Aventura vieţii pentru un IT-ist român: Africa traversată pe bicicletă de la nord la sud, pe o distanţă de 11.000 de kilometri
0Bogdan Gabriel Marcu (34 de ani) este tipul aventurier, care nu poate trăi fără experienţe la limită. De mic este pasionat de sportul pe două roţi, el având o motocicletă cu care a traversat multe ţări din Africa, Europa şi Orientul Mijlociu. Cea mai mare realizare a sa este, fără îndoială, proiectul pe care îl are în derulare: traversarea Africii pe bicicletă, de la nord la sud, din Cairo (Egipt) şi până în Cape Town (Africa de Sud).
Aventura în Africa a început pe 20 octombrie 2016 şi se va finaliza la începutul lunii iunie 2017. Bogdan parcurge aproximativ 11.000 de kilometri pe o bicicletă construită de el bucată cu bucată, astfel încât să reziste sutele de kilometri prin deşert sau prin alte zone dificile de pe continentul ”negru”.
Bogdan Marcu este de profesie IT-ist şi lucrează pentru o companie din domeniul telecomunicaţiilor. Printre cele 40 de kilograme de bagaj se află şi nelipsitul laptop cu ajutorul căruia îşi povesteşte aventura pe site-ul special creat de el în acest scop: bikeinafrica.com. În prezent este în Botswana, după care urmează să traverseze Namibia şi, în final, Africa de Sud. Până acum a trecut prin Egipt, Sudan, Uganda, Kenya, Tanzania cu regiunea autonomă Zanzibar, Malawi şi Zambia. Bogdan a parcurs circa 7.000 de kilometri şi mai are de mers aproximativ 4.000.
Bicicletă construită piesă cu piesă
Prima experienţă pe două roţi a avut-o când era mic cu bicicleta, apoi a trecut la motocicletă. ”Pot să zic mai degrabă că m-am reîntors la bicicletă. Trebuie să recunosc însă că în urmă cu câţiva ani mă imaginam călătorind prin Africa doar cu motocicleta. Momentul decisiv a venit pe neaşteptate în urma unui grav accident cu motocicleta în 2013. În cele şase luni cât am stat la pat, recuperându-mă cu ajutorul unei biciclete staţionare, mi-a venit idea să plec pe bicicletă. Pentru o excursie de genul acesta nu trebuie să fii atlet, chiar dacă mergi 50, 100 sau 200 km într-o zi, tot ajungi la destinaţie, atât doar că îţi va lua ceva mai mult timp. Pentru că în Africa sunt condiţii speciale de drum am ales să-mi construiesc bicicleta după propriile mele dorinţe. Am petrecut destule nopţi nedormite căutând piesa perfectă”, spune Bogdan, care locuieşte şi lucrează în Bucureşti. Pentru a evita orice problemă de sănătate, în condiţiile în care călătoreşte singur, şi-a făcut mai multe vaccinuri, cum ar fi cele pentru febră galbenă, hepatite, meningită, antirabic etc.
Un vis devenit realitate
”Experienţa o pot descrie ca pe un vis devenit realitate în cel mai frumos mod posibil. Aproape am traversat întregul continent african şi oamenii diferă de la ţară la ţară. De cele mai multe ori am fost întâmpinat cu ospitalitate şi prietenie, mai ales în Sudan. Rareori am avut experienţe neplăcute şi acestea erau de obicei în jurul obiectivelor turistice, unde probabil oamenii au fost corupţi de către vizitatori”, afirmă Bogdan Marcu. Acesta a avut şi câteva probleme tehnice destul de complicate la bicicletă: I s-a rupt portbagajul de două ori, janta de la roată din spate s-a fisurat şi a trebuit schimbată, cadrul s-a fisurat şi a trebuit sudat, şaua s-a rupt, un cauciuc a explodat, un cob s-a rupt şi l-a cusut la un croitor de pe stradă. Singurele probleme cu oamenii le-a avut în Egipt, unde, o anumită distanţă, nu a fost lăsat să pedaleze singur şi a avut escortă armată. De asemenea, nu a reuşit să obţină viză pentru Etiopia, astfel încât a fost nevoit să înlocuiască această ţară cu Uganda. A zburat cu avionul din Sudan până în Uganda.
”O lume inocentă, zâmbitoare şi fericită”
Pe lângă sutele de kilometri pe care îi parcurge zilnic cu bicicleta, Bogdan îşi face timp să viziteze şi obiectivele turistice de pe traseu, muzee, parcuri naturale cu animale în sălbăticie, cascade şi multe alte atracţii ale acestui continent. ”Africa este colorată, veselă, cu râsete de copii şi cântecele oamenilor care lucrează pe plantaţiile de ceai. Este o altă lume, mai inocentă, zâmbitoare şi fericită, în ciudă deşertului provocator. Drumul are grijă de călător, iar noaptea în deşert, luna cea mare îmi ghidează drumul. Nu am nevoie de lumini că să văd şoseaua, e de-ajuns pe ea s-o văd şi ea să mă vadă, eu să merg spre ea şi ea să mă lumineze”, mai spune românul în vârstă de 34 de ani.
Pe tot parcursul excursiei, Bogdan poartă cu mândrie la bicicletă tricolorul românesc. Acesta povesteşte şi ”cea mai dragă experienţă” de pe parcursul călătoriei, pe care a avut-o în Sudan: ”Când străbăteam deşertul între Dongola şi Karima, pe o căldură insuportabilă am rămas aproape fără apă. Un om, Hassan, mi-a făcut semn de pe margine şi m-a invitat să dorm la el. Nu am să uit niciodată ospitalitatea lui şi felul părintesc în care s-a comportat faţă de mine. Ne-am despărţit prieteni, oferindu-mi provizii pentru drum”. În zonele nepopulate, Bogdan doarme în cort. În rest, se cazează în campinguri, hosteluri sau hoteluri şi chiar la oameni simpli care se oferă să îl găzduiască.
Ajutor de la Ambasada României în Africa de Sud
Pe parcursul excursiei şi-a făcut mulţi prieteni cu care a făcut schimb de contacte. ”Fie că au fost recepţioneri la hotelurile unde am stat, oameni întâlniţi pe stradă sau chiar şi călători pe bicicletă precum sunt şi eu. Mă bucur de fiecare data să mai aud noutăţi de la ei. De asemenea, Ambasadorii României în Egipt, Sudan, Kenya, doamna consul din Zambia m-au contactat pe parcursul călătoriei, mi-au urmărit traseul şi m-au primit cu drag la ambasadă unde mi-au oferit tot sprijinul lor”, susţine acesta. Un ajutor foarte important l-a primit de la minstrul-consilier Ionel Alexandru din cadrul Ambasadei României în Africa de Sus, care a achiziţionat şi i-a trimis la Lusaka, în Zambia, o jantă nouă pentru bicicletă. În lipsa acesteia, Bogdan nu ar mai fi putut să îşi continue drumul. La sosire, în Africa de Sud, intenţionează să meargă la ambasadă pentru a-i mulţumi personal. În Tanzania şi Zanzibar, cale de 350 de km, Bogdan a fost însoţit cu bicicleta şi de prietena acestuia, Loredana Irimieş, care a mers în Africa pentru a-i duce piese de schimb şi mâncare. Loredana speră să poata ajunge şi ea, în Cape Town, la finalul calatoriei.
Fragmente din relatările lui Bogdan Gabriel Marcu:
Compania motorizată din Egipt
”Să tot fi pedalat cam 40 km că se aciuiesc pe lângă mine trei puştani pe o motoretă. Dacă la un hello şi un «what`s your» name rezist uşor şi le zâmbesc, când stau 10 minute în paralel cu tine încep să te calce pe nervi. Îmi fac semn de la revedere şi răsuflu uşurat când îi văd că se depărtează. Bucuria mea durează doar 10 minute. Îi văd iar cum vin lângă mine. Unul dintre ei zice ceva de money şi râde. Mă fac că nu aud. Mă tot pistonează cu întrebări şi îmi fac şi poze. La un moment dat unul dintre ei vorbeşte la telefon şi parcă înţeleg ceva de România şi bicicletă, sigur de mine vorbesc. Să cheme ajutoare?
Mă aştept la orice fel de surprize, însă ei sunt 3, le pot face faţă, cel puţin până are timp poliţia să ajungă. Cât mă gândesc la asta mai vin încă doi tot pe o motoretă. Se cunosc şi se ţin după mine şi ei. Sunt 5, tot mai am şanse. Şi na, vine şi ultima achiziţie, încă 3. Se îngroaşă treabă. Mă gândesc, dacă văd o casă, o moschee, ceva, orice să mă opresc pe acolo. Însă totul în jur este pustiu. Îmi fac semn la un moment dat băieţii de pe prima motoretă la o curte aparent goală: chinos. Nu trece mult şi vine un camion plin cu chinezi. Probabil observă că nu sunt lăsat în pace şi din mers vorbesc cu copii de pe motorete. Oare le zic să mă lase în pace? Nu ştiu dacă trebuie să le mulţumesc chinezilor ori ba, însă cert este că din acel moment compania mea motorizată mă abandonează”.
Lovit de un TIR
”În acest moment mă aflu în Namanga, în Kenya. Se pare că aventură mea în această ţara se încheie aici. Sunt la mai puţin de 100 metri de graniţa cu Tanzania, însă voi mai aştepta aici o zi să-mi treacă răceală. Azi se împlinesc exact două luni de când am plecat de acasă. Am pedalat până acum aproximativ 2.700 km din care 500 km în Egipt, 1.200 km în Sudan, 300 în Uganda şi 700 km în Kenya. Am mers în Egipt cu trenul 400 km, am plutit alţi 400 km pe lacul Nasser cu feribotul şi am zburat din Khartoum până în Entebbe cu escală în Addis Ababa. Am fost lovit de un TIR şi am văzut piramidele din Sudan cu ambulanţa. Cei mai uşori km au fost în Egipt şi în Sudan unde terenul a fost plat şi puteam uşor să sar de 100 km pe zi. Cel mai greu mi-a fost în Kenya când am urcat din Kisumu până la Mao Summit (în două etape, dar ambele grele).”
Safari în Tanzania
”După zece kilometri de pedalat sunt la poarta Madente a parcului Saadani. Uşa este închisă şi nu pare să fie nimeni în zonă. Să fi pedalat oare degeaba până aici? Bag mână şi văd că pot să desfac zăvorul. Întru şi merg la clădirea de vizavi. Reuşesc să găsesc pe cineva şi după ce cotizez la bunăstarea parcului cu 36 USD mi se da o hârtie şi mi se urează drum bun. Sunt avertizat să rămân pe drumul principal, unde în mare ar trebui să fiu în siguranţă. Spre deosebire de Hell`s Gate din Kenya, aici există şi animale care te pot mânca – lei. Mi se zice că totuşi la ora asta de obicei animalele sunt în partea de vest a parcului şi doar seara vin către mare. Pentru orice eventualitate îl pun pe Saladin în buzunar, dacă e să fie măcar să îmi vând scump pielea. După câţiva kilometri am parte şi de primul meu animal. Sare ceva mare şi negru din boscheţii din faţă. Să fie oare un urs? Nu ştiu de ce m-am gândit la urs, însă este doar un bivol de apă, care pare speriat de muzungu pe bicicletă şi fuge înapoi de unde a venit.”
Se încarcă comentariile...
