PORTRET: Wili Glaser, primul om care a lansat o bancă de sânge pentru animale

Doctorul arădean a lansat pentru prima oară ideea unei bănci de sânge pentru patrupedele de companie ale românilor. Wili Glaser îşi trăieşte visul în fiecare zi. Spune că nici măcar nu are o explicaţie pentru faptul că a ales să facă medicină veterinară.

„A fost o alegere firească. Am plecat din Arad de la Slavici, aşa cum se numea pe vremea aceea Colegiul Naţional Moise Nicoară, ca să fac liceul la Lipova, singurul care avea specializare veterinară”, povesteşte doctorul. El a avut dintotdeauna animale de companie şi nu ştie cum e să trăieşti fără grija, dar şi dragostea acestora.

Specializarea israeliană

Viaţa l-a purtat şi în Israel, acolo unde a stat şapte ani. „De când am plecat în Israel, am plecat cu gândul de a mă întoarce. Iniţial, am estimat că voi sta cinci ani, care însă s-au transformat în şapte”, mai povesteşte Wili Glaser. Spune că unul dintre factorii esenţiali în luarea deciziei de a pleca din România, fie şi temporar, a fost lipsa de posibilităţi în ceea ce priveşte educaţia în domeniu. „Nu prea existau multe şanse de specializare în România, creditarea era practic inexistentă la momentul acela ca să îţi deschizi propriul cabinet, aşa că am plecat”, mai explică doctorul arădean.

Nu regretă sub nicio formă perioada petrecută acolo şi spune că cel mai mare câştig este, fără îndoială, specializarea şi experienţa căpătate în cei şapte ani petrecuţi în clinicile şi şcolile din Israel. Spune că cel mai greu lucru cu care se confruntă în meseria sa sunt oamenii, respectiv stăpânii animalelor. „Câteodată e dificil să te înţelegi cu semenii tăi. E mai uşor cu necuvântătoarele”, spune, râzând, medicul. Zâmbetul îi dispare însă într-o clipită când povesteşte despre alte lucruri grele în meseria sa, cum ar fi momentele în care ştie că se nu mai poate nimic. „Când ştii că nu mai ai ce face, că orice idee ai avea sau orice ţi-ai dori să mai încerci nu mai funcţionează, astea sunt, de fapt, cele mai grele şi dificile momente”, mărturiseşte Wili Glaser.

 De-a lungul timpului a avut pate de tot felul de cazuri şi de experienţe, dar îşi aminteşte cu umor de una dintre cele mai ciudate astfel de situaţii. „Am operat la un moment dat, pe la începutul carierei mele, un şarpe care pur şi simplu nu mai digera. Înghiţise o bilă de plastic. Îmi amintesc şi acum că era o bilă verde”, povesteşte medicul.

Acesta mai spune că din acest punct de vedere, cele mai sensibile animale de companie sunt hamsterii. „În general nu au probleme, dar şi când se îmbolnăvesc, e foarte greu să îi tratezi”, explică doctorul.

Întrebări şi răspunsuri
Cum merge campania de donare de sânge pentru căţei?
Momentan avem doar şase câini înscrişi pe listele noastre de donatori. Merge ceva mai greu decât am crezut, dar nu ne lăsăm. Au fost mulţi proprietari care au venit cu câinii, dar în marea lor majoritate aveau câini de talie mică. Aceştia nu se pretează la donarea de sânge.

Faţă de Israel, cum sunt proprietarii de animale mici din România?
În Israel trăiesc foarte multe naţii şi fiecare se comportă conform educaţiei pe care o au. De exemplu, ruşii sunt iubitori şi mai mari de animale decât românii. Românii îşi iubesc animalele şi se îngrijesc de ele, dar snobismul e în floare. Îşi iau în general câini de rasă, fără să mai fie atenţi însă de unde îi cumpără şi în ce stare de sănătate sunt. Asta e o mare problemă.

Ce-i place
„Îmi place să joc snooker, bowlingsau fotbal. Acestea sunt preocupările care mă relaxează în afara meseriei”, mărturiseşte Wili Glaser, care mai spune că este un pasionat de gastronomie şi la pensie visează să se facă bucătar.

Ce nu-i place
„Două lucruri mă deranjează în mod special: nesimţirea şi prostia. În această ordine”, vine răspunsul doctorului Wili Glaser.

Profil
Născut. 23 noiembrie 1969, Arad
Studii. Facultatea de Medicină Veterinară Timişoara, specializare în chirurgie şi ortopedie animale mici Tel Aviv
Experienţă. Practică medicina veterinară de 15 ani
Familie. Căsătorit