„Ministrul-cărămidă“: a instituit examenul de Bacalaureat în România şi a construit peste 10.000 de şcoli
0
Constantin Angelescu a fost unul dintre marii reformatori ai învăţământului românesc. Meritele acestuia sunt foarte puţin cunoscute în prezent.
Constantin I. Angelescu s-a născut în iunie 1869 la Craiova. Din 1901 până la sfârşitul perioadei interbelice, a fost deputat sau senator în toate legislaturile, iar din ianuarie 1914 a fost membru al guvernului în repetate rânduri. Între 1922-1928 şi 1933-1937 a fost ministrul Instrucţiunii Publice (Educaţiei).
În ianuarie - martie 1918 a fost numit de Brătianu ministru plenipotenţiar al României la Washington. Apoi, în 1918 a fost vicepreşedinte al Consiliului Naţional pentru Unitatea Românilor înfiinţat de Take Ionescu la Paris. În perioada în care a ocupat funcţia de ministru al Instrucţiunii Publice în guvernele prezidate de Ion I.C. Brătianu, şi apoi de I. Duca, a efectuat reforme însemnate în sensul modernizării învăţământului în România, în continuarea celor iniţiate în secolul precedent şi la începutul veacului al XX-lea de către mentorul şi unchiul său, prin alianţă, Spiru Haret. Deviza sa era: „Şcoală cât mai multă! Şcoală cât mai bună! Şcoală cât mai românească!”.
”[…] învăţământul nostru până la Unire, având patru organizaţiuni deosebite, în cele patru provincii alipite, fusese supus unor influenţe culturale diferite, care au lăsat urme profunde în structura noastră sufletească […]. De aceea, prima problemă culturală care s-a pus după război a fost unificarea învăţământului, şcoala fiind chemată să provoace o primenire a sufletelor şi să trezească şi conştiinţa naţională la cultura şi la viaţa românească, sporind astfel puterile noastre de rezistenţă la toate asalturile, fie dinafară, fie dinăuntru”, scria într-o lucrare de bilanţ, publicată în anul 1940, Constantin Angelescu.
Alături de necesitatea funcţionării unitare, ministrul mai identificase alte câteva priorităţi ale sistemului de
învăţământ românesc, pe care s-a străduit să le pună în aplicare de-a lungul mandatelor sale în guvern. Astfel, el vorbea despre nevoia de a ,,răspândi cultura până în păturile cele mai adânci ale poporului nostru, dându-se oricui putinţa să se înalţe până acolo unde munca şi puterile sale îi permit; punându-se astfel în evidenţă toate valorile pe care ţara le posedă şi de care ea se poate folosi”. În opinia lui Angelescu, la fel de importantă trebuia să fie şi misiunea şcolii româneşti de a contribui cu opere originale la cultura şi ştiinţa universală, fapt ce ar fi dovedit maturitatea şi valoarea culturii autohtone. Printre prevederile relevante introduse în timpul mandatelor lui Constantin Angelescu se numără introducerea învăţământului obligatoriu de 7 ani, instituirea examenului de bacalaureat, limitarea numărului de elevi dintr-o clasă (maxim 50 de copii la gimnaziu, respectiv maxim 40 de copii la liceu), predarea în limba română a istoriei şi geografiei României, în toate şcolile [particulare] de orice grad şi categorie”.
Alături de reforma legislativă, Constantin Angelescu s-a preocupat intens de refacerea şi extinderea patrimoniului imobiliar şcolar din România. Se estimează că sub conducerea sa s-a reuşit construirea a peste 10.000 de şcoli noi, la oraş, dar mai ales în mediul rural. Pentru munca sa de ridicare de şcoli avea să fie poreclit ”doctorul Cărămidă” sau ”ministrul Cărămidă”. Pentru a impulsiona ridicarea şcolilor, ministrul Angelescu a hotărât să înfiinţeze o medalie specială, ”Răsplata Muncii pentru construcţiuni şcolare”, pe care o oferea personal celor mai vrednice şi active persoane implicate în acest demers. Una dintre consecinţele măsurilor adoptate de către Constantin Angelescu în anii în care s-a aflat la conducerea învăţământului din România a fost reducerea semnificativă a analfabetismului. Astfel, dacă în 1912 numărul celor care ştiau să scrie şi să citească era de 39,3% din totalul populaţiei, în 1930 această cifră atinsese 55,8%. Pentru meritele sale, Angelescu a fost ales în 1934 membru de onoare al Academiei Române şi i s-au decernat numeroase medalii şi distincţii.
Constantin Angelescu a fost vreme de 24 ani preşedintele Ateneului Român (1923-1947), iar între 1941-1947 a fost preşedinte al Ligii culturale. La 24 mai 1934 a fost ales membru de onoare al Academiei Române şi a fost membru fondator al Academiei de Ştiinţe din România. În septembrie 1948 a decedat la spitalul francez ”Vincent de Paul” din Bucureşti.
Se încarcă comentariile...
