Anchetă în premieră pentru moartea suspectă a unui tânăr anticomunist: ţinut zilnic de securişti în faţa unei lămpi până a făcut leucemie şi a murit

Trupul unui tânăr luptător anticomunist a fost deshumat miercuri la Botoşani. Se bănuieşte că Mugur Călinescu, decedat în 1985, s-ar fi îmbolnăvit de leucemie după ce ar fi iradiat în timpul anchetelor Securităţii.

Mugur Călinescu a umplut Botoşaniul anilor `80 cu mesaje împotriva sistemului, îndemnând oamenii la revoltă. A fost prins de Securitate şi, după anchete brutale şi o viaţă supravegheată de oamenii regimului, în numai patru ani, tânărul se stingea la 21 de ani, pe un pat de spital. Diagnosticul oficial a fost cel de leucemie.

Din mărturiile mamei sale, Rodica Uncescu, bazate pe confesiunile fiului după fiecare vizită la Securitate, reiese însă faptul că Mugur Călinescu ar fi putut fi iradiat sau otrăvit de Securitate. După 32 de ani de la deces, cazul lui Mugur Călinescu a intrat în atenţia autorităţilor. Mai precis Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc(IICCMER) a sesizat organele competente pentru deschiderea unei anchete în cazul morţii lui Mugur Călinescu şi investigarea condiţiilor în care s-a produs decesul şi îmbolnăvirea fostului luptător anti-comunist.

Miercuri, în cimitirul Pacea din Botoşani, acolo unde a fost înmormântat în anul 1985 Mugur Călinescu, a fost organizată o activitate de cercetare la care au participat IICCMER, reprezentanţi ai Parchetului Militar Teritorial Iaşi, dar şi angajaţi de la Institutul de Medicină Legală din Iaşi. A fost deshumat cadavrul lui Mugur Călinescu, în cadrul unei anchete derulate de Parchetul Militar Iaşi în urma sesizării făcute de IICCMER, privind moartea suspectă a tânărului botoşănean, bănuit că  a fost îmbolnăvit de metodele de anchetă ale Securităţii anilor `80.

La deshumare au participat inclusiv specialişti de la Institutul de Medicină Legală din Iaşi, care au prelevat rămăşiţele pământeşti ale tânărului Mugur Călinescu. După ce au fost scoase din mormânt, au fost depozitate în pungi speciale, urmând ca mostrele să fie extrase şi apoi studiate la un institut specializat. Este vorba de un test costisitor, prin care se poate observa dacă tânărul a fost sau nu iradiat.

„Analizele speciale se vor face la un institut de pe platforma Măgurele. La Institutul de Medicină din Iaşi se vor preleva probele de ţesut osos care se vor trimite la Bucureşti, şi aici se va face examenul medico-legal şi antropologic. Pe linie de institute de medicină legală din România nu există posibilitatea tehnică de a vedea dacă un om a fost iradiat sau nu. Dar există acest institut specializat care poate determina treaba asta. Dacă se confirmă iradierea lui Mugur Călinescu, ancheta trebuie să o facă Parchetul Militar, este de competenţa lui exclusivă, pentru că atunci Securitatea era instituţiei militarizată“, spune Gheorghe Petrov, cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului.

Având în vedere că este vorba despre o moarte suspectă, s-a deschis inclusiv un dosar penal. Deocamdată, pentru a sprijini teoria uciderii de către Securitate a tânărului botoşănean, există doar mărturiile mamei, tatălui şi cele ale unor colegi. Analizele ar putea însă o explicaţie în cazul morţii misterioase a tânărului luptător anti-comunist. „Acum s-a deschis un dosar penal. Urmează analiza medico-legală după exhumarea lui Mugur Călinescu, precum şi o analiză tehnică extrem de laborioasă, care urmează să determine dacă Mugur Călinescu a avut o moarte provocată. Dacă acest lucru se va dovedi adevărat, cei din Securitatea Botoşani de la aceea vreme vor fi traşi la răspundere. Este competenţa organelor de cercetare penală“, a mai spus şi Marius Oprea, expert IICCMER.

Curajul lui Mugur Călinescu

În septembrie 1981, Mugur Călescu avea 17 ani şi era elev la Colegiul Naţional AT Laurian, un liceu de elită al Botoşaniului. Mugur era cunoscut ca un elev silitor, cult şi care asculta mult Europa Liberă. Pe 14 septembrie 1981, însă, elevul Mugur Călinescu s-a ridicat împotriva regimului comunist. În felul său. A scris prima dată pe zidurile Comitetului Judeţean al PCR, astăzi Consiliul Judeţean Botoşani, următorul mesaj: „Ne-am săturat să stăm la cozi interminabile!“.

Timp de o lună, în fiecare zi, elevul botoşănean a umplut pereţii clădirilor din oraş cu mesaje anti-sistem:  „Vrem hrană şi libertate!“, „Ne-am săturat de mizerie!“, „Vrem dreptate, vrem libertate“, „Cetăţeni! Nu mai putem îndura lipsurile şi mizeriile“. Totodată chema lumea să se ridice la revoltă. Miliţia şi Securitatea au intrat în alertă şi au demarat acţiunea „Panoul“. Se  bănuia o acţiune de sabotaj şi spionaj orchestrată de profesionişti din străinătate. Au fost relocate trupe de Securitate din toată Moldova şi inclusiv de la Bucureşti, fiindcă autorul mesajelor nu era prins.

Abia în luna octombrie a anului 1981, Mugur Călinescu a fost prins în flagrant. Au urmat interminabilele anchete ale Securităţii. Fiind minor, Mugur Călinescu a scăpat însă de condamnare. „Aşa a avut noroc, dacă vreţi, cu vârsta şi a fost anchetat în stare de libertate, pe parcursul mai multor luni. A fost trimis doar la şedinţe de prelucrare la şcoală, a fost atenţionat să nu mai facă, să-şi ceară iertare. Puteau să-l interneze într-o casă de corecţie, dar au stabilit că internarea lui pe motive politice ar fi dăunătoare imaginii regimului şi că era mai bine să fie lăsat într-o libertate deplin supravegheată“, a adăugat Marius Oprea.

După patru ani de anchete susţinute, marginalizare socială şi tot felul de şicane, Mugur Călinescu a aflat că s-a îmbolnăvit de leucemie. „I-au făcut viaţa un calvar. Nimeni nu mai vorbea cu el. Eram pândiţi peste tot. Eu am fost retrogradată la serviciu. Era dat exemplu negativ peste tot. Mi-au spus în faţă că este un duşman al poporului. Era o anchetă continuă. Nu mai suportam“, spunea anul trecut, pentru „Adevărul“, Rodica Uncescu, mama lui Mugur Călinescu. La doar 21 de ani, după o evoluţie galopantă a bolii, în 1985, tânărul murea pe un pat de spital în Iaşi. Ultimele sale cuvinte au fost: „Doamne, ce călăi!“.

Un caz unicat

Specialiştii spun că o posibilă confirmare a uciderii lui Mugur Călinescu ar fi o premieră în România. „Acest caz, confirmarea că el a fost iradiat, ar putea deschide o cutie a Pandorei. În anii `70 Securitatea nu mai acţiona ca în anii `50, adică te luau şi te împuşcau fără judecată, fără să răspundă nimeni. Erau metode şi mai subtile, prin care nu lăsau urme. Niciun caz însă de acest fel nu a fost verificat,niciunul nu a fost investigat. Practic acesta este primul caz în care un Parchet de pe teritoriul României este pus să cerceteze o astfel de cauză. Confirmarea acestui caz, dacă el a fost omorât din cauzele provocat de tratamentele suferite în timpul anchetelor, poate fi un cap de pod. Un caz care va putea duce şi la cercetarea cazurilor similare“, mai spune Gheorghe Petrov, cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului.

Cafeaua ucigaşă şi lămpile morţii

Cea care a tras semnalul de alarmă a fost mama lui Mugur Călinescu. După 1990, femeia s-a străduit să facă cunoscută povestea fiului ei. Rodica Uncescu s-a stins anul trecut, fără să mai vadă momentul în care demersurile sale au început să prindă contur. Mărturiile ei reprezintă punctul de plecare în această anchetă derulată de Parchetul Militar cu ajutorul experţilor de la IICCMER.

În primul rând sunt o serie de aspecte care ridică semne de întrebare. În timpul anchetelor Mugur Călinescu a povestit că era obligat să bea cafea de către organele de Securitate. Şi asta în condiţiile în care elevul nu cosuma cafea. „Atât am reuşit să aflu de la el, că îl obligau să bea o cafea în fiecare zi. El, care nu bea cafea. A refuzat-o, dar l-au obligat. Şi părea dărâmat după ce venea de acolo“, spunea Rodica Uncescu. Din cele aflate de la mama lui Mugur Călinescu, se pare că tânărul era ţinut câte două ore într-o cameră cu lămpi puternice. Această variantă este confirmată şi de tatăl său, Mihai Călinescu (foto jos), cel care a luat parte şi miercuri la deshumare: „Îmi spunea că îl ţineau două ceasuri aşa cu nişte lămpi puternice. El se simţea tare rău după asta. Şi îi tot dădeau cafea. Deşi el refuza, îi dădeau cafea“.

De altfel se spune că atunci când venea de la anchete tânărul era foarte epuizat şi abătut. După care, la scurt timp s-a îmbolnăvit de leucemie. „Totdeauna când venea acasă venea abătut, trist, îi spunea cu mare greutate mamei că se simte rău. A început cu durerile de cap, după fiecare vizită la Securitate avea o stare nefirească pentru un om sănătos“, spune şi cercetătorul Gheorghe Petrov.