FOTO Un bistriţean şi-a branduit ţuica cu o poveste de familie. Holirca Someşană, vândută în toată Europa
0
Bistriţeanul Ionică Scridon se foloseşte de povestea bunicului său, Ilie Galben, primul bistriţean care a avut un cazan de ţuică pe Valea Someşului Mare, pentru a-şi promova licoarea, care deja a ajuns în mai toate ţările din Europa.
Brandul „Holirca Someşană” s-a născut în urmă cu 10 ani, licoarea fiind făcută după reţete tradiţionale încă din 1945. Aceasta a fost făcută prima dată de Ilie Galben, care după ce s-a întors din război a avut primul cazan din aramă de ţuică de pe Valea Someşului Mare, fabricat în 1903, în Germania. Reţetele utilizate le-a adunat de la alţii sau le-a „inventat” chiar el.
„Pregătea fructele în butoaie. Se lăsa să fermenteze şi pe urmă se fierbea borhotul în cazan câteva ore, iar prin ţevi în spirală, aşezate într-un răcitor ieşea alcoolul numit „ciusla”, în partea locului. Ciusla se distila a doua oarp şi abia atunci ieşea ţuica, adică „horinca” de 50-53 degrade”, se arată pe eticheta licorii someşene.
După naţionalizarea din 1948, Ilie Galben a fost declarat chiabur şi s-a trezit cu cazanul confiscat de stat. A primit în 1965 din nou autorizaţie pentru fabricarea horincii, însă trebuia să predea statului o parte importantă din ţuică, la care se adăugau şi impozite destul de mari. Ilie Galben nu a renunţat la ţuică nici în ultimii ani ai vieţii, însă a produs doar pentru familie.
Aproape 70 de ani mai târziu, nepotul său Ionică Scridon, care lucrează în zona IT, foloseşte aceleaşi procedee şi reţete. Mai mult, acesta a folosit povestea bunicului său matern pentru a „brandui” noua licoare şi fotografia bunicului patern pentru etichetă.
Pentru ambalarea sticlelor care de multe ori sunt adevărate opere de artă, Ionică Scridon se foloseşte de cutii din lemn cariat. Printre sortimentele care încă iau naştere în localitatea Feldru după metode vechi se numără ţuică de prune, pere pădureţe sau cireşe.
Şi butoaiele în care se păstrează ţuica trebuie să treacă prin nişte procedee pentru a „îmbunătăţi” gustul licorii. Potrivit bistriţeanului butoaiele sunt date cu ceară de albine pentru ca ţuica să nu se evapore.
„Ţuica e îmbătrânită în butoaie de prun, stejar, salcâm, depinde de culoarea şi gustul care vreau să le obţin. E un întreg proces şi păstrarea ţuicii. Din păcate în Bistriţa-Năsăud s-a pierdut procedeul tehnologic. Foarte multă ţuică se face în judeţ, însă nu după vechiul procedeu”, explică Ionică Scridon.
Tehnologia şi reţetele vechi duc la o producţie nu foarte competitivă, producătorul bistriţean reuşind să facă anual doar în jur de 1000 de litri de ţuică.
Preţul unei sticle se învârte între 100 de lei şi 200 de lei, în funcţie de sortiment şi vechime. Străinii nu strâmbă din nas la aceste preţuri, mai mai mult, consideră „Holirca Someşană” cel mai potrivit cadou pentru angajaţi sau prieteni.
Aşa se face că sticlele de ţuică „bistriţeană” au ajuns în mai toată Europa, bistriţeanul primind comenzi din ţări precum Germania, Franţa, Olanda, Spania sau Anglia.
Cu o carieră în domeniul IT, Ionică Scridon nu a rezistat să nu ducă mai departe ţuica bunicului său, chiar şi după 1990, când acesta s-a stins, deşi recunoaşte că deocamdată „Holirca Someşană” reprezintă doar un hobby. Se gândeşte însă să diversifice oferta folosindu-se tot de reţetele bunicului său şi poate să crească producţia.
Anul 2014 va aduce un nou sortiment, ţuica de caise, Ionică Scridon luând în calcul să reînvie şi alte reţete ale bunicului său care includ busuioc sau sâmbure de nucă. Vor trece cinci ani însă până când clienţii bistriţeanului vor putea să guste această ţuică, întrucât nu comercializează ţuică mai nouă de cinci ani.
Vă mai recomandăm:
FOTO Afaceri ca la mama acasă: cum fac bani sătencele din România cu un brand de milioane, „Povila de Bârgău”
FOTO Cum s-au transformat ştergarele şi năframele din Bistriţa-Năsăud într-o colecţie pret-a-porter
Se încarcă comentariile...
