FOTO Istoria dulce a cofetăriei, în două odăi

0
Publicat:
Ultima actualizare:
O parte din expozantele muzeului FOTO arhivă personală
O parte din expozantele muzeului FOTO arhivă personală

Ioan Gui (75 de ani), un fost cofetar arădean, şi-a făcut în casă un Muzeu al Cofetăriei, adunând exponate vechi de aproape un secol. Şi-ar dori să fie inclus într-un ghid turistic al judeţului şi, în viitor, ar accepta să-şi predea exponatele dacă s-ar înfiinţa un muzeu al breslelor

În două camere din casa situată la numărul 3 pe strada Nicolaus Lenau, din cartierul Sânnicolau Mic, din Arad, curioşii descoperă singurul Muzeul al Cofetăriei amenajat în ţara noastră.

Ioan Gui (75 de ani), proprietarul său, a fost cofetar timp de 42 de ani, iar pentru că niciunul dintre copii nu i-a călcat pe urme, după ce s-a pensionat, în 1996, s-a gândit să lase moştenire comunităţii un Muzeu al Cofetăriei. Astfel, în 2006, Ioan Gui a inaugurat primul muzeu în amintirea marilor meşteri cofetari ai Aradului din perioada interbelică. De-a lungul carierei sale, Ioan Gui a condus o importantă perioadă de timp Laboratorul de cofetărie al TAPL (Trustul de Alimentaţie Publică Locală) Arad.

Proprietarul explică de ce nimeni din familie nu i-a dus meseria mai departe. „Nu era o meserie foarte bănoasă. Şi, în plus, este o meserie în care nu există sărbătoare. Lucrezi tot timpul, de aceea copiii nu îşi urmează părinţii în această meserie, pentru că văd că nu este uşoară şi se lucrează mult. Nici copiii colegilor mei nu au urmat meseria de cofetar.“

CELE MAI VECHI EXPONATE DATEAZĂ DIN ANUL 1920

În cele două cămăruţe-muzeu, Gui a adunat nici mai mult, nici mai puţin de 360 de exponate. Astfel, aici şi-au găsit loc maşina de preparat îngheţată, maşina de fabricat bomboane – ambele realizate în jurul anului 1920 –, maşina cu curele de transmisie pentru măcinat zahărul şi, de asemenea, un agregat pentru prepararea marţipanului.

Cele mai multe dintre utilajele expuse în casa maestrului cofetar sunt acţionate manual şi necesită o bună stăpânire a tehnicii. Ioan Gui povesteşte că, pentru maşina de preparat îngheţată, gheaţa era adusă iarna din râu, depozitată în pivniţele atelierelor de cofetărie, pe paie, iar primăvara se scotea pentru a se face îngheţata. Asta până când, în ’50, în Arad s-a înfiinţat fabrica de gheaţă „Flora“.

ADUNĂ OBIECTE DE PESTE 40 DE ANI

În muzeul lui Ioan Gui nu se găsesc doar utilaje, ci şi cărţi de specialitate unice în România, diplome şi medalii obţinute de cofetarii arădeni de-a lungul vremii. Totodată, pe lângă acestea, în cele două camere sunt expuse şi mese de marmură pentru prelucrarea zahărului fiert, o maşină pentru tăiat hârtia folosită la împachetarea bomboanelor pentru pomul de Crăciun, fotografii şi documente.

Prima carte în limba română cu reţete adunate de un maestru cofetar a fost scrisă de Emil Frederic şi a fost publicată în anul 1920. Erau reţetele pe care Frederic le prepara în cofetăria lui din Arad. Cartea şi alte reviste de specialitate se găsesc în colecţia lui Ioan Gui. O altă frumoasă carte este scrisă în limba germană, editată în anul 1904 şi cumpărată în anul 1914 de către un cofetar din Lipova care mai târziu şi-a deschis o cofetărie în Arad, pe strada Mărăşeşti.

„Am început să adun maşinile, ustensilele şi documentele din muzeu la începutul anilor ’70. Pe unele le-am cumpărat, iar pe altele le-am primit de la maeştrii cofetari pe care i-am mai prins în viaţă“, susţine Ioan Gui.
Acesta spune că la început s-a gândit să deschidă muzeul pentru practica elevilor de la Liceul Economic din Arad. „Pot spune că şi acum muzeul este vizitat mai mult de grupuri de elevi şi profesori. Ultimul grup a venit din Bihor. Primăvara şi vara este vizitat mai mult. Eu le explic tot ce este aici“, spune Ioan Gui.

Deşi a propus de multe ori autorităţilor locale înfiinţarea unui muzeu al breslelor în care să doneze întreg patrimoniul Muzeului Cofetăriei, în ideea că astfel exponatele vor fi şi mai bine puse în valoare, nu s-a realizat nimic.

PUŢINI VIZITATORI

Peter Hügel, directorul Complexului Muzeal Arad, spune că instituţia pe care o conduce are o colaborare bună cu Ioan Gui, ajutându-l chiar la organizarea muzeului şi la tipărirea pliantelor. „Îl apreciez foarte mult pentru ceea ce a realizat. Este o continuare a meseriei lui. Colecţia ar trebui să fie mai vizibilă, pentru că aşa ar atrage un public mai numeros. Domnul Gui are sprijinul nostru“, declară Peter Hügel.

Chiar dacă intrarea în Muzeul Cofetăriei este gratuită, atunci când nu sunt grupuri de elevi, acesta este rar vizitat de cineva, deoarece nu este foarte cunoscut şi se află destul de departe de centrul Aradului.

„Regret că numărul celor care au vizitat muzeul este mult prea mic faţă de cât aş dori eu, dar şi mai mult regret faptul că autorităţile publice locale nu sunt deloc interesate de acest muzeu unic în ţară“, spune cu amărăciune Ioan Gui. Muzeul arădeanului a fost vizitat şi de specialişti din alte ţări, între care Franţa şi Germania. 

Arad, „fieful“ cofetarilor

 Încă de la 1800, în Arad a existat una dintre cele mai puternice bresle ale cofetarilor de pe actualul teritoriu al României şi unul dintre cele mai mari centre ale cofetăriei din Europa. Artiştii într-ale ciocolatei din părţile Transilvaniei erau preferaţi la curtea imperială din Viena şi fiecare cofetar deţinea în portofoliul său reţete păstrate în mare secret, mai valoroase decât aurul. Pe atunci, nu existau coloranţi, chimicale şi amelioratori şi se foloseau numai ingrediente naturale: cacao, scortişoară, cafea, gelatină, frişcă, zahăr, făină, ouă, unt, ciocolată şi diverse fructe. Cea mai bună era o bomboană numită „ildenfonzo“ – cu alune prăjite şi măcinate, cacao, unt şi câteva ingrediente secrete. Laboratoarele cofetarilor arădeni au fost desfiinţate odată cu naţionalizarea, după 1948.

Dropsuri, fondante şi bomboane mici

 În prima cameră a muzeului lui Gui se găseşte o masă de servit, din perioada 1900, acoperită cu marmură verde şi o vitrină plină cu forme pentru ciocolată, pentru chec sau pentru dulciuri din zahăr ars. Lângă această vitrină plină cu nostalgii, se găseşte o maşină de măcinat mac, de dimensiuni destul de mari. Utilajul datează din perioada anilor ’20, iar pentru a funcţiona, trebuie acţionat manual.

Maşina de măcinat mac a fost folosită, la vremea ei, în atelierul cofetarului Francisc Wild din Arad, situat pe bulevardul Regele Ferdinand numărul 9.

În stânga maşinii de măcinat mac, în faţa intrării în cea de-a doua încăpere a muzeului, se găseşte un malaxor care datează din anii ’30 şi care funcţiona antrenat de o curea legată la un motor electric. În cealaltă încăpere se găseşte o maşină de făcut îngheţată, acţionată manual.

CAMERA NUMĂRUL 2

Tot din seria maşinilor manuale este cea de făcut dropsuri, amplasată în cea de-a doua încăpere. Alături de aceasta, se găseşte o altă instalaţie cu modele diverse pentru bomboanele mici.

„Caramelul, fiert la 145 de grade, se turna pe o masă special creată, iar după ce se răcea puţin, era adunat, tăiat la dimensiunile potrivite şi era trecut prin această instalaţie specială care «scuipa» bomboanele mici“, explică Ioan Gui. Un alt tip de bomboane sunt fondantele, care odinioară se agăţau în bradul de Crăciun. „Se fierbea fondant, se punea făină de orez (sau amidon), se presa, se modela, iar apoi se turna într-o tavă şi i se dădeau diferite esenţe, arome şi forme“, spune cofetarul. În muzeu sunt expuse peste 60 de modele de bomboane fondante.

Printre atâtea maşini şi instalaţii, se găseşte şi maşina de bătut albuş-gălbenuş. „După ce meşterii din Arad au văzut această maşină i-au rugat pe inginerii care lucrau în magazinele lor să o construiască. Pot să spun că am salvat câteva maşini din muzeu. Dacă nu le cumpăram eu, ajungeau la fier vechi“, încheie Gui. 

Vă mai recomandăm: Un muzeu al artei islamice naşte controverse în Veneţia
 

Lady Gaga va inaugura un muzeu dedicat lui Michael Jackson

Arad



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite