Soarta celor mai mari lacuri din Bacău. Motivele pentru care s-au micșorat tot mai mult în ultimii ani FOTO
0Potrivit geografilor, care au scris despre bazinele hidrografice, în județul Bacău existau 52 de lacuri, naturale sau construite în albia principalelor râuri care traversează județul.
O parte din iazuri fie au fost secate (Antohești) fie s-au colmatat, fiind practic părăsite.
Lacurile de acumulare Răcăciuni (2004 hectare), Berești (1800 de hectare), Galbeni (1100 de hectare) și Poiana Uzului (334 de hectare) sunt cele mai mari lacuri din județul Bacău, care are 1,1% din suprafață acoperită cu luciu de apă. Cu excepția Lacului Bacău, care a fost decolmatat recent, odată cu modernizarea Insulei de Agrement, toate lacurile și iazurile sunt afectate de procesul de colmatare.
Cele mai mari au fost amenajate pe cursul râurilor Bistrița și Siret, cu scopul de producere a energiei electrice, pentru irigații dar și surse de pește dar și pe Uz, unde a fost creat Lacul Poiana Uzului, pentru producerea de energie electrică dar și pentru alimentarea cu apă a zonei dar și a platformei industriale de la Onești.
Lacurile de acumulare din județul Bacău au fost ridicate în perioada anilor 60-90 iar construcția lor a început, cum este și firesc, din amonte în aval.
Lacul Răcăciuni are peste 2000 de hectare
Cel mai mare lac din județul Bacău, format pe albia Siretului, este lacul Răcăciuni, care se întinde pe o suprafață de 2004 hectare. Este o arie protejată, care se întinde pe o lungime de aproape 10 kilometri pe aria comunelor Cleja, Gioseni, Horgești, Faraoani, Pâncești și Răcăciuni.
Înainte de 1989 dar și câțiva ani după a fost sursă de irigații pentru terenurile fertile din dreapta Siretului. În ultimii ani, stuful și aluviunile au creat veritabile insule, unde au apărut copaci, loc care asigură, pentru o varietate mare de păsări migratoare sau sedentare condiții excelente de hrană, cuibărit și viețuire. Din cele peste 2.000 de hectare, cât era luciul de apă, inițial, în prezent, apa are o întindere de sub 1.700 de hectare.
Lacul Galbeni, prima acumulare mare de apă construită pe Siret
La o distanță de numai 9 kilometri de municipiul Bacău, în aval, unde este confluența râurilor Bistrița și Siret, la începutul anilor 80 a fost construit Lacul Galbeni.
„Lacul a suferit un proces de colmatare accentuat, fiind primul lac de acumulare amenajat pe cursul râului Siret, preluând astfel în mod direct aluviunile antrenate din bazinul hidrografic al râului Siret. Astfel, cea mai mare parte din luciul de apă inițial este constituit în prezent din depozite de sedimente pe care s-au dezvoltat păduri de plop şi salcie şi comunități vegetale de trestie şi papură.”, se precizează pe site-ul Centrului Regional de Ecologie, custodele lacului inclus în situl Natura 2000.
Între anii 2006 şi 2011 acumularea a fost golită pentru adâncirea albiei. ”Luciul de apă rămas constă din canalul principal cu adâncimi medii de 4-5 m, ajungând în unele locuri şi în zona barajului la 7 - 8 m, precum şi la două zone întinse în partea de sud-est şi în partea de nord vest caracterizate cu apă cu adâncimea de 1-2 m”, se mai precizează pe site-ul CRE.
Din 1123 de hectare, cât are bazinul lacului, aproxmativ o treime este colmatată, formând o veritabilă deltă.
Lacurile naturale din zona montană
Unul dintre cele mai cunoscute lacuri montane din județul Bacău este Lacul Bălătău (FOTO din 1930), aflat în Munții Nemira. S-a format în 1883, prin alunecarea unui versant. Este considerat al doilea lac de acest fel din țară ca importanță, după Lacul Roșu.
Când s-a format, avea aproape un kilometru lungime și o suprafață de 12 hectare, mai mare decât este în prezent Lacul Roșu (11 hectare). În prezent, din fostul lac a mai rămas o baltă, cu o lungime de aproximativ 50 de metri. Tot în zona de munte se găsesc și lacurile Asău, Goiasa, Strigoi, Boiereasca,ș.a.
Se încarcă comentariile...
