FOTO A murit în sărăcie, suferinţă şi mizerie după ce a construit cele mai impunătoare clădiri din oraşul în care trăia

A construit cele mai impunătoare clădiri, dar a murit în sărăcie, suferinţă şi mizerie. Este vorba despre Szántay Lajos, cel ce a dat oraşului de la Mureş atâta strălucire.

Vorbim despre clădiri din municipiul Arad precum Palatul Cultural, Biserica Roşie, Palatul Bohus, Palatul Szántay, Gara CFR şi multe alte edificii măreţe.

A fost unul dintre cei mai mari arhitecţi ai oraşului, care s-a stins din viaţă în 1961. La 100 de ani de la inaugurarea Palatului Cultural, reprezentanţii Mişcării Arădene propun arădenilor să îşi amintească de Szántay Lajos. Ei organizează vineri (astăzi) de la ora 18.30, la Biserica Evanghelică Luterană (Biserica Roşie) o întâlnire în care se va vorbi despre arhitectul Ludovic Szantay (1872 – 1961).

„Centenarul Palatului Cultural ne îngăduie să alegem spre aducere-aminte în «agora» itinerantă a Serilor Mişcării Arădene opera unui alt arhitect de prestigiu al Aradului. Deloc întâmplător, am intitulat evenimentul nostru: „Ludovic Szantay – arhitect de seamă al oraşului”, aşa cum sună şi placheta comemorativă plasată pe faţada palatului care-i poartă numele, prin contribuţia  Asociaţiei Pro-Urbe Arad  în 2011”, spun organizatorii.

Ludovic Szantay a realizat construcţii monumentale în stiluri arhitecturale diverse

Ludovic Karoly Szantay, născut la Arad, în 20 februarie 1872, într-o familie înstărită, cu grijă pentru educaţie, a contribuit esenţial la îmbogăţirea patrimoniului construit al Aradului, prin construcţii monumentale de o frumuseţe desăvârşită în stiluri arhitecturale diverse. După terminarea Şcolii Elementare şi a Gimnaziului Maghiar din Arad, mai apoi, a liceului la Budapesta,  Ludovic Szantay urmează Politehnica din Zürich, de unde se întoarce cu diplomă de arhitect în 8 ianuarie 1894.

Şi-a pus în practică acumulările teoretice pe şantierele unor antreprenori arădeni, dintre care se evidenţiază Jirásek Lajos – colaborator al celebrului Ybl Miklós (1814–1891), de al cărui nume se asociază planurile Casa Operei Maghiare, restaurarea Palatului Regal, dirigenţia de şantier a Basilicii St. Ştefan din Budapesta, Facultatea de Arhitectură şi Inginerie Civilă din Ungaria, iar în Arad arhitectura Palatulului Cenad.
În 1888, tânărul arhitect Ludovic Szantay figura deja pe lista arhitecţilor, inginerilor şi meşterilor constructori din Arad. Realizările sale viitoare aveau să-i aducă de aici înainte aprecierea notabilităţilor şi a comanditarilor din prosperul oraş imperial de pe Mureş.

În perioada 1897 – 1937 a realizat planurile de arhitectură sau a fost antreprenorul în construcţii al unui mare număr de clădiri – de la case familiare după principiile urbanismului modern ale oraşelor-grădini, la edificii economice, tehnice, culturale şi religioase de mare anvergură – care, alăturate lucrărilor celorlaltor colegi arhitecţi contemporani lui, au construit identitatea arhitecturală originală a Aradului de astăzi:

• 1904 – 1906, Biserica Evanghelică Luterană, în stil neo-gotic
• 1904 – 1906, Palatul Bisericii Evanghelice, în stil secession
• 1905 – 1912, Palatul Szantay, în stil secession
• 1906, Palatul Kohn în stil secession
• 1909, Fabrica Benoid (azi demolată)
• 1909, Sediul Băncii Arad Cenad, azi Palatul Băncii Naţionale, în stil neo-clasic
• 1910 – 1911, Palatul Lloyd, în stil secession
• 1910, Gara CFR, în stil secession
• 1911 – 1913, Palatul Cultural, ansamblu de stiluri: clasic, renascentist, gotic şi baroc
• 1911 – 1913, Palatul Bohus, în stil secession
• 1925, Extindere Biserica Reformată, în stil baroc
• 1931, Cvartalul de locuinţe UTA (Neumann) şi multe altele.

Rod al educaţiei imprimate în familie - eleganţa comportamentală, probitatea morală şi cultura excepţională, întregite de reputaţia profesională, i-au adus, rând pe rând, şi alte responsabilităţi civice, pe plan cultural, social şi economic: membru al Societăţii Maghiare de artă decorativă Budapesta, în 1902; membru al Societăţii Culturale Kölcsey şi al Societăţii Filarmonice din Arad, în 1905;  delegat al Confederaţiei Constructorilor din Arad pentru antamarea conflictelor din 1907; membru al Comisiei de arhitectură, urbanism şi parcuri din cadrul Ordinului Arhitecţilor din Arad în 1907; membru al Comitetului pentru calamităţi naturale în 1907; membru al Institutului Cultural Liber Regesc Arad; membru al Comitetului de Încartiruire la începutul primului război mondial, în 1914; locotenet în jandarmerie pentru restabilirea şi menţinerea ordinii după război, în 1918;  membru al Corpului Industriaşilor din Arad.

„În anii tulburi ce au urmat celui de-al doilea război mondial, Ludovic Szantay a trăit drama elitei naţionale, un calvar sinuous de la extaz la agonie, de la veneraţie la uitare, de la abundenţă la mizerie. Tăcerea şi uitarea s-au aşternut nivelatoare pentru numele celui care a îmbogăţit paleta arhitecturală a Aradului. Deşteptând memoria ca formă de justiţie, ne alăturăm prin acest eveniment, eforturilor pe care istoricii dragi ai Aradului, Gheorghe Lanevschi şi Ujj Janos, sau Asociaţia Pro-Urbe le-au depus în ultimii ani, pentru reabilitarea peste timp a personalităţii arhitectului Ludovic Szantay”,  mai spun organizatorii (Mişcarea Arădeană şi  Pro-Urbe Arad). Datele despre viaţa mareului architect au fost spicuite din: Bibliografie: Lanevschi, Gheorghe, Arh. Szantay Lajos, Editura Asociaţia Eured, Arad, 2012 şi  Almanachja, Arad, 1914

Vă mai recomandăm: 

FOTO Palatul Szántay atrage privirile şi după o sută de ani

FOTO O gară din vest va deveni reper pentru întreaga Europă

→

Imaginea 1/4: palat