FOTO Imaginea dezolantă a exploatării miniere de aur de la Baia de Arieş. Clădirea fostei mine, devastată de hoţi
0
La Baia de Arieş, în Munţii Apuseni, mineritul a devenit o amintire. Oraşul trăieşte efectiv pe „spinarea“ foştilor mineri care au lucrat la explotarea aurului şi care au pensii mari ca urmare a condiţiilor grele de muncă.
Oraşul are, potrivit recensământului din 2011, doar 3.433 de locuitori. Este populaţia unei comune puţin mai mari. De altfel, în Alba şase comune au populaţie mai mare decât Baia de Arieş. A devenit localitate urbană în 1998, când mineritul reprezenta încă principalul venit al locuitorilor zonei. În exploatarea de aur lucrau mii de mineri, iar veniturile acestora se vedeau în nivelul de trai al locuitorilor.
Exploatarea minieră s-a închis în 2004, iar angajaţii au intrat în şomaj. Cei mai mulţi dintre foştii mineri sunt acum la pensie şi întreţin familii de 2-3 persoane cu pensiile de aproximativ 1.500 de lei pe lună. Populaţia, în general, este îmbătrânită, după ce o mare parte din tineri a ales să plece în alte oraşe sau în străinătate.
Pe vremea regimului comunist, Baia de Arieş avea aproape 5.000 de locuitori. 2.000 dintre aceştia lucrau la fosta exploatare minieră, în timp ce alţi peste 1.000 de mineri erau aduşi din alte localităţi ale Munţilor Apuseni. Motivul principal al închiderii minei a fost tehnologia foarte veche utilizată, care a determinat acumularea unor datorii uriaşe. Era, la momentul respectiv, în plin avânt proiectul minier privat de la Roşia Montană. Exploatările de stat trebuiau închise pentru a arăta că doar investiţiile private pot să reziste. La fel s-a întâmplat şi cu mina de la Roşia Montană, care s-a închis în 2006.
Incinta fostei exploatări miniere de la Baia de Arieş a fost ecologizată. Sunt 10 hectare de teren unde se pot face investiţii. Deocamdată nu a apărut nimeni interesat. Singura fabrică din oraş este cea de confecţii, Arieşul Conf, unde lucrează 250 de muncitori, majoritatea femei. Celelalte locuri de muncă sunt în servicii, comerţ şi la instituţiile de stat, primărie şi şcoli. Conform unei hotărâri de Guvern din 1996, zona a fost declarată defavorizată, iar guvernanţii de atunci au decis ca oamenii să plătească doar 50% din cuantumul taxelor şi impozitelor locale. Această situaţie pune probleme mari administraţiei locale care nu poate obţine un buget pentru investiţii importante.
Ceea ce a mai rămas de pe urma fostei exploatări miniere este o clădire părăsită din care s-a furat tot ce se putea fura şi care a ajuns într-o stare dezastruoasă. Clădirea nu mai are geamuri şi în scurt timp se va prăbuşi în lipsa unei intervenţii de urgenţă.
La Baia de Arieş, aurul a fost exploatat de primii colonişti saşi. Dezvoltarea zonei a depins exclusiv de industria mineritului. În anul 1325, Regele Carol Robert a instituit un privilegiu asupra domeniului minier de la Baia de Arieş, pe care l-a concesionat acelor colonişti saşi, care înfiinţaseră oraşul "Civitas Ovounberg". Dacă nu ar fi fost filoanele de aur şi de argint, Baia de Arieş ar fi rămas un sătuc cu puţini locuitori, care ar fi supravieţuit din cultivarea pământului şi din creşterea animalelor. Istoria dovedeşte faptul că mineritul din Baia de Arieş a cunoscut nu doar perioade înfloritoare, ci şi momente de restrişte, atunci când filoanele bogate erau epuizate, fără să fi apărut altele noi. Judele, cetăţenii juraţi şi toţi locuitorii din "Offenbanya" (denumirea localităţii în 1437) cereau printr-un memoriu la Camera din Sibiu, pentru ei şi pentru uşurarea minerilor, un ajutor de 1.000 florini, semn că mineritul era atunci în scădere. Oraşul şi-a revenit după ce au fost descoperite noi filoane de aur.
Declinul mineritului din Apuseni a început în jurul anilor 2000, când industria din această ramură de activitate s-a transformat într-o gaură neagră. Datorii tot mai mari au fost agăţate de gâtul „Arieşmin“ Baia de Arieş, „Roşiamin“ Roşia Montană, „Zlatmin“ Zlatna şi chiar „Cupru Min“ Abrud. Au apărut furnizori imaginari, sub forma firmelor căpuşă (care nu aveau alţi clienţi în afara exploatărilor miniere) şi firme suveică. Au apărut apoi subvenţiile care ar fi trebuit să acopere aceste găuri negre şi să ajute la continuarea activităţii şi repunerea pe picioare a acestor companii.
La începutul anilor 2000, exploatările din Baia de Arieş, Roşia Montană şi Zlatna acumulaseră datorii de sute de miliarde de lei vechi. Banii nu au fost niciodată recuperaţi, iar minele au ajuns în faliment. Au urmat inevitabilele proiecte de reabilitare a zonelor poluate, în valoare de multe milioane de euro. Unele exploatări au fost închise cu respectarea unor norme de mediu de bază, dar altele au rămas la fel ca atunci când s-a oprit activitatea. Construcţiile abandonate, parţial distruse, şi apa de mină poluează mediul înconjurător.
Citiţi şi:
Încă un dosar „greu“ rămâne fără interceptările SRI. Rechizitoriul unei grupări acuzată de contrabanda cu aur, admis fără măsurile de supraveghere
VIDEO Scandal la Kronospan Sebeş. Protestatari din Diaspora au identificat cu camion suspect încărcat cu lemne şi au chemat poliţia
Concursuri cu „cântec“ la Primăria Alba Iulia. ANFP contestă în justiţie acte prin care s-au ocupat două funcţii publice
Se încarcă comentariile...
