cucerit-o însă după un război greu care a durat 9 ani. A continuat apoi campaniile victorioase. În 144 îHr a cucerit Seleucia, capitala fostului imperiu Seleucid. Rând pe rând au căzut Babilonul, Elamul cu Susa şi toată zona Mesopotamiei. Încercări ale seleucizilor de a recaptura imperiul pierdut au mai fost dar respinse cu succes de Parţi. Artabanus I a reuşit să înăbuşe toate revoltele din Elam, Mesopotamia şi Bactria dar a murit în timpul luptelor din est cu neamurile chinezeşti Yuezhi. Fiul său Mithridates al II lea a dat însă strălucire totală parţilor. Acesta a cucerit Albania şi Armenia, a capturat oraşul sirian Dura-Europus. În timpul domniei sale Imperiul Part a devenit o super-putere care se întindea de la Mediterana în vest la China în est.
Duşmanii de moarte ai romanilor
Cum era de aşteptat, Imperiul Part s-a ciocnit în teritorii şi ambiţii cu cealalată mare super-putere a lumii antice, Republica Romană. Primii care au atacat au fost romanii. Aceştia au dat o lovitură cumplită Imperiului Part şi păreau că vor câştiga şi acest război cu uşurinţă. Regele Phraates al III lea după anul 50 î Hr a reuşit să piardă în favoarea romanilor Armenia, Albania şi ţinutul Gordeyene în nordul Mesopotamiei. Şocul a fost atât de mare în lumea partică încât regele a fost asasinat de proprii fii. A urmat un război civil din care a ieşit învingător Orodes al II lea . Acesta a reuşit să incline de această data balanţa în favoarea parţilor. În scurt timp aceşti războinici asiatici s-au dovedit a fi coşmarul Romei şi cei care au spulberat incibilitatea Romei în Asia. Mai precis în anu, 53 îHr, trimvirul roman Crassus a intrat în luptă cu armatele parţilor la Carrhae.
Regele Orodes şi-a trimis generalul cel mai bun, pe Surena, să înlăture pericolul roman. Armata lui Crassus a fost efectiv zdrobită de arcaşii şi călăreţii parţi. A fost una dintre cele mai ruşinoase înfrângeri ale armatei romane din toate timpurile. Parţii au capturat stindardele legiunilor romane. Mai mult decât atât parţii au recâştigat Armenia şi l-au înfrânt şi pe Marc Antoniu în 32 îHr. Parţii deveneau super-puterea care sfida şi călca în picioare legiunile romane. ”În anul 20 îHr, Augustus a încheiat un tratat de pace pe termen lung cu regele part Phraates al IV lea. Acest tratat le-a asigurat ambilor lideri răzgazul de a se concentra pe campaniile de la alte frontier dar şi pentru a-şi lărgi imperiile”, preciza Raoul McLaughlin. Luptele dintre parţi şi romani au mai avut loc, cu sorţi care au înclinat de o parte şi de alta. Cert este că romanii nu au reuşit niciodată să-I cucerească pe parţi şi inclusive marele împărat Traian şi-a şubrezit sănătatea în luptele cu aceştia.
Ucigătorii arcaşi călare ai estului
Cele mai mari atuuri ale parţilor pe câmpul de luptă, atuuri care i-au ajutat să construiască un imperiu, au fost arcul şi calul. Aceştia au dezvoltat un stil unic de luptă, în care arcaşul călare era piesa de rezistenţă. Folosea o tactică de ”hit and run”, atacând rapid pentru ca mai apoi să se retragă la fel de fulgerător. Totodată foloseau de multe ori simularea retragerilor pentru a-şi lovi apoi pe neaşteptate adversarul care rupea rândurile. Cu arcaşi călare aprovizionaţi în permanenţă, cu săgeţi, de călăreţi pe cămile, parţii au făcut ravagii în infanteria inamică. Parţii au inventat aşa numita ”Lovitură partă” ce presupunea calităţi impresionate ale arcaşului călare. Mai precis atunci când era urmăriţi de cavaleria inamică, într-o retragere simulate, călăreţii parţi era capabili să se întoarcă pe cal, în gallop şi să trimită săgeţi cu o precizie uimitoare, decimând cavaleria inamică. Totodată călăreţi parţi erau capabili să atace din toate părţile inducând senzaţia de panică şi haos. După ce inamicul era derutat şi cu rândurile rupte, parţii dădeau lovitura finală tot cu ajutorul cavaleriei. De această dată, era vorba însă de o cavalerie greu înarmată, renumiţii catafractari. Aceştia erau îmbrăcaţi complet în armură. La fel şi caii lor. Şarja acestei cavalerii greu înarmate făcea prăpăd în rândul inamicului deja năucit.
Monarhi ai luxului
Forma de guvernământ a Imperiului Part era un amalgam de adaptări la realităţile provinciale. Regii parţi conduceau la fel ca cei persani. Se intitulau ”regi ai regilor” şi cereau supunere oarbă şi necondiţionată. Cu toate acestea exista un simţ practice care îi făcea să se adapteze la realităţile locale. Totodată grecii au fost păstraţi în rândul nobilimii pentru a asigura prosperitate economică dar şi consolidarea sistemului birocratic. Mărturiile documentare îi prezintă pe monarhi parţi ca regi ai luxului. La fel şi nobilii sau generalii lor. ”Obişnuia să călătorească urmat de un alai de 1000 de cămile, alte 200 de care fiind necesare pentru a-I transporta concubinele. Escorta lui era formată din 1000 de călăreţi împlătoşaţi în fier dar şi din mulţi alţi călăreţi cu armuri uşoare. Toţi aceştia, fie călăreţi, vasali sau robi ajungeau la 10.000 de oameni”, scria Plutarh despre suita generalului Surrena în bătălia de la Carrhae. Imperiul Part a dispărut în 224 d Hr, după o perioadă de decădere. Nobilimea devenise rebelă faţă de conducere centrală, luptele interne pentru putere şi asasinatele slăbiseră Imperiul Part. În 224 Ardaşir , un nobil part din Fars, îl înlătură pe Artabanus al IV-lea. Acesta întemeiază dinastia sassanidă care va lua partial locul Imperiului Part.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Henry Kissinger avertizează că un conflict permanent între SUA şi China ar fi „catastrofal“
Se încarcă comentariile...
