Cuvintele cu care unii părinţi pot distruge personalitatea copiilor. Sfatul psihologului pentru o educaţie armonioasă
0
Încrederea în el, dar şi în propriii părinţi, stima de sine, echilibrul emoţional al unui copil, toate pot fi serios afectate din cauza unor expresii pe care părinţii le folosesc în dialogul cu ei. Folosirea criticilor are efectul invers, iar ca urmare, copilul va ajunge un adult care va dezvolta diferite probleme emoţionale sau comportamentale.
Psihologii arată că vorbele pe care le spun părinţii unui copil au o greutate foarte mare, iar efectul pe teremn lung poate fi definitoriu. Folosirea unor expresii de genul ”eşti rău”, ”eşti prost” pot distruge încrederea în sine a unui copil. ”Noi, părinţii, avem o mare responsabilitate atunci când ne asumăm acest rol, pentru că vorbele, valorile şi acţiunile noastre sunt fundaţia pe care se clădeşte personalitatea copilului de azi şi a adultului de mâine. Copilul nu vine pe lume cu un manual de instrucţiuni, de aceea e greu să ştii, ca părinte, ce să nu spui niciodată copilului tău pentru că îl răneşti, umileşti, respingi, destabilizezi sau îi reduci încrederea în sine”, spune Alexandra Leş, psiholog clinician-psihoterapeut practicant autonom în psihoterapii cognitive şi comportamentale.
Aceasta mai arată că părinţii sunt modelele primare şi cele mai la îndemână din viaţa fiecărui copil: ”Cred că mulţi dintre noi ne amintim şi azi ce ne-a spus mama sau tata atunci când am reuşit sau am eşuat, pentru că vorbele lor au devenit vocea noastră interioară”.
Câteva exemple de expresii distructive adresate copiilor sunt: „Nu mai plânge că eşti mare“, „Vezi că mă supăr dacă nu asculţi“, „Mă duc la alţi copii“, „Eu plec dacă nu vii acum şi te las aici!“, „Nu te mai iubesc dacă nu mă asculţi“. ”Acestea crează frica de a nu fi abandonaţi, nevoia de aprobare şi asigurări continue că părinţii şi apoi partenerii nu ne vor părăsi. Validarea emoţiilor şi empatia îi ajută să poată identifica şi apoi regla emoţiile lor, din expresii precum: „e în regulă să plângi“, „te ascult“, „cred că te-ai speriat foarte tare“, „am încredere în tine că vei rezolva problema/ vei găsi o soluţie“.
Aşeptările prea mari de la copii pot duce la probelme emoţionale
Dacă criticile şi etichetele au efecte negative asupra personalităţii copilului, nici cerinţele şi aşteptările peste măsură nu sunt benefice. ”La polul opus cuvintelor negative care îl jignesc pe copil se află expresiile asociate cu un stil perfecţionist care pune mare presiune pe performanţă. Expresii precum: «trebuie să fii cel mai bun» sau «vreau 10 pe linie sau numai FB» transmit următorul mesaj: «eşti iubit, apreciat, valoros dacă ai performanţe sau în funcţie de rezultatele tale». Convingerile pe care le inducem sunt de devalorizare, incapacitate atunci când nu reuşesc să atingă standardele impuse, iar încrederea în sine se reduce drastic. Acestea sunt bazele dezvoltării unor probleme emoţionale sau comportamentale pe parcursul dezvoltării lor”, mai arată Alexandra Leş.
Distincţia între copil şi ceea ce face el
Psihologul mai explică faptul că nu întotdeauna ştim cum percepe copilul ceea ce îi spunem. ”Deşi avem cele mai bune intenţii de a ne educa copiii frumos, uneori spunem lucruri fără să ne dăm seama cum sunt ele percepute de copil şi ce clădesc în interiorul său. Suntem genetic structuraţi să ne concentrăm pe negativ, crezând că, dacă atragem atenţia copilului asupra ce face rău, vom reuşi să îi schimbăm comportamentul. În primul rând e nevoie să facem distincţia între copil şi ceea ce face el (cum se comportă el)”, mai arată ea. ”În situaţii de criză, când copilul nu face ce i se cere, şi mai ales în public, părintele se simte furios, ruşinat, copleşit, şi reacţionează la aceste emoţii, pedepsind copilul şi nu comportamentul acestuia”, cotinuă explicaţiile.
Eticheta care îi distruge încrederea
Pshilogul Alexandra Leş mai arată că acele critici adresate copilului nu fac decât să-i distrugă încederea în el, iar efectul este total opus faţă de ceea ce ne dorim. ”Atunci când îi spun copilului: eşti rău, eşti prost, eşti leneş etc, îi pun o etichetă şi îl clasez într-o categorie, îl fac să creadă şi el acest lucru şi în mod clar distrug încredere în el. Jignirea, umilirea în faţa altora, comparaţia cu ceilalţi transmit copilului că nu este iubit, că nu merită nimic din ceea ce primeşte, că este defect şi mai ales îl face să îşi piardă încrederea în persoana cea mai importantă pentru el. Acest lucru îi face pe copii fricoşi, agresivi, nesiguri, supăraţi, neajutoraţi pentru că nu pot să schimbe aceste etichete, dat fiind că nu li se spune ce să facă diferit pentru a fi acceptaţi”, mai arată Alexandra Leş.
”Am întâlnit mulţi copii, adolescenţi, adulţi care nu au încredere în ei, care sunt anxioşi şi nu şi-au atins potenţialul maxim în viaţă pentru că au crezut ceea ce părinţii le-au transmis fără să verifice vreodată dacă este adevărat. Mai ales în primii ani de viaţă, copii se străduiesc să fie plăcuţi, acceptaţi şi iubiţi, ei au nevoie de noi adulţii să îi validăm că sunt valoroşi şi iubiţi pentru ceea ce sunt şi nu pentru ceea ce fac sau nu fac”, mai explică ea.
Mesajele de apreciere fac copiii mai comunicativi
Dacă psihologii arată că punerea etichetelor şi criticile nu sunt constructive, aceştia arată că înlocurea lor cu aprecieri şi încurajări pot avea pe termen lung un efect foarte un asupra personalităţii viitorilui adult. ”Cuvintele părinţilor devin gândurile copiilor, iar acestea din urmă determină modul în care se comportă şi cum se simt. Astfel, dacă folosim cuvinte care să le transmită mesaje de apreciere, respect şi încurajare, şi nu cicăleală, reproş, comparaţie, copii au şansa să dezvolte un sine sănătos şi echilibrat. Aceşti copii sunt mai descurcăreţi, reuşesc să comunice deschis, învaţă cum să îşi rezolve problemele şi nu cum să le evite, reuşesc să negocieze conflictele şi să îşi regleze emoţiile mai eficient”, mai spune psihologul Alexandra Leş.
”Cuvintele eficiente sunt cele care sunt specifice, exprimă clar comportamentul care îmi place sau nu, şi din care copilul poate extrage învăţăminte cu privire la punctele forte şi slabe, care sunt modificabile. De exemplu: eşti foarte bun la lego. Sau: îmi place atunci când îţi aranjezi hainele în dulap. Ai reuşit să te concentrezi. Mulţumesc, mi-ai fost de mare ajutor! Ai reuşit! Îmi place comportamentul tău atunci când..., sau: hai să vedem ce ai greşit şi să corectăm. Mi-aş dori foarte mult să... Nu îmi place comportamentul tău de a ţipa/lovi, ce putem face să te linişteşti”.
Ca o concluzie, psihologul spune că cei mici învaţă ceea ce trăiesc şi aud. ”Dacă sunt criticaţi, învaţă să condamne, dacă trăiesc în ostilitate, învaţă să fie agresivi, dacă sunt puşi în situaţia de a fi umiliţi, învaţă să se simtă vinovaţi, dacă sunt încurajaţi, învaţă să fie încrezători, dacă sunt acceptaţi, învaţă să iubească şi să se placă pe ei, dacă simt siguranţă, învaţă să aibă încredere în ceilalţi”.
Alexandra Leş este psiholog clinician-psihoterapeut practicant autonom în psihoterapii cognitive şi comportamentale. Totdată, ea este educator parental cerificat COS (Registered Circle of Security Parent Educator, program de educaţie parentală pentru parinţi şi alte persoane implicate în creşterea şi educarea copiilor, formator Kent Hoffman, Co-director at Circle of Security International).
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
