Rămăşiţele a trei partizani ucişi de securitatea comunistă în 1949, deshumate pe Valea Cricăului, în Apuseni

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) organizează începând cu ziua de marţi, 22 august 2017, o acţiune de investigaţii arheologice pe teritoriul comunei Cricău din Alba pentru deshumarea şi recuperarea rămăşiţelor pământeşti ale lui Ştefan Popa, Nicolae Moldovan şi Cornel Pascu, care au murit la 8 martie 1949 într-o confruntare armată cu trupe şi cadre operative ale Securităţii.

Rezistenţa armată anticomunistă a cunoscut o mare amploare pe teritoriul Transilvaniei, acest fenomen atingând cote deosebite în zona Muntilor Apu­seni. Cele mai multe formaţiuni care s-au opus regimului comunist, de orientări ideologice diverse, au existat pe teritoriul fostelor judeţe Alba, Turda şi Cluj. Una din aceste organizaţii a fost şi cea condusă de către Ştefan Popa. După confruntarea armată din 4 martie 1949 de la Bistra (zona Groşi), jud. Alba, când organizaţia anticomunistă Frontul Apărării Naţionale condusă de maiorul Nicolae Dabija a fost destructurată, Securitatea a întreprins o serie de ample acţiuni pentru capturarea partizanilor care au reuşit să scape din acea înfruntare, precum şi pentru arestarea tuturor celor care i-au susţinut. În această campanie represivă, un obiectiv important al Securităţii l-a constituit anihilarea grupării conduse de Ştefan Popa, care colaborase cu maiorul Dabija şi dorea unirea tuturor organizaţiilor anticomuniste din zona Apusenilor. Îndeplinirea acestui obiectiv a căzut în sarcina Direcţiei Regionale de Securitate Sibiu, condusă în acea perioadă de locotenent-colonel Gheorghe Crăciun.

Prin planurile de măsuri adoptate, în teren au fost deplasate efective din trupele de securitate şi numeroase cadre operative din structurile teritoriale subordonate Direcţiei Regionale de Securitate Sibiu. Multe cadre proveneau de la Serviciul Judeţean a Securităţii Poporului Alba. Operaţiunile din teren au fost coordonate personal de către locotenent-colonel Gheorghe Crăciun. În ziua de 6 martie a fost încercuită zona Muntelui Capra, unde gruparea lui Ştefan Popa îşi avea baza şi adăpostul principal. Partizanii au reuşit să spargă încercuirea şi cinci dintre ei s-au retras pe Valea Cricăului, într-o poiană situată sub Muntele Piatra Craivii, locul fiind cunoscut sub denumirea de Bogoloaia. Aici, în ziua de marţi, 8 martie, partizanii au fost surprinşi într-o locuinţă sezonieră, care se mai păstrează şi astăzi cu unele modificări. A avut loc o confruntare armată în urma căreia trei partizani au fost omorâţi şi doi luaţi prizonieri. Între cei ucişi s-a aflat şi Ştefan Popa, conducătorul organizaţiei, alături de care au fost împuşcaţi Nicolae Moldovan şi Cornel Pascu. Prizonieri au fost luaţi Ioan Scridon şi Alexandru Maxim.

În urma investigaţiilor începute pe acest caz încă din vara anului 2008 şi a mai multor deplasări în zonă, pe baza audierilor şi declaraţiilor rudelor victimelor precum şi a altor persoane care deţin informaţii despre cei ucişi şi despre tragicul eveniment, la care se adaugă informaţiile preluate din documentele de arhivă, s-au obţinut următoarele date despre cei care au fost ucişi şi capturaţi:

Victime ucise în luptă prin împuşcare:

ŞTEFAN POPA. Născut la 10 decembrie 1920 în satul Bucerdea Vinoasă, com. Ighiu, jud. Alba, de religie

ortodoxă, necăsătorit, fiul lui Ioan, preot ortodox, născut în Măhăceni, şi Victoria Crişan, născută în Decea. Absolvent al Liceului Titu Maiorescu din Aiud şi al unei Şcoli Militare din Bucureşti. A fost ofiţer în Armata Regală şi veteran de război. La începutul carierei militare a fost instructor la Şcoala Militară de Subofiţeri de Infanterie din Lipova. În 1942 se afla într-un centru de instrucţie situat în zona oraşului Cernăuţi, iar în 1944 îl regăsim ca sublocotenent în cadrul Batalionului I Pionieri de Munte din Aiud. După terminarea războiului şi întoarcerea de pe front s-a înscris la Facultatea de Drept din Cluj. Ca student, şi-a manifestat sub diferite forme opoziţia faţă de regimul politic instaurat în ţară. Din acest motiv, în primăvara anului 1948, când era student în anul III, era căutat de Siguranţă, fiind dat în urmărire pe ţară. Pentru a scăpa de arestare, în iulie 1948 s-a refugiat în Munţii Apuseni, în zona Vârfului Capra, situat în apropiere de comuna Întregalde, jud. Alba. Aici a pus bazele unui grup de rezistenţă armată anticomunistă, creându-şi reţele de susţinere în mai multe localităţi din zonă. La 3 aprilie 1949, după ce a fost ucis, a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar din Cluj la 15 ani de muncă silnică. Ultimul domiciliu l-a avut în satul Decea, com. Mirăslău, jud. Alba. La părinţi au fost cinci copii, trei băieţi (Aurel, Ştefan, Andrei) şi două fete (Constanţa şi Lia Geta), în prezent toţi decedaţi. Ceilalţi doi fraţi, Aurel şi Andrei, au fost condamnaţi politic, executând diferite pedepse privative de libertate în unele închisori şi lagăre de muncă.

NICOLAE MOLDOVAN. Născut la 9 decembrie 1924 în Teiuş, jud. Alba, de religie greco-catolică, fiul lui Aurel şi

Ana. Tatăl a fost ceferist şi a murit în vara anului 1949. A absolvit Liceul Titu Maiorescu din Aiud şi a urmat trei ani Facultatea de Drept din Cluj, unde s-a manifestat ca opozant anticomunist. Ca să evite arestarea, în august 1948 a dispărut de la domiciliu alăturându-se lui Ştefan Popa. În 1947 s-a căsătorit cu Elisabeta Vale din satul Cetea (d. 1997), absolventă a Facultăţii de Medicină din Cluj, promoţia 1948. Nicolae şi Elisabeta au avut împreună doi copii, Ana Maria şi Nicolae, amândoi decedaţi.

CORNEL PASCU. Născut la 1 aprilie 1923 în satul Benic, com. Galda de Jos, jud. Alba, fiul lui Simion şi Maria, de religie greco-catolică. La părinţi au fost trei fraţi: Cornel, Ioan şi Petru. Cornel a fost necăsătorit şi nu a avut urmaşi, iar Ioan a fost căsătorit dar nu a avut copii. Al treilea frate, Petru, a fost membru al unei organizaţii anticomuniste, fiind arestat şi condamnat în octombrie 1949 la o pedeapsă de 10 ani muncă silnică şi confiscarea averii. A murit la Penitenciarul din Gherla în aprilie 1953, necunoscându-se locul unde a fost îngropat. Acesta a fost căsătorit şi a avut împreună cu soţia sa trei copii, un băiat, decedat în tinereţe, şi două fete, care trăiesc. Cornel Pascu absolvise Şcoala Normală şi a fost învăţător în satul Ghioncani din com. Întregalde. A satisfăcut stagiul militar, eliberându-se din armată cu gradul de sergent. Era membru P.N.Ţ. din 1939, iar după 23 august 1944 a depus eforturi pentru reorganizarea partidului în zonă. Deoarece la domiciliul său au fost găsite materiale de propagandă ale P.N.Ţ., a fost exclus din învăţământ şi condamnat la trei luni de închisoare, fiind închis la Penitenciarul din Alba Iulia. În 1948 a aderat la Organizaţia anticomunistă Frontul Apărării Naţionale, condusă de

maiorul Nicolae Dabija. A participat la lupta de la Bistra (zona Groşi) din 4 martie 1949, dar a reuşit să scape din încercuirea Securităţii, refugiindu-se împreună cu Ioan Scridon până în zona unde ştiau că se află cantonaţi membrii organizaţiei lui Ştefan Popa.

Victime arestate, condamnate şi ucise ulterior:

IOAN SCRIDON. Născut la 22 februarie 1922 în satul Măhăceni, com. Unirea, jud. Alba, fiul lui Dumitru şi Rafila, de religie greco-catolică. A fost căsătorit, avea doi copii şi locuia cu familia în satul Benic. În 1941 a fost admis la Şcoala de Jandarmi din Timişoara, fiind transferat în iulie 1942 la Şcoala de Subofiţeri din Drăgăşani pe care a absolvit-o în 1943. În vremea războiului a luptat pe frontul din Moldova, apoi pe cel din Apus, în cadrul Companiei 57 Poliţie Sibiu. După război a fost plutonier de jandarmi în Benic, Petreşti, Câmpeni şi Sohodol, până în martie 1948 când a fost comprimat. A fost membru în Organizaţia Frontul Apărării Naţionale, participând la lupta de la Bistra (zona Groşi) din 4 martie 1949. A reuşit să scape din încercuire împreună cu Cornel Pascu, intrând în legătură cu Ştefan Popa. În lupta de la Bogoloaia, Ioan Scridon a fost rănit şi arestat de Securitate, fiind anchetat la Turda, Bucureşti şi Sibiu. În septembrie 1949 a fost condamnat la moarte prin împuşcare de Tribunalul Militar din Sibiu. Sentinţa a fost executată la Sibiu în data de 28 octombrie 1949.

ALEXANDRU MAXIM. Născut la 22 martie 1926 în satul Ulmeni-Pământeni, com. Ulmeni, jud. Ilfov, fiul lui Constantin şi Alexandrina, de religie ortodoxă. A fost necăsătorit, ultimul domiciliu avându-l în com. Sălciile, jud. Prahova. Avea un frate, Virgil Maxim, care în 1942 fusese condamnat politic la 25 de ani muncă silnică şi deţinut la Penitenciarul din Aiud. Pentru a-şi vizita fratele, s-a stabilit temporar la Galda de Jos unde acesta era scos la muncă. Aici a stabilit relaţii cu mai multe persoane din zonă, punând bazele unei organizaţii anticomuniste, alcătuită mai ales din foşti membri şi simpatizanţi P.N.Ţ. Arestat în confruntarea de la Bogoloaia, a fost anchetat şi ulterior condamnat în octombrie 1949 de Tribunalul Militar Sibiu la muncă silnică pe viaţă şi confiscarea averii. Închis la Aiud între 5 decembrie 1949 – 12 februarie 1950, apoi transferat la Penitenciarul Tribunalului din Cluj. În 2 aprilie 1950 a fost scos din penitenciar de Securitatea din Cluj pentru cercetări suplimentare. În fapt, împreună cu alte persoane, a fost transportat undeva în judeţul Bistriţa-Năsăud şi ucis. Nu se cunoaşte locul unde a fost înhumat.

Trupele şi cadrele operative ale Securităţii au înconjurat locuinţa unde se adăposteau partizanii, semnalul de atac fiind dat în jurul orelor 14,00-15,00. După confruntare cadavrele celor ucişi au rămas pe teren vreme de mai multe zile, sub pază permanentă. Conform unor mărturii, în ziua de duminică, 13 martie, Securitatea a adus cu forţa mai mulţi locuitori din satele zonei ca să vadă cadavrele, scopul urmărit fiind de a se induce starea de teamă în rîndul populaţiei. Un ofiţer de securitate a ţinut atunci şi o cuvântare, arătând celor prezenţi că toţi cei care vor cuteza să se opună noului regim o să sfârşească la fel ca şi cei morţi. Cadavrele au fost înhumate la începutul săptămânii următoare de un localnic, într-o groapă comună, care a fost săpată pe marginea unui părău aflat într-o zonă împădurită, cunoscut de oamenii locului sub denumirea de Părăul Popii. Groapa se află nu departe de locul unde cei trei au fost ucişi, nefiind niciodată marcată la suprafaţa solului. Locul mormântului a fost stabilit cu aproximaţie prin confruntări repetate cu mai mulţi martori ce au fost transportaţi de-a lungul timpului la faţa locului, fiind verificat şi identificat cu precizie de echipa arheologică a institutului printr-un sondaj de teren.

Pe baza informaţiilor obţinute prin tortură de la prizonierii capturaţi la Bogoloaia, s-a aflat că într-o casă din satul Mesentea, com. Galda de Jos, erau adăpostiţi alţi doi membri ai organizaţiei lui Ştefan Popa, aceştia fiind Traian Mârza din Galtiu şi Traian Gligor din Livezile. Ca urmare, eforturile Securităţii s-au concentrat şi asupra acestui obiectiv, care a fost atacat în ziua de 9 martie 1949. După o luptă disproporţionată şi o rezistenţă de mai multe ore, cei doi partizani au fost ucişi, fiind îngropaţi a doua zi în grădina acelei case. Mormântul comun a fost căutat şi descoperit, iar rămăşiţele pământeşti ale acestora au fost deshumate şi recuperate printr-o acţiune a IICCMER, desfăşurată în perioada 26 mai – 1 iunie 2016. Acest caz se află în cercetare la Parchetul Militar.

Cercetările de la Cricău vor fi efectuate de un colectiv de arheologi şi istorici de la IICCMER şi instituţiile muzeale colaboratoare (Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia şi Muzeul de Istorie şi Ştiinţele Naturii din Aiud), alcătuit din Gheorghe Petrov, Marius Oprea, Paul Scrobotă, Gabriel Rustoiu şi Horaţiu Groza. Investigaţiile se vor desfăşura în prezenţa unui procuror militar de la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instituţie care a fost sesizată de IICCMER în privinţa acestui caz şi a locului unde victimele au fost înhumate. De asemenea, la cercetări vor participa specialişti din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Alba şi de la Serviciul Judeţean de Medicină Legală Alba. Acţiunea se desfăşoară în colaborare cu Televiziunea Română, fiind sprijinită de către Primăria comunei Cricău şi Parohia Ortodoxă din Cricău.

Locul acţiunii se află pe cursul Văii Cricăului, la o distanţă de circa 8 km spre nord faţă de centrul comunei Cricău. Accesul în zonă se poate face cu mijloace auto de teren sau cu orice tip de maşină prevăzută cu o gardă de sol mai înaltă.