Detalii dureroase sau bizare din viaţa maratoniştilor: unghii căzute, plasturi pentru sfârcuri, antrenamente în hale frigorifice, scăderi mari în greutate
0Deşi toate sporturile sunt solicitante şi uneori dureroase, viaţa maratoniştilor şi mai ales suferinţele care îi însoţesc în cursele extreme sunt parcă de necrezut. Printre experienţele dureroase sau bizare de care au parte maratoniştii se numără unghiile de la picioare căzute, antrenamente în hale frigorifice sau „pansarea” sfârcurilor.
Experienţa bistriţeanului Tibi Uşeriu, care a parcurs 200 de kilometri din Pasul Tihuţa şi până în Cluj-Napoca în doar 30 de ore, a fost intens mediatizată. Odată cu povestea bistriţeanului care participă momentan la cel mai solicitant ultramaraton din Europa au ieşit în evidenţă şi o serie de experienţe dureroase sau chiar bizare de care au parte cei care ajung să parcurgă şi 100 de kilometri într-o zi.
Adevărul.ro face o listă a celor mai bizare sau dureroase experienţe de care au parte maratoniştii.
1. Unghiile căzute. Mai toţi maratoniştii s-au confruntat cu această problemă la mai toate cursele la care au participat. Presiunea constantă şi îndelungată pe degetele de la picioare face ca unghiile să cadă. În urma cursei de 200 de kilometri din Pasul Tihuţa la Cluj-Napoca, Tibi Uşeriu a rămas fără patru unghii.
2. Antrenamente în... hale frigorifice. Maratoniştii care se pregătesc pentru curse la Polul Nord trebuie să-şi adapteze cumva corpul la condiţiile de mediu, aşa că nu de puţine ori se văd nevoiţi să se antreneze în hale frigorifice, aşa cum cei care participă la maratonul nisipurilor din Sahara aleargă pe bandă în saună.
3. Plasturi pentru... sfârcuri. Da, aţi citit bine, maratoniştii apelează adesea la un soi de plasturi hexagonali ce se lipesc cu adeziv peste sfârcurile „alergătorilor” să le protejeze împotriva frecărilor permanente de tricou, pentru a nu deveni două răni simetrice.
4. Scăderi în greutate record. Ultramaratoanele se lasă cu scăderi în greutate ce par extreme. Tibi Uşeriu de exemplu, după cele 30 de ore de alergat, a ajuns la destinaţie mai uşor cu 7,8 kilograme.
5. Pantofi de alergare puţin uzaţi, cei mai buni. Pantofii noi de alergare reprezintă o greşeală când iei startul unui ultramaraton, deşi sunt special concepuţi pentru asta. Maratoniştii spun că aceştia trebuie să fie puţin uzaţi şi deci nerigizi şi adaptaţi formei picioarelor.
6. Maratoniştii au nevoie de dietă specială. Deşi în timpul curselor trebuie să consume mult mai multe calorii decât în mod normal, maratoniştii nu pot mânca orice. Grăsimile, prăjelile şi preparatele de fast-food sunt excluse, iar mesele sunt foarte dese: una la patru ore.
7. Să urinezi sânge nu este neobişnuit după un ultramaraton. Loviturile repetate pe care le faci când calci cu piciorul poate să provoace o hemoliză.
8. Halucinaţiile însoţesc mulţi sportivi la ultramaratoane. Amestecul de epuizare, cu lipsa somnului şi singurătatea pot să ducă la halucinaţii, care par foarte reale pentru alergători.