De la gloanţele care-i şuierau pe lângă ureche la lupta cu cancerul. Viaţa de roman a unei bistriţence, prezentată de presa britanică
0Presa britanică a prezentat la finalul lunii trecute experienţele de viaţă ale unei bistriţence de 80 de ani, prin intermediul nepoatei sale, stabilite în Marea Britanie. Printre momentele surprinse de nepoata sa în povestiri se numără lupta cu cancerul a bistriţencei şi flash-uri din cel De-al Doilea Război Mondial.
Sub titlul „Conversaţii cu bunica”, cotidianul britanic The Guardian prezintă o serie de povestiri prezentate de mai mulţi rezidenţi din Marea Britanie. Aceştia prezintă, sub forma unor dialoguri, relaţia pe care o au cu bunica, dar şi experienţele acesteia de viaţă.
La finalul lunii trecute, The Guardian, prezenta povestea bistriţencei Elizabeta Moldovan, înfăţişată de nepoata sa Alexandra Jones, stabilită în Marea Britanie alături de mama şi tatăl englez încă de când avea câţiva ani.
Elizabeta Moldovan are 80 de ani, s-a născut în Bistriţa, însă s-a mutat ulterior în Zlatna. Bistriţeanca avea 8 ani când Cel De-al Doilea Război Mondial şi-a făcut simţite efectele asupra localităţii natale. Cu fratele şi tatăl său luptând, mama Elizabetei a decis să ia vaca, porcul, câteva haine şi făină de mălai şi să se adăpostească în pădurea din apropiere.
Cu gloanţele fluierând pe la urechi la doar 8 ani
Bistriţeanca a trăit alături de mama sa în pădure aproape o lună până când lucrurile s-au calmat, deşi era mijlocul toamnei, iar temperaturile se apropiau de îngheţ.
„Nu mi-a fost frică, am avut curaj al copilăriei, în plus, mintea îmi era ocupată cu altceva: o vacă pe care o lăsasem în gospodărie. Îmi amintesc că eram foarte supărată că am abandonat-o, aşa că am decis să ne întoarcem acasă. Era la o oră de mers. Când am ajuns acolo, toate geamurile casei erau sparte, iar podelele erau acoperite cu fân, pe care soldaţii dormeau. Vaca era încă acolo, slăbită. I-am dat câtă mâncare puteam duce şi apă, după care am dat să ne întoarcem. Pământul se mişca din cauza bombelor. Îmi amintesc că gloanţele treceau pe lângă mine, însă am continuat să merg. Niciodată nu mi-a trecut prin cap că m-ar putea nimeri un glonţ”, a povestit femeia.
Alexandra Jones, care prezintă experienţa bunicii sale spune că la jumătate de secol distanţă lumea s-a schimbat atât de tare, încât trăirile bunicilor sale par aproape inimaginabile.
Elizabeta Moldovan pe când avea 28 de ani (Foto: The Guardian)
Elizabeta Moldovan nu doar că a simţit şi văzut ororile celui De-al Doilea Război Mondial, ci s-a luptat şi cu cancerul, detaliu neştiut nici măcar de nepoata sa. Întrebată dacă vreodată a simţit că se sufocă din cauza anxietăţii şi îngrijorării, Elizabeta Moldovan precizează:
„Cea mai mare îngrijorare m-a cuprins când mama ta avea doi ani ( în 1970, când Elizabeta Moldovan avea 34 de ani). Aveam cancer. Tot ce speram atunci era să mai trăiesc încă cinci ani, suficient ca fiica mea să îşi amintească cine sunt”.
A acceptat cererea în căsătorie, deşi îl văzuse pe pretendent doar câteva secunde
Bistriţeanca a vorbit şi despre momentul în care şi-a cunoscut soţul. Aceasta l-a văzut câteva secunde pe stradă îmbrăcat într-o uniformă albastră, iar după câteva zile, bărbatul s-a prezentat la ea la uşă şi i-a făcut o propunere pe care a acceptat-o pe loc. I-a propus să meargă cu el în oraş, unde el avea să primească o casă şi un loc de muncă într-o mină de cărbune.
Întrebată cum de a acceptat să plece cu acel bărbat deşi îl văzuse doar câteva secunde pe stradă, Elizabeta Moldovan povesteşte: „Dacă nu ai nimic de pierdut, este uşor să fii curajos. Am luat o valiză cu haine, iar mama mi-a dat o tigaie pentru gătit şi am plecat. Casa avea o bucătărie cu un cuptor stricat şi încă o încăpere. Am intat şi când am văzut ce mizerabilă era casa, fără mobilă, m-am aşezat pe valiză şi am început să plâng. La 24 de ani m-am văzut pentru prima dată săracă”.
Elizabeta Moldovan vorbeşte şi despre perioada comunistă, când nu existau magazine de unde puteai să cumperi diferite produse, aşa că trebuia să îţi faci în casă, de la brânză şi unt până la haine.
Se încarcă comentariile...
