Botoşani: Alexandrina Gancerenco A doua mamă pentru mii de copii

Îi educă pe preşcolari de 40 de ani. Pentru a le face copilăria mai frumoasă, educatoarea a iniţiat un proiect prin care strânge jucării şi obiecte pentru copiii din Târgu Neamţ

Alexandrina Gancerenco a ştiut încă de mică ce urma să devină. „Părinţii mei nu m-au dat la grădiniţă. Eram în clasa a II-a şi vedeam printr-un gard de iasomie copii îmbrăcaţi în uniformă. Mi-am jurat atunci că o să mă fac educatoare”, îşi aminteşte Alexandrina. Cu toate că familia a vrut să urmeze şcoala de asistente, pasiunea a fost mai puternică şi, în 1969, Alexandrina termina liceul pedagogic din cadrul Şcolii Normale de la Botoşani. A refuzat repartiţia la Iaşi, deşi a avut medie foarte mare şi a ales oraşul Paşcani. Printr-un joc al destinului, peste doi ani ajungea cu soţul său tot în capitala Moldovei, unde a fost director la Grădiniţa „Sfântul Sava” timp de 27 de ani.

De la „Sfântul Sava” la copiii ţigani

La Piatra Neamţ a ajuns abia după ce unicul său fiu s-a decis să se căsătorească aici. „Iniţial nu am vrut să vin. M-am gândit că o să-mi fie greu într-un oraş mic”, povesteşte Alexandrina Gancerenco. Prima întâlnire cu grădiniţa din judeţul Neamţ i-a scos în faţă câţiva copii de ţigani. „Nu m-am speriat pentru că pe copil nu-l cataloghezi aşa uşor. Trebuie să-l apreciezi după evoluţia lui şi să-i găseşti fiecăruia calităţile”, consideră educatoarea. Deşi a stat numai şapte zile între micuţii de la Crăcăoani, a reuşit să îi înveţe să recite poezii întregi şi chiar să scrie în limba română. „Cel mai frumos buchet de flori l-am primit de la o mamă romă. Era mic, din flori de câmp, dar am simţit că mi-l dă din suflet”, îşi aminteşte cu emoţii Alexandrina.

„O jucărie, o bucurie!”

După Crăcăoani, Inspectoratul a trimis-o la Grădiniţa nr. 1 din Târgu Neamţ. „În prima zi, când a plecat colega de acolo, cei mici au întrebat cu ochii în lacrimi dacă plec şi eu. Nu am vrut să rămân, pentru că este departe de casa mea, dar nu-mi las copiii fără educator”, spune cu ambiţie Alexandrina. Condiţiile grădiniţei de la la Târgu Neamţ nu-i stimulează pe copii. Obişnuită cu dotarea didactică de la Iaşi, Alexandrina Gancerenco a iniţiat un proiect prin care să strângă jucării şi obiecte pentru micuţii de la Târg. „Prin proiectul «O jucărie, o bucurie!» vreau ca şi copiii de aici să poată beneficia de aceleaşi condiţii ca şi colegii lor de la oraş. Deja ne-am făcut prieteni la Grădiniţa nr. 10 din Piatra Neamţ şi din toamnă o să colaborăm şi cu cei din Iaşi”, speră Alexandrina Gancerenco.

Profil:

Născută: 15 martie 1949, Botoşani

Educaţie: Liceul pedagogic de la Şcoala Normală din Botoşani

Experienţă: De 40 de ani în mijlocul copiilor

Familie: Căsătorită, are un copil

Întrebări şi răspunsuri:

Aveţi vreun regret legat de carieră?

A. G.: Dacă aş da timpul înapoi, tot educatoare aş vrea să fiu. Cred că în meseria asta nimeni nu-şi simte vârsta adevărată. Nu am ce să regret. Am învăţat mii de copii, care au ajuns oameni realizaţi.

Ce dorinţă aveţi pentru viitorul apropiat?

A. G.: Vreau să pun bazele unei grădiniţe unde copiii să poată veni şi în weekend sau când părinţii nu sunt acasă. Şi vara, părinţii să-i ştie în siguranţă dacă pleacă cu treburi sau în vacanţă.

Ce-i place:

Masa în familie este un adevărat ritual. Nu mănânc dacă nu am flori pe masă. Îmi place s-o ornez frumos, cu multe flori de câmp, şi să-i am pe cei dragi aproape. Nu pot sta singură şi când nu e nimeni acasă ies în grădină şi vorbesc cu florile mele.

Ce nu-i place: 

„Nu pot ierta persoanele care păcălesc şi care se bucură de răul altuia. În schimb, cred că merită a doua şansă şi îi ajut, dar fără să ştie ei. Nu pot înţelege de ce unii oameni doresc răul celor din jur.