Despre ce discutau masonii din Vestul României la întâlniri în preajma anului 1900. Concluziile unui reputat istoric
0Doctorul în istorie Antoniu Martin dezvăluie pentru „Adevărul” discuțiile pe care le aveau masonii arădeni în trecut. Acesta a scris și o carte despre acele vremuri.
Antoniu Martin spune că fără îndoială, maturitatea mișcării masonice arădene de la sfârșitul secolului XIX-lea și începutul secolului XX-lea a fost dată, dincolo de numeroasele proiecte în folosul comunității, de problematicile diverse și complexe abordate în interiorul lojii Concordia.
O temă extrem de interesantă prezentată în anul 1895, în 20 iunie, într-o ținută (ședință) a lojii se referea la rolul francmasoneriei în societatea modernă, cel care a propus-o spre audiență fiind oratorul de la acea vreme Szomogy Gyula.
Discursul acestuia pornește de la legătura care există între masonerie și Sfântul Ioan Botezătorul, amintind că relația respectivă este una pur spirituală. Epoca în care a trăit și a fost martirizat Sfântul Ioan Botezătorul a sădit sămânța idealurilor și aspirațiilor umane înalte de care se preocupă masoneria.
Memoria patronului spiritual al masoneriei operative a trecut de la epocă la epocă, perpetuându-se întruchiparea vieții de onoare, condiție sine qua non a obținerii fericirii.
„Dar, ce era masoneria și cum a evoluat aceasta în concepția masonilor arădeni? Societatea inițiatică, spunea Szomogy Gyula, a rămas secole de-a rândul o putere ascunsă, care creează, construiește prin metode nevăzute de ochiul profan. Masoneria combate răul, cu ajutorul principiului opus, binele, schimbă viața socială sau statală greșit orientată, întrerupe ilegalitățile seculare strigătoare la cer, introduce legea și dreptul în locul forței brute. Masonii, continua oratorul lojii Concordia, au manifestat răbdare și forță care i-au apărat de orice atac din partea societății profane. Masonii nu au așteptat și nu așteaptă faimă, recunoaștere sau mulțumire din partea contemporanilor sau a posterității”, spune Antoniu Martin.
Expunerea merge și mai în profunzime, dezbătând aspectul discreției cu care operează masonii.
„Dacă masoneria vrea într-adevăr binele, de ce nu-l vrea deschis? De ce se închide în negurile secretelor? Iată întrebări legitime din partea societății profane. Szomogy Gyula răspunde că tradiția pe care o are societatea inițiatică este un argument, dar totuși unul secundar. Cel principal ar fi acela că lucrarea masonilor se concentrează asupra lor înșiși, iar progresul personal nu poate fi măsurat și nu poate fi descris pentru altul”, mai adaugă istoricul arădean.
Viață statală și masonerie
Un alt subiect pus în discuție cu ocazia reuniunii respective a fost conexiunea dintre viața statală și masonerie.
Masoneria, susținea conferențiarul, nu face o politică obiectivă, chiar exclude orice fel de politică. Îndatorirea ei este de a menține un nivel crescut de moralitate prin mijloace specifice, atât în sferele înalte ale puterii, cât și în cele de jos ale oamenilor de rând.
Dar, totodată, societatea inițiatică poate fi un analizator atent al spiritului epocii și al modului de exercitare a puterii.
„Prin urmare, în concepția oratorului lojii Concordia, masoneria nu este o entitate care să conteste guvernul, guvernarea sau instituțiile ei și nici nu dorește să stabilească direcția guvernării ci păstrează și păzește cele mai înalte principii morale. Iată doar câteva aspecte asupra cărora insistau membrii lojii Concordia în jurul anului 1900. Reflecția de mai sus asupra condiției masoneriei și a masonilor denotă preocuparea pentru înțelegerea propriei identități. Putem considera că aceste reflecții și explicații sunt și astăzi extrem de actuale”, mai adaugă Antoniu Martin.
Masoneria nu trebuie confundată cu vreo religie
Doctorul în istorie mai spune că un alt aspect care nu putea să lipsească din abordarea masonilor arădeni l-a reprezentat raportul dintre societatea inițiatică și religie.
În conferința oratorului lojii se preciză faptul că masoneria nu trebuie confundată cu vreo religie deoarece nu asumă și nu promovează vreo dogmă. Masoneria nu oferă un adevăr spiritual absolut, nu oferă un răspuns definitiv întrebărilor de ordin religios, ci din contră, ridică întrebări și mai multe.
În fapt, potrivit masoneriei, fiecare om, fiecare membru poate/trebuie să-și găsească singur răspunsul la întrebările fundamentale.
„Acest paragraf din conferința lui Szomogy Gyula este extrem de important și de actual, deoarece observăm că și astăzi multă lume confundă masoneria cu religia, sau cu vreo sectă de tip religios. Oratorul Concordiei preciza totuși că interioritatea și puritatea vieții religioase reprezintă unul dintre cele mai importante elemente ale vieții de mason. Credința în Dumnezeu, Ființa Superioară, este chiar o condiție a admiterii într-o lojă masonică, susținea Szomogy. Credința și religiozitatea generează binecuvântări în viață, oferă liniștea interioară și face mai suportabilă orice lovitură din partea sorții. Credința a fost dată, consideră conferențiarul, oamenilor spre binele lor și spre fericirea generală. Moralitatea întărește deci puterea credinței, de aceea una dintre preocupările importante ale masonilor o constituie sprijinirea instituțiilor religioase”, mai adaug istoricul.
Acesta precizează că totodată, trebuie spus că masonii nu fac diferențe între diversele religii și confesiuni existente, așa cum nu fac diferențe nici între oameni.
Szomogy Gyula subliniază, în prelungirea discursului său, două scopuri extrem de generoase ale masoneriei: întărirea, susținerea vieții religioase și, mai important, împiedicarea mustrării de conștiință a indivizilor.
Masonii trebuie să lupte pentru libertatea religioasă, pentru ca fiecare om să se poată manifesta spiritual așa cum crede de cuviință, pentru că nu există un rău mai mare pe această lume decât împiedicarea manifestării credințelor indivizilor, așa cum le șoptește lor inima.
Tocmai pentru că se cunosc episoadele dramatice din istoria omenirii în care credințele și credincioșii au fost persecutați, masoneria are această datorie morală de a apăra libertatea de conștiință, dar pe de altă parte trebuie să vegheze spre a împiedica o anume dictatură din partea vreunei concepții religioase.
Pentru că, spune Szomogy Gyula, ar fi într-adevăr tragic dacă ceva care a fost dat omenirii spre binele ei – religia – ar ajunge să ducă la împiedicarea fericirii, păcii, a binelui, adică a tot ceea ce este Dumnezeiesc în omenire. Dacă religiile și confesiunile își susțin propriile interese, este datoria masoneriei să reprezinte toleranța dintre acestea.
Relațiile dintre masonerie, știință și artă
Tot în acest discurs al oratorului Concordiei au fost abordate și relațiile dintre masonerie, știință și artă. Potrivit lui Szomogy, scopul final al științelor îl reprezintă descoperirea adevărului. Pe lângă această importanță, știința are și aspectul practic.
Orice demers științific trebuie să aibă și o componentă morală. Știința trebuie să reprezinte o binecuvântare pentru omenire și nu un blestem. Masoneria nu este o organizație științifică dar este formată din oameni care sunt capabili să discearnă în orice împrejurare binele de rău și acolo unde lipsește informația a o găsi.
„Orice acuzație că știința ar fi o cale spre ateism este unilaterală. Chiar și în problema binelui sufletesc, știința nu poate face rău, chiar dacă sunt și excepții în acest sens. Arta, una dintre cele mai notabile bucurii ale vieții, este înrudită din punct de vedere al moralității cu masoneria, chiar o rudă apropiată a acesteia. Orice artist este la originea sa un mason, susține oratorul în conferința sa, deoarece arta întruchipează frumosul și exprimă țeluri și dorințe înalte și nu în ultimul rând exprimă efecte moralizatoare”, încheie doctorul în istorie.
Antoniu Martin a publicat în anul 2001, cartea „Aspecte ale masoneriei arădene la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX”.
În cartea care are 152 de pagini, autorul explorează evoluția Francmasoneriei din Arad purtând cititorul printr-un periplu inițiatic și exoteric al poveștilor Lojilor arădene.
Se încarcă comentariile...
