CAMPANIA "ARĂDENI ADOPTAŢI" Urmaşul lui Mahomed în ţara lui Vlad Ţepeş
0La 41 de ani, turcul Fiknet Yigitdogon a dus ciorăpăria la rang de afacere în România. În urmă cu patru ani, bărbatul a găsit la noi în ţară o oportunitate de a face bani şi de a se integra uşor printre români.
Dacă după ’89 românii luau drumul Turciei, Ungariei sau a fostei Iugoslavii pentru a încărca tarabele pieţelor şi standurile boutique-urilor cu haine şi gablonţuri, după 2000, străinii au găsit la noi o oportunitate de a-şi deschide mici afaceri de familie.
Pentru Fiknet Yigitdogon, România înseamnă a doua casă, care i-a oferit pe lângă un trai decent şi o sumedenie de prieteni. „Sunt câţiva ani buni de când sunt stabilit în România şi pot spune că sunt mulţumit de alegerea pe care am făcut-o. Nu mi-am dorit să mă îmbogăţesc peste măsură, dar pot spune că aici se poate trăi destul de bine”, a povestit Fiknet.
Fler turcesc
Nu îi pare rău pentru alegerea făcută, mai ales că ţara lui Ţepeş l-a primit cu braţele deschise. „Ştiam câte ceva de la prietenii mei care aveau aici mici afaceri. La început am fost oarecum reticent în legătură cu venirea mea aici, mai ales că trebuia să las în urmă părinţi, prieteni. Tranziţia în schimb s-a făcut treptat, după care m-am decis să îmi încerc norocul în România”, a explicat turcul.
Deşi business-ul său s-a rezumat la ciorăpărie, turcul a reuşit într-un timp scurt să-şi adune bani pentru a-şi cumpăra un apartament. „Nu mă plâng că nu îmi vând marfa sau că nu am vânzări bune. E adevărat că de când cu criza, acestea au scăzut cu până la 40 la sută faţă de anul trecut. Chiar şi aşa, pot spune că aici am prosperat în vreme ce alţii au falimentat şi-au strâns taraba şi au plecat”, a spus turcul.
A învăţat limba într-un timp relativ scurt, iar acum îşi doreşte să urmeze şi o facultate în România.
Vrea să-şi aducă familia în România
Îşi vizitează familia ori de câte ori are ocazia, în special atunci când face drumul România-Turcia pentru marfă. „Mi-aş dori să-i duc şi pe ei aici, acum, că îmi merge relativ bine, dar e mai greu cu bătrânii, pentru că au nevoie de mai mult timp de acomodare. Plus că nu ştiu limba”, a mărturisit Fiknet.