Credinţa în ursitoare, la români. Tradiţia s-a transpus în spectacole cu actori
0
În satul românesc din trecut, credinţa în ursitoare era prezentă şi de această credinţă se legau o mulţime de ritualuri. În unele zone, accentul era pe ritualuri şi obiectele învestite cu puteri magice. În alte zone, precum Ţara Oaşului, accentul era pe prorocirea ursitoarelor. Legendele despre acestea încă se perpetuează, deşi credinţa în ele a dispărut de mult.
Credinţa în ursitoare a existat întodeauna în Maramureş şi în Ţara Oaşului. Existau anumite ritualuri pe care le săvârşeau, pentru a le „îmbuna” pe ursitoare.
Despre acestea se credea că sunt fiinţe greu de văzut, însă femeile care se pregăteau să nască, atunci când aveau dureri, puneau pe masă bunătăţi pentru ca ursitoarele care-i vor pecetlui destinul copilului să fie darnice.
Etnograful Pamfil Bilţiu spune că puneau pe masă făină, iar dacă prin făină se vedeau urme, însemna că ursitoarele au trecut pe acolo.
Obiceiul a dispărut în timp, însă în prezent , la bozeul celor mici au loc adevărate spectacole cu artişti care „prezic” destinul copilului. „În cultură populară românească se spune că ursitorile sunt trei fete mari sau trei fecioare curate, sau trei fete mari surori, trei fete închipuite, sau că sunt nişte fiinţe nevăzute, trei năluci cu chip femeiesc şi îmbrăcate în alb...”, scrie asist. univ. dr. Natalia Lazăr în „Consideraţii privind obiceiurile de naştere în Ţara Oaşului”.
Legenda tânărului care a murit în ziua nunţii sale, cum i-a fost ursit
Potrivit ei, există şi o ierarhie a acestora şi au grade diferite, precum şi funcţiuni diferite. Astfel şi influenţa lor este diferită. „În Ţara Oaşului nu se insistă foarte mult asupra actelor ritualice, a obiectelor investite cu puteri magice spre a atrage ursitorile, ci rolul primordial îl avea prorocia ursitoarei”, mai spune ea.
Apoi redă o legendă care vorbeşte despre o prorocire nefastă a ursitoarelor, în care copilului i s-a ursit că va muri când va fi mire, în fântână. Pentru a evita tragedia, în ziua căsătoriei lui, părinţii au acoperit fântâna, astfel încât să nu poată cădea nimeni acolo. Însă tânărul mire a fost găsit mort, totuşi, deasupra fântânii astupate, chiar în ziua nunţii sale, mai spune legenda „că acolo i-o fost dat să moară”.
„În prezent se mai face referire doar la destinul copilului, la ursită, neexistând credinţă în ursitori, însă există un ritual spectacular, parte a ceremonialului de botez, care se doreşte a fi o adaptare la nou. În timpul petrecerii de botez de la restaurant, este un moment al ursitorilor, un adevărat spectacol susţinut de actanţi profesionişti, cu text personalizat şi adaptat, în care copilul, părinţii, naşii, moşii sunt pomeniţi cu numele lor reale”. Natalia Lazăr
„Aceste zâne special angajate, contra cost, vor ursi destinul nou-născutului şi-i vor da acestuia cadouri-surpriză, simbolice. Întreaga succesiune de rituri practicate în perioada liminară are că scop trecerea de la naşterea biologică, adică naşterea propriu-zisă, la cea socială, care presupune integrarea familială şi comunitară”, mai spune ea în aceeaşi lucrare.
Ursitoarele, bune sau rele
O altă legendă redată de etnograful Pamfil Bilţiu în „Studii de Etnografie Românească”, volumul III, în care vorbeşte, de asemenea, despre o proorocire, mai mult sau mai puţin fastă.
Se spune că un tânăr soldat rătăcit, care căuta să ajungă acasă, a înnoptat într-un sat, într-o familie unde femeia tocmai năştea. În acea noapte femeia a născut o fetiţă, iar ursitoarele i-au prezis că soldatul care înopta în acea casă va fi soţul ei. Asta însă nu i-a plăcut soldatului.
„El atunci a vrut s-o ucidă pe fetiţă, a luat-o şi a înfipt-o într-un gard. Dar fetiţa n-a murit, însă i-a rămas un semn în locul unde a fost rănită de parul din gard”, redă el povestea. ”Mulţi ani mai târziu, el a tot umblat prin lume şi a cunoscut o fată care i-a plăcut şi s-a căsătorit cu ea. Apoi, la un moment dat, el a văzut că are un semn în partea din spate, o cicatrice şi a întrebat-o de unde este semnul, iar ea i-a povestit toată istoria. Atunci el şi-a dat seama că este exact fetiţa pe care a vrut să o omoare când s-a născut”, mai spune Bilţiu în volumul său.
Despre cele trei ursitoare se spune că fiecare avea un rol, două dinte ele fiind bune, adică cele care urseau de bine, iar una ursea de rău. Prima dintre ele se spune că este cea care „ţine fusul vieţii”, a doua este Soarta, iar cea de-a teria este asociată cu Moartea.
Termenul „a ursi” provine din „ursa” din limba greacă şi înseamnă „a prevesti, a prezice“.
Vă recomandăm să mai citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
