Duminica Floriilor, obiceiuri și tradiții din Maramureș. Ce făceau fetele pentru a-și vedea ursitul sau pentru a avea protecție divină

Duminică Floriilor este ziua în care prăznuim Intrarea Mântuitorului în Ierusalim, care inaugurează ultima săptămâna din viață Să pământeasca. Astfel, din această zi începe Săptămâna Patimilor.

Masa Moșilor în Țara Lpușului FOTO Angela Sabău

Sărbătoarea creștină nu are o dată exactă, fiind comemorată întotdeauna în ultima duminică dinaintea Paștilor.

În fiecare zonă a țării există tradiții legate de Florii, iar Marmaureșul nu fac excepție.

În Țara Lăpușului are loc un eveniment dedicat cultului morților. Este de amintit aici că intrarea lui Isus în Ierusalim are loc după ce a avut loc învierea lui Lazăr, ceea ce a fost asociat cu triumful asupra morții.

În Maramureș, în Țara Lăpușului, acest triumf asupra morții este marcat printr-un moment aparte. Este vorba despre „Masa moșilor”, un obicei foarte bine conservat până în zilele noastre.

Masa Moșilor, obicei păstrat până azi

În curtea bisericilor din această zonă pot fi văzute mese lungi, uneori din piatră, cum este cea din Cupșeni, alteori din lemn de stejar. În Duminca de Florii, după slujba de la biserică, aici se adună tot satul și întind o masă în memoria moșilor și strămoșilor lor. Pe masă sunt așezate ștergare țesute în război de către gospodinele din sat, iar bucatele aduse de fiecare familie le oferă unii altora, peste masă.

În trecut, cei bogați ofereau celor mai săraci aceste bucate, fiecare având locul lui la masă, care se moștenea din generație în generație. Diferențele dintre clasele sociale erau evidențiate în aceste poziții la masă. Astăzi însă, aceste locuri nu se ma păstreză, însă tradițiade a se oferi bucatele peste masă s-a păstrat cu sfințenie.

Etnografa Corina Isabella Csiszár a amintit, pe pagina de socializare a Centrului Culturii Tradiționale Maramureș, o serie de declarații obținute de la bătrânii satelor, de-a lungul anilor. Unii dintre bătrâni vorbesc despre acest obicei.

Alți bătrâni fac referire la Masa Moșilor.

„Pe vremuri se țineau Moșii de Florii. La biserica de la noi din sat avem masa moșilor, o masă din stejar. Și veneau niște familii și făceau mâncare de post, fierbeau pere uscate cu zamă (poame uscate în cuptor). Și acelea se dădeau la Moșii de Florii. Vine părintele și citește la morminte și tămâiază la fiecare mormânt. De Florii să pune duminica busuioc sub pernă să-și viseze ursitul”, este declarația unei sătence publicată în revista Memoria Ethnologica, nr. 58-59.

Ramurile de salcie sfințite, folosite când era „vreme grea”

Oamenii de la sat redau cel mai fidel atmosfera de odinioară și importanța acestor sărbători religioase. Obiceiurile păstrate de ei au rămas, în multe sate, până astăzi.

Pe lângă masa Moșilor, mâțișoarele sfințite la biserică au un rol important. Credincioșii du acasă acele ramuri de salcie îmbobocite și le folosesc în momentele de „vreme grea”, aducă atunci când au loc furtuni însoțite de fulgere.

„Maica Domnului s-o rugat la salcie să-şi plece crengile în jos şi ţăranii o respectă. În ajun de Florii, feciorii şi fetele să duc şi culeg flori de salcie şi le duc la biserică. Preotu’ le slujeşte. În timp ce le culeg, feciorii şi fetele cântă cântecul Maicii Sfinte. Dimineaţă oamenii mărg la beserică şi după slujbă fiecare primeşte de la cârstnic, sălcii. Florile să păstrează în casă. Când era furtună, ploaie, trăznete, oaminii luau florile cele, punéu cociorva şi mătura afară şi spuneu: «Doamne, opre-o şi o dă mândră şî curată, Ca Măicuţa Sfântă Preacurată». Femeile acasă fac florii, adică o plăcintă cu cureti (varză, n.r.) făcută pă lespede, sau o plăcintă pă vatră. Api prăjau peşte în fărină de mălai (să duceu oaminii la pescuit), că de Florii era dezlegare la peşte. Şi făceu pită de grâu”. Mărturia a fost obținută de la Ileana Drăguş din Oncești, în 2010, când avea 70 ani, de către etnografa Corina Isabella Csiszár.

Pomenirea morților

Alte declarații redau alte obiceiuri și tradiții din satele maramureșene.

„De Florii duci pahar cu sare şi scrii morţii, cum îi obdiceiu’ p-aicia. Îi pomeneşte popa apoi în tătă sâmbătă. Aiesta să duce când să încep Păresăle. Api în zâua de Staolele Florilor, le ie păharele şi plăteşte la popa de fiecare mort. Şi-apoi dai din paharul cu sare şi făină de la popa, la animale că-i sfinţât. Când vii de la beserică pui acolo fărină, grâu, tărâţe, ce ai, pui tăte, şi le dai la marhă (animale, n.r.), un miezuc în covată. Tăt de Florii, mai duc mâţucă de-acele. Şi le sfinţăşte popa şi le aduc acasă. Api când tună vara şi când vine câte un trăznet mare, api pui pă cărbune un miez de mâţucă de aceie şi un miez de tămâie şi aprinzi. În zua de Staolele Florilor o samă de femei duce’ la beserică cureti împlut de post, prune uscate, apoi la un om care-i mai sărac îi pune o femeie în blid, să aduce scaun şi îi punea acolo să mânânce”. Relatarea aparține Anicăi Butcure, pe car etnografa a obținut-o în 2008, de la femeia de 78 de ani.

După Duminica Floriilor începe Săptămâna Mare, sau Săptămâna Patimilor. În aceste zile până la Înviere, în toate bisericile se oficiază în fiecare seara Deniile, slujbe prin care credincioșii sunt chemați să-L însoțească pe Hristos pe drumul crucii, până la moartea și Învierea Sa.