Amor sângeros: actriţa Alice Cocea, „femeia vampă“ pentru care s-au sinucis şi bogaţii Parisului
0Condusă, protejată, iubită de Alexandru Davilla, cel mai mare om al teatrului pe care l-a avut vreodată România, Alice Cocea a cunoscut în scurt timp marele succes. În acelaşi timp cu aplauzele publicului entuziasmat, au venit „la pachet“ şi implorările unei mulţimi de adoratori la fel de celebri.
Povestea zbuciumată a actriţei Alice Cocea este redată într-un articol din perioada interbelică, intitulat sugestiv „Amor sângeros“. Fiica unui ofiţer în comandamentul curţii regale, Alice s-a pregătit încă de mică pentru actorie. La doar 10 ani, în 1909, juca primul rol pe Teatrului Naţional din Bucureşti.
Pentru o perioadă face parte dintr-o trupă de teatru celebră a vremii, condusă de dramaturgul Alexandru Davila, cel mai mare om al teatrului pe care l-a avut vreodată România, Nu s-a mulţumit cu atât. A urmat studii de specialitate la Paris, iar la doar 19 ani debutează pe scenele din capital Franţei. Înregistează succes după succes în spectacole de music-hall, revistă şi operetă. Şi tot pe scenă a cunoscut faima încă patru decenii.
Prima victimă: un student bogat
Cel puţin la fel de celebră a fost şi viaţa din afara scenei. A fost condusă, protejată, iubită de Alexandru Davilla, cel mai mare om al teatrului pe care l-a avut vreodată România. Succesul pe scenă a venit „la pachet“ cu implorările unei mulţimi de adoratori. Prima victimă serios atinsă de farmecul artistei a fost un
tânăr student, fiul unui podgorean bogat. Disperat că nu putea ajunge la ţintă decât prin vicleşug, el atrase cu bani pe şoferul frumoasei sale, îi luă locul la volan şi învăluit în blana lui, o aşteptă la ieşirea de la teatru, hotărât să vorbeasca cu orice preţ, să-i spuie dragostea lui.
Din nenorocire, Alice nu ieşi singură. Şeful său, Alexandru Davilla, o întovărăşea. Şi nefericitul tânăr, cărora zeii amorului nu-i erau favorabili, trebui să conducă, furios cum era, în strada Zorilor, la locuinţa lui Davilla, pe fiinţa de care era îndrăgostit. El înapoie automobilul şoferului şi, nebun de durere, reveni sub ferestrele frumoasei artiste. Petrecu ceasuri întregi sub lumina slabă ce se filtra din dosul obloanelor casei de iubire. La 4 dimineaţa, drumeţii îl găsiră pe jumătate mort de frig, pe trotuar, acoperit de zăpadă. 0 congestie la plămâni îl dădu gata în două zile.
Sinuciderea locotenentului G.
Potrivit articolului citat, imediat a intrat „în cursă“ unul dintre ofiţerii tatălui ei, faţă de care Alice se arăta prietenoasă îl primea din timp în timp, îi permitea să-i umple de flori casa şi loja. Şi frumosul ofiţer simţea pălindu-i norocul şi faima de bărbat cu succes. Dacă studentul murise din dragoste, locotenentul trebuia să-l urmeze, poate mai mult din amor-propriu batjocorit, decât din cauza unei patimi adevărate şi mari. Rugăminţi, blesteme, nimic nu folosi şi zilele treceau, fără ca amorezatul să poată înainta măcar cu un pas spre inima nepreţuită pentru el, a iubitei sale. La Capşa, unde sărmanul G... numai îndrăznea să se arate, se făceau adevărate rămăşaguri. În cele din urmă, lucrurile ajunseră atât de departe, încât într’o frumoasă zi de primăvară, tânărul puse şaua pe calul lui favorit şi plecă să colinde pe câmp. Aproape de câmpul de alergări de lângă Băneasa, acolo unde adeseori, sub ochii admiratorilor săi şi în strigătele mulţimii entuziasmate cunoscuse beţia triumfului, el lăsă calul să meargă în voie pe un drumeag ce ducea spre calea ferată.
Un ţăran, care lucra alături pe câmp, văzu cum galopa calul, ce-l arunca în plin mers şi se înfundă sub un pod mic pe care treceau traversele de cale ferată. În partea cealaltă a podului, apăru calul singur, continuându-şi cursa neînfrânată. Curios, omul se apropie, privi sub pod. În penumbră, văzu strălucind nasturii tunicii nenorocitului, care zăcea întins pe spate. Avea baza craniului sfărâmată de drugul de fier al podului. Ancheta militara stabili un accident. Ziarele vorbiră mult de aceasta întâmplare, accident regretabil, datorat distracţiei acestui distins cavarer, în realitate, o tristă sinucidere
Locotenentul Point şi-a pus revolverul la tâmplă
Şi mai răsunătoare sunt aventurile pe care le-a avut actriţa în Franţa. Alice Cocéa era, în mod indiscutabil, conform articolului amintit, una dintre prezenţele cele mai şarmante, mai elegante şi mai… frivole din lumea mondenă pariziană interbelică. „Realitatea ilustrată“ din 25 august 1932, scrie despre primul scandal în care este implicată artista: căsătoria cu contele Stanislas de Rochefoucauld – descendent al uneia dintre cele mai de seamă şi mai puternice familii ale aristocraţiei franceze. Alice Cocèa nu a fost acceptată niciodata în anturajul nobiliar al contelui. Urmează în mod inevitabil divorţul, după o perioadă de doar câţiva ani de menaj „nu tocmai exemplar”.
„Mica artistă, Alice Cocea, deveni doamna Contesă de la Rochefoucauld. Intrată cu atâta gălăgie pe primul plan al vieţii parisiene, talentul ajutat de noroc al Alicei Cocea se impuse progresiv publicului francez şi nimic nu oglindeşte mai bine personalitatea artistică pe care şi-a creat-o tânăra noastră compatrioată decât titlul sub care marile cotidiene parisiene anunţară, trei ani mai târziu, divorţul soţilor: Doamna Alice Cocea, contesă de la Rochefoucauld, divorţează“, scria „Realitatea ilustrată“. De notorietate a fost şi povestea pasională de dragoste dintre Alice Cocèa şi locotenentul francez Victor Point, care s-a încheiat cu sinuciderea bărbatului. Scandalul a fost relatat atât de presa din Franţa, cât şpi cea cea din România.Una dintre drame îl are în primj plan pe locotenentul Victor Point, bărbat frumos, suflet cavaleresc, iubea şi voia să se însoare cu Alice Cocea.
„Alice Cocea plecase cu yachtul ei la Saint-Maxime, dar a făcut escală la Agay, ca să se scalde. Point, care mai mult ca niciodată avea impresia că este păcălit, pătrunse în camera artistei - cele două apartamente au o uşa de comunicaţie - şi găseşte, răspândite pe canapea, scrisorile unui îndrăgostit, semnate Robert. E vorba de Robert Lefébure, ginerele sindicului agenţilor parizieni de schimb, care are un loc de seamă printre admiratorii Alicei Cocea. Va lua Point trenul să fugă, să scape de vrajă? S'au găsit în camera lui hârtie mototolită, un plic rupt, un stylou sfărâmat. Mânia este o proastă sfătuitoare.Sare în maşină şi se duce să găsească la Agay pe Alice Cocea, ca să-i arate tot dispreţul lui. De pe puntea lui Blue-Crest, ancorat în rada portului Agay, Alice Cocea, secretara ei şi Lefébure îl văd venind. Lefébure, prudent, dispare. Dar Point are ochi de marinar; nu-i scapă acest lucru. E mai mult furios decât gelos.
-M'aţi înşelat, strigă el celor două femei. Sunteţi nişte ticăloase !
Nu mai e stăpân pe nervii lui. E micşorat, deprimat.. Viaţa extravagant pe care a dus-o acolo, i-a sleit energia. El se sinucide din scârbă. Cele două detunături de revolver au avut, dealungul coastei Estérel, răsunetul unui trăznet. La Paris ar fi strâns poate ceva mai tare pumnul fragil al Aspasiei. Ar fi urat poate “noroc bun"concurentului. La Cannes, s'a sinucis…”.
„Sinuciderea locotenentului Victor Point nu este un simplu fapt banal. Un om tare, stăpân hotărât al simţurilor sale, cum a dat recent dovada în strălucita expediţie întreprinsă în centrul Asiei (notă: a fost conducătorul celebrei “Croaziere galbene” Citröen din anii 1931-1932 care a traversat Himalaya, Deşertul Gobi şi China), omul care a ştiut să înfrunte cu seninătate primejdiile de moarte ce-l pândeau la tot pasul, stârnind admiraţia celor din jur, devine subit o biată jucărie, un om de paie, lipsit de voinţă, în mâinile frumoasei, dar rafinatei femei.Ridicând cu discreţie şi nu fără emoţie vălul care acoperă încă unele detalii ale dramei de pe Coasta de Azur, suntem în măsura să desvăluim o parte din viaţa intimă a unei artiste care, fără intenţie de reclamă, îşi merită cu prisosinţă numele ce i l-a consacrat gestul fanaticului amant, acela de «femeie vampă», se spune în articolul „Amor sângeros“, publicat în revista „Ilustraţiunea română“ din 7 septembrie 1932, ce poate fi citită pe Biblioteca Digitală a Bucureştilor.
Alice Cocea figura, în 1982, pe lista celor mai celebre femei fatale din scolul XX, alături de Clara Petacci- amanta lui ,Mussolini; Kristine Keller-implicată în scandalul „Profumo“; Mary Jo Kopechne-implicată în afacerea „Kennedy“. (Text scris de NICU NEAG)
Se încarcă comentariile...
