Vanzatorii de iluzii

Romanii s-au cam saturat de vorbe. Ne-o spun sondajele de opinie, care indica o scadere constanta a popularitatii premierului Nastase si a increderii in guvernul PSD. Reactia multimii era de asteptat.

Romanii s-au cam saturat de vorbe. Ne-o spun sondajele de opinie, care indica o scadere constanta a popularitatii premierului Nastase si a increderii in guvernul PSD. Reactia multimii era de asteptat. Social-democratii au venit la putere, in noiembrie 2000, cu un sac de promisiuni. Una mai seducatoare decat alta. Credulii se si visau izbaviti de suferinte. Lucru, de altfel, explicabil. Caterinca propagandistica a PSD a functionat ireprosabil. Acum, insa, cand social-democratii se pregatesc sa marcheze un an si jumatate de guvernare, situatia sociala nu este deloc favorabila vanzatorilor de iluzii. "Iliescu si Nastase ne-au bagat saracia in case", strigau sindicalistii care marsaluiau zilele trecute pe strazile Bucurestiului. Tensionarea climatului social nu are darul sa surprinda pe cineva. Partidul d-lui Nastase a revenit la guvernare intr-un moment in care devenise clar ca trucarea realitatii nu mai poate pacali pe nimeni. Fortarea cresterii in vechile structuri de productie neperformante in timpul primului mandat social-democrat s-a facut pe seama indatorarii masive a tarii. Se importa pe credit, de exemplu, petrol, care era introdus in economie la un pret mai mic decat cel de cumparare, pentru a putea functiona si intreprinderile ineficiente. In asemenea conditii, multe facturi petroliere au ramas neachitate. Iar statul a fost nevoit sa se imprumute pe pietele externe pentru a acoperi gaurile facute in buget de societatile cu pierderi. Cand a venit insa scadenta, romanii au trebuit sa stranga cureaua pana le-a iesit limba de un cot pentru a nu fi declarati in incetare de plati. Dupa experienta dramatica din 1999, toata lumea parea convinsa ca ameliorarea conditiilor de viata nu se poate realiza decat prin reforme adevarate in economie, indeosebi in industrie. Guvernul Nastase si-a intrat in paine cu un anunt socant. Disponibilizarea a mii de salariati din sectorul energetic. Se lasa astfel impresia ca, in sfarsit, reforma intreprinderii a fost demarata in forta. Alarma insa falsa. Disponibilizatii n-au fost de gasit. Tot o ghidusie s-au dovedit a fi si restructurarile de personal de la Petrom. De data asta insa farsa ne-a costat cam scump. FMI a "inghetat" colaborarea cu Romania pana cand guvernul de la Bucuresti se va decide sa renunte la pacaleli. De altfel, cele 18 luni de guvernare a PSD n-au fost altceva decat o perioada de "impacare" sociala, in care s-a fumat pipa pacii si s-a mai tras si cate un snaps. S-au dat salarii mai mari pentru ca prin cresterea consumului sa se stimuleze productia. Oamenii s-au dus la piata, dar producatorii romani nu le-au putut oferi ceea ce doreau, deoarece nu s-au adaptat inca la noua cerere. S-a recurs la importuri, care, anul trecut, au depasit cu aproape patru miliarde de dolari exporturile. Premierul Nastase, constient de pericolul care ne pandea, a incercat sa traga un semnal de alarma: "PSD incepe incet, incet sa repete greselile PDSR". Colaboratorii sai s-au facut insa ca nu il aud, fapt ce l-a enervat si mai tare pe premier, care s-a jurat ca nu va mai admite subventionarea "locurilor de munca - sinecuri". De atunci insa numai cine n-a vrut n-a obtinut subventii, sub o forma sau alta. Mentinerea statu quo-ului in economie tensioneaza climatul social. Deoarece tot ce nu merge in economie traieste pe buzunarul cetateanului. Intreprinderile cu pierderi consuma energie, dar nu o platesc. Lipsiti de banii care li se cuveneau, producatorii de energie nu-si onoreaza obligatiile fata de stat. Scaderea veniturilor bugetare determina guvernul sa mareasca impozitele si taxele sau sa impuna altele noi. La randul lor, intreprinderile ineficiente incearca sa-si reduca pierderile prin cresteri de tarife si preturi. Lovit din doua parti, romanul se revolta. Guvernul intervine pentru a-l calma. Ii da o suta-doua de mii la salariu sau pensie, dar nu inainte de a-i lua trei-patru pentru a nu intra statul in faliment. Este tot mai evident ca nu poti merge multa vreme numai pe cresteri de tarife si preturi. Trebuie umblat si la costurile producatorilor. Intrebarea este cum. Datele problemei sunt cunoscute. La bugetul de stat vin mai putini bani. Suma totala echivaleaza cu 7-8% din PIB. Intreprinderile cu datorii la fisc au in jur de 250.000 de salariati. Altfel spus, 1% din populatia tarii tine ostatici 99% dintre romani. Prin restructurarea intreprinderilor neperformante, la buget ar veni mai multi bani, iar tensiunile sociale pe care le creeaza lipsa de reforme ar putea fi slabite. Operatiunea nu este insa deloc usoara, dar nu atat sub aspect economic, cat politic. Partidele care s-au succedat dupa 1989 la putere au tinut in functiune intreprinderile neperformante nu de mila vaduvelor sau a copiilor orfani, ci pentru ca de aici le vin banii din care traiesc. Cat timp nu se va gasi o alta sursa de finantare a clasei politice, este iluzoriu sa se spere intr-o imbunatatire reala a situatiei sociale din Romania.