Cum îţi dai seama că ai un copil stresat. Primele simptome ale suprasolicitării cauzate de presiunile uriaşe ale părinţilor

Copiii pot deveni stresaţi

Blamat de unii, apreciat de alţii, sistemul de învăţământ românesc este considerat de unii singura şansă de ascensiune socială. Acesta este, probabil, unul dintre motivele pentru care atât profesorii cât şi părinţii încep să pună presiune tot mai mare pe elevi.

Pretenţiile profesorilor, dar şi ale părinţilor au crescut constant, ajungându-se la presiuni prea mari care se pun pe umerii copiilor. Deseori, cei mici au un program ameţitor.

Se întorc de la orele de curs, după care au activităţi extraşcolare în fiecare zi. Ore de sport, ore de desen, ore de pian ori alt instrument muzical, mai nou, este la mare modă să ducem copiii la călărie. Pe lângă toate acestea, la şcoală, pretenţiile sunt extrem de mari şi sunt direct proporţionale cu reputaţia şcolii: cu cât şcoala este mai căutată şi mai de prestigiu, cu atât sunt şi mai mari pretenţiile.

Nu despre cele financiare este vorba, care nu sunt deloc de neglijat, ci despre efectele pe care le are asupra psihicului unui copil acest lucru: „trebuie să fii cel mai bun, trebuie să iei 10 pe linie, trebuie să iei premiul I”, etc., sunt fraze pe care le aud foarte mulţi copii din partea părinţilor.

Psihologii atrag atenţia că un efort prea mare din partea copilului de a se conforma cerinţelor părinţilor nu are întotdeauna efectul scontat. „Deseori, părinţii îşi proiectează propriile dorinţe neîmplinite asupra copilului şi îi cere acestuia să fie tot ce n-au fost ei. Îi auzim adesea spunând «dacă eu nu am putut merge la şcoală, măcar tu să înveţi să ajungi ceva în viaţă». Ei bine, în momentul în care copilul nu reuşeşte să se ridice la nivelul aşteptărilor părinţilor sau al profesorilor, el începe să se simtă neconform, insuficient de bun, ceea ce va duce la comportamente ca atare”, explică psihologul clinician Dana Crişan.

Specialiştii spun că cei mici vor încerca să-şi mulţumească părinţii, din dorinţa de a se simţi apreciaţi, iubiţi, conformi. „Însă pe termen lung, un astfel de efort din parta copilului duce la efecte nedorite asupra psihicului. Un copil aflat sub presiune socială se poate confrunta cu stări de iritabilitate, emotivitate, uneori agresivitate sau lipsă de încredere în forţele proprii”, mai spune ea.

Primele indicii ale stresului

În prima fază, mai arată psihologul, şcolarul care resimte o presiune prea mare asupra lui se va închide în el. Sunt câteva semne care ne indică faptul că cel mic nu e „în apele lui”. „Copilul se izolează, dezvoltă diferite frici, nu mai face cu plăcere aceleaşi activităţi, apare lipsa poftei de mâncare, apatia etc. sau o să vedem că stă închis în camera lui toată ziua sau la un calculator, ori cu telefonul în mână”, spune ea.

Părinţii, continuă psihologul, trebuie să fie foarte atenţi la comportamentul elevului, pentru că, neintervenind la timp, astfel de situaţii pot duce la comportamente deviante grave. Ea arată că un copil care nu s-a simţit demn de a fi iubit, nu s-a simţit acceptat, va căuta mai târziu, fără să conştientizeze, acceptarea în diferite forme. „Fetele se vor angaja în diferite relaţii cu parteneri multipli, în căutarea acceptării paterne, chiar dacă pentru scurt timp. De asemenea, pot aluneca înspre diferite vicii, atât fetele, cât şi băieţii, ori spre anturaje nesănătoase, dar în care să se simtă acceptaţi şi apreciaţi”, mai spune ea.

Sfatul spihologului este ca părinţii să fie foarte atenţi la nevoile copilului. „E perfect să-i cerem copilului, dar trebuie să vedem cât poate. Pentru că, degeaba ne spunem noi: vreau să am un copil academician, dacă el, poate, vrea să se facă fotbalist, de exemplu. Una e să motivăm copilul şi să-l încurajăm să obţină rezultate, dar alta e să punem presiune pe el”, mai spune psihologul.

Dacă ne referim la copii mai mici, simptomele sunt mai uşor de dibuit, pentru că la vârste mai mici reuşesc mai greu să se ascundă de adulţi. „Printre primele simptome care ne indică stresul la copil este apatia, ori nervozitatea, sau chiar agresivitatea. La cei şi mai mici putem observa că încep să facă pipi noaptea în pat, ori îşi rod unghiile etc.”, mai spune ea.

Sfatul psihologilor este să le lăsăm copiilor suficient timp liber, pentru activităţi plăcute precum joaca. De asemenea, în calitate de părinţi, să evităm să-i comparăm cu alţii, ori să-i criticăm, pentru că în acest fel, îl vom învăţa să se concentreze pe greşeli, nu pe realizări.