PORTRET Maria Stoica a cusut kilometri de aţă în ultimii 40 de ani

În copilărie a prins drag de lucrul cu acul şi aţa, iar de la 39 de ani a decis să devină maestră în goblenuri. Goblenul şi în general toate broderiile lucrate cu fire necesită o gamă variată de aţe. Maria a învăţat secretul lucrului la goblen în urmă cu 40 de ani.

Ea spune că e foarte important să se aleagă numai firele care nu se scămoşează.

„Firele cu care lucrez broderiile pot fi din bumbac, lână sau mătase. Alegerea lor depinde de materialul textil folosit ca suport. Firele indicate pentru realizarea goblenurilor şi altor broderii sunt cele din bumbac în culori şi grosimi diferite. Ele sunt mai rezistente, lucioase, suple şi elastice”, a spus Maria.

Lucrează şi 10 ore pe zi

Arădeanca a început să descopere aţele dintr-o joacă. Şi-a cumpărat accesoriile de cusut de la un magazin specializat în aşa ceva, câteva modele de goblen şi s-a pus pe treabă. Nu i-a fost uşor la început mai ales că nu a avut pe nimeni lângă ea care să-i arate în ce constă această muncă. S-a străduit însă şi a reuşit să termine primul ei tablou (un lac împrejmuit de câţiva copaci), în 30 de zile.

„Primul tablou l-am terminat într-o lună, dar am lucrat în fiecare zi la el câte zece ore. Nu mi-a fost uşor. Să coşi goblenuri ai nevoie de o vedere foarte bună. În tinereţe nu am avut probleme cu ochii, acum însă cu greu mai cos un tablou în două-trei luni”, a spus ea. De-a lungul anilor, Maria a reuşit să-şi perfecţioneze stilul de cusut, făcând într-o lună de zile şi câte trei tablouri. Aşa se face că în prezent, pensionara are mii de peisaje cusute.
„La început le ţineam o evidenţă strictă, însă acum nu mă mai pun să le număr. Le am la colecţie pe toate, le păstrez cu grijă. Nu am avut însă oportunitatea să-i transmit şi nepoatei mele această pasiune. Altfel sunt vremurile acum. Tinerii sunt mai puţin interesaţi de artă, de lucruri făcute manual şi nu prea ştiu să aprecieze frumosul”, a adăugat Maria.

Femeia ne-a mai povestit că îşi aduce aminte că cel mai greu tablou cusut la goblen a fost un peisaj de toamnă, în care se evidenţia apusul în pădure. „Îmi aduc aminte că am lucrat la acest tablou trei luni de zile. Îmi petreceam ore întregi de migală în faţa acului, şi a aţelor, număram ochiurile şi simţeam cum îmi fuge imaginea”, a spus pensionara.

Nu a vrut să facă publice lucrările ei, deşi ştie cât sunt de apreciate în străinătate şi câţi bani putea să scoată din pasiunea ei.

Întrebări şi răspunsuri
Ne puteţi enumera câteva dintre lucrările dumneavoastră?
Am multe piesaje, animale, instantanee, şi chiar personaje din desene animate. Cel mai frumos tablou pe care l-am cusut la goblen este celebra Mona Lisa. În prezent lucrez la un tablou de flori.

Aţi fi vrut să faceţi şi altceva în viaţă?
Nu. Pasiunea mea pentru goblen mă linişteşte şi îmi dă o linişte interioară incredibilă. Când cos, uit de timp şi de tot ceea ce este în jurul meu.

La o expoziţie v-aţi gândit?
Nu, pentru că totul a fost o pasiune puternică pe care am ţinut-o doar pentru mine.

Ce-i place
Să gătească, să coase şi să se odihnească. Mariei îi mai plac animalele foarte mult, are şi un căţel pe care îl iubeşte foarte mult. „Piky este câinele familiei. Eu locuiesc cu fiul şi nora, iar căţelul nostru este ca un al doilea copil”, spune Maria.

Ce nu-i place
„Pensiile sunt mici în România şi am impresia că noi, bătrânii suntem daţi la o parte tot timpul de autorităţi şi de toţi cei care ne conduc. Ar trebui să ni se acorde mult mai multă atenţie”, a concluzionat arădeanca.

Profil
Născută. 30 martie 1930, Arad
Studii. Liceul în Arad
Familie. Văduvă, un copil