Bistriţa: Vasile Borş este singurul primar-teolog din judeţ

Vasile Borş a ajuns în adminstraţia publică locală, adică primar al comunei Maieru,  după ce a terminat Facultatea de teologie ortodoxă din Cluj-Napoca şi lucrurile erau cât se poate de clare în viaţa sa particulară.

I-au spus sătenii că ar trebui să ajungă primar pentru că era iubit şi respectat, că era un om priceput la toate: „ Aveam de mic copil gânduri de-ai sluji lui Dumnezeu, dar, totodată, am vrut să-l ajut pe cel de lângă mine. Un primar nu este nimic altceva decât un slujitor al omului simplu", susţine Borş.

El spune că în momentul când a ajuns primar a văzut care este adevărata mentalitate a oamenilor: „ Una spun în Biserică şi alta fac în primărie, în adunările populare sau în şedinţele de consiliu local. Şi-ar face rău unuia altuia în fiecare zi. Nu este zi lăsată de Dumnezeu în care să nu vină unul care să nu-l vorbească de rău pe altul", povesteşte primarul comunei Maieru.

Borş consideră că în cei şase ani de când este primar a învăţat lucruri pe care unii nu le învaţă într-o viaţă de om sau chiar în mai multe: „Primarul care îşi duce un proiect pe bani europeni până la capăt şi trece prin toate furcile caudine ale birocraţiei europene, ală mai prinde un mandat", spune Borş.

„La cei harnici nu poate să vină criza"

Iubitor al agriculturii tradiţionale şi ecologice, Vasile Borş îşi produce toate alimentele care le consumă în casă: „Aşa am fost obişnuit, iar acum o fac din plăcere, iar această plăcere îmi aduce toate cele necesare traiului. Am animale, pun cartofi, fac agricultură în adevăratul sens al cuvântului. Făptuiesc pentru ca şi alţii să făptuiască după mine. Tot ceea ce are nevoie o familie, produc în casă - carne, lapte, ouă, legume, spune Borş. El mai consideră că pentru a ieşi din criza care există doar la oraş, fiecare tânăr ar trebui să lucreze într-o gospodărie din Maieru: "

De aceea tot spun că la cei harnici nu poate să vină criza. Aici, populaţia este activă, oamenii sunt harnici. Uite, eu nu concep ca un tânăr de 25 de ani să stea acasă toată ziua, să-i trebuiască bani de buzunar, motivând că nu are loc de muncă. Păi, un loc de muncă nu însemnă neapărat şi obligatoriu să fiu angajat. Te duci acasă la unul mai înstărit şi îl întrebi dacă nu are ceva de lucru pentru ziua respctivă. Aşa se face în zilele astea grele. Nu stăm şi ne plângem în cârciumă. Dumnezeu te ajută, dar nu-ţi bagă în traistă", arată Vasile Borş.

Mână de fier într-o mănuşă de catifea, Vasile Borş cere mai multă fermitate din partea statutului: "Este nevoie de legi mai dure, de o administraţie mult mai autoritară. E mult prea mult haos, se munceşte puţin înspre deloc, fiecare face ce vrea muşchiul lui, ca să folosesc o expresie la modă. De ce uităm că munca a salvat marile naţii ale acestei lumi, de ce ne este ruşine să muncim. Zice Solomon în pildele sale următoarele: Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău? Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin? Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ şi lipsa ca un om înarmat", conchide Vasile Borş.

Profil

Născut: 26 noiembrie 1965

Studii: Facultatea de teologie ortodoxă de la Cluj-Napoca, master în ingineria  mediului

Stare civilă: căsătorit, doi copii

Ce-i place

Spune că îi place să se plimbe prin biserica din comună şi prin grădina casei sale: „ Cel mai mult îmi place să cânt cântece bisericeşti, să citesc din Psalmi şi din Faptele Apostolilor, să muncesc la câmp alături de oameni, pentru că doar aşa poţi conduce cu adevărat".

Ce nu-i place

Felul în care este construită lumea: „ E prea multă nedreptate în jurul nostru. Se împlinesc cuvintele din Scriptură care vorbesc despre Domnul veacurilor din urmă care este Satan Diavolul", spune Vasile Borş.

Întrebare şi răspuns

Cum se împacă Biserica cu administraţia?

"E o chestiune mult mai sensibilă, pentru că funcţia asta pe care o deţin acum implică o mai mare zbatere pentru lucruri atât de lumeşti. Sunt momente când vin tot felul e supărări, altele când îţi pierzi răbdarea, altele când simţi că te blochezi. Atunci intervine Dumnezeu, aşa cum spune Psalmistul: Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi... Mă gândesc să trec, odată şi odată, din cariera administrativă să slujesc Biserica, să-l slujesc pe Dumnezeu"