FOTO DOCUMENT Primul Război Mondial, văzut din spatele frontului prin lentila aparatului foto

Câteva zeci de fotografii care  înfăţişează ofiţeri şi soldaţi din spatele  fronturilor Primului Război Mondial vor fi expuse timp de o lună la Alba Iulia. Printre exponate se găsesc şi documente care ne ajută să înţelegem, spre exemplu,  care erau motivele pentru care se rechiziţionau  clopotele bisericilor româneşti din Transilvania.

Istoria nu i-a reţinut decât pe aceia aflaţi, întâmplător, în intersecţiile frontului, în faţa anonimilor care, în angrenajul vremii, deveniseră statistică de când şi-au pus pe ei mantaua şi bocancii. Acolo, în spatele figurilor care în vremurile noastre deschid capitole de manual, s-au petrecut mari drame. Au rămas să vorbească despre ele nişte fotografii şi documente, mai importante astăzi, căci nu e prea târziu, decât ieri sau mâine.

Zeci de fotografii şi documente sunt aduse în faţa publicului larg, la Alba Iulia,  în cadrul expoziţiei „Un veac de la izbucnirea Marelui Război: 1914-2014″ , ce va fi vernisată miercuri, 10 septembrie, la Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale. Evenimentul se desfăşoară cu ocazia a 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial.

În fotografii apar ofiţeri şi soldaţi români şi străini aflaţi în spatele fronturilor Primului Război Mondial. Nu sunt din categoria bestseller sau breaking news, dar reprezintă acel dram de umanitate pe care războiul, prin definiţie, îl anihilează. Găsim cadre din care lipseşte tristeţea. Soldaţi şi ofiţeri aflaţi în spatele focurilor, sub ameninţarea obuzelor şi a gloanţelor, iau masa, se odihnesc, stau la masa de lucru, participă la momente festive, defilează,  se fotografiază alături de camarazi. Stau zâmbitori sau împietriţi pentru cei dragi, de acasă, aşa cum n-au făcut-o poate nici atunci când s-au aflat alături de ei.

Printre documentele expuse la Arhivele Naţionale Alba se află şi o circulară din 1917, prin care mai marii bisericii îşi informau subalternii că vor fi rechiziţionate clopotele din turmurile  bisericilor din Transilvania. Obiectele urmau să fie topite şi transformate în materie primă pentru tunuri.  Într-un alt document, enoriaşii primeau de la slujitorii Domnului „dezlegare“ să iasă  la muncile câmpului şi duminica, după slujba de la Biserică. Asta, în contextul în care tot mai mulţi bărbaţi erau angrenaţi pe fronturile Primului Război Mondial. Într-o altă circulară, elevii de la şcolile ortodoxe româneşti din Transilvania primeau sarcina de a straânge plante medicinale, tot pentru nevoile războiului.

Un secol de la declanşarea „Marelui război“

Primul Război Mondial a schimbat radical Europa şi întreaga lume. Taberele implicate în conflict credeau că va fi de scurtă durată, soldaţilor spunându-li-se că vor fi acasă de Crăciun, în decembrie 1914. Cei care au supravieţuit au prins sărbătorile de iarnă în sânul familiei abia după patru ani. În tot acest timp, părţile angajate în conflict şi-au perfecţionat tipurile de armament disponibile şi au inventat altele noi în aşa măsură încât la 1918 Europa şi America de Nord dispuneau de un potenţial de distrugere fără precedent: tancuri, folosite pe larg pe frontul de Vest, în Franţa; avioane de recunoaştere, şi, mai ales spre sfârşit, de bombardament; gazul toxic, folosit prima dată de germani, la Ypres, în Belgia (aprilie 1915), încălcând astfel o convenţia internaţională de la Haga anterioară războiului; artilerie grea, care arunca obuze la o distanţă de până la o sută de km; şi nu în ultimul rând, submarine şi diferite tipuri de crucişătoare şi cuirasate. „Marele Război” a devenit  prototipul unui război total, un conflict în care nu erau implicate doar armatele ţărilor beligerante, dar întreaga populaţie civilă. Nu se mai confruntau armatele, ci naţiunile.(Articol scris de NICU NEAG)