Ultimul vot important pentru aderarea României

România a avut din nou de înfruntat exigenţa germană în cadrul celei de a doua dezbateri în vederea ratificării Tratatului de Aderare a Bulgariei şi României la Uniunea Europeană în plenul

România a avut din nou de înfruntat exigenţa germană în cadrul celei de a doua dezbateri în vederea ratificării Tratatului de Aderare a Bulgariei şi României la Uniunea Europeană în plenul Camerei Inferioare a parlamentului Germaniei Bundestag.
Conform tonului din cadrul primei dezbateri publice ce a avut loc pe 19 octombrie 2006 şi a declaraţiilor oficialilor germani, rezultatul la care România se putea aştepta a fost unul pozitiv: parlamentul a ratificat cu o majoritate substanţială Tratatul de Aderare, nivelând astfel accesul României spre Uniunea Europeană. Însă mai importante decât rezultatul votului şi trecerea acestui prag, devin condiţiile în care va avea loc aderarea ţării noastre. Este vorba despre clauzele de salvgardare sectoriale conţinute în tratatul de aderare la care oficialii germani au făcut referire în ultimele zile. Ieri, parlamentul german a votat în favoarea unei moţiuni prin care solicita guvernului aducerea în discuţie a aplicării acestora începând cu 1 ianuarie 2007. Atrag atenţia abordările şi semnificaţiile diferite ale clauzelor de salvgardare pentru Germania şi România: în timp ce în România ele sunt uneori privite ca un act de neloialitate faţă de ţara noastră, pentru Germania ele sunt exact consecinţa firească a aplicării cu rigurozitate a literei tratatului. Acestea nu trebuie interpretate ca pe o umilire, ci analizate şi înţelese. Una dintre cauzele principale pentru care deputaţii germani urmăresc aplicarea întocmai a tratatului de aderare o reprezintă responsabilitatea pe care o au faţă de alegătorii lor. Sentimentul, în rândul populaţiei germane, este acela că extinderea Uniunii Europene are loc cu prea mare rapiditate şi aduce, la nivelul cetăţeanului, o serie de costuri pe lângă beneficiile cunoscute. Haideţi să ne punem în poziţia unui parlamentar german care trebuie să explice alegătorilor din circumscripţia sa electorală, unde un producător german tocmai a închis o fabrică şi relocat producţia în România, concediind 1.000 de muncitori, că aderarea României la Uniunea Europeană va avea efecte pozitive pentru fiecare cetăţean. Iar reprezentarea cetăţenilor este pur şi simplu importantă pentru fiecare parlamentar german chiar dacă mai greu de înţeles pentru unele părţi ale clasei politice din România. România nu trebuie să privească eventualele clauze de salvgardare cu încrâncenare. Ceea ce atât clasa politică, cât şi cetăţenii ţării noastre trebuie să înţeleagă este că, de la 1 ianuarie 2007, România va juca într-un cadru instituţional clar definit, va trebui să acţioneze ţinând cont de partenerii europeni şi va trebui să asculte fluierul unui arbitru internaţional. Intrăm aşadar într-o etapă în care, asemeni fiecărui stat membru al UE, trebuie să ne supunem rigorilor unui organism supranaţional, chiar dacă pentru noi asta înseamnă depăşirea unei perioade de acomodare. Toate ţările membre ale UE au avut dificultăţi particulare în a-şi însuşi statutul de membru cu drepturi şi obligaţii.
Din toate acestea trebuie să reţinem că aceste ultime săptămâni înaintea datei magice de 1 ianuarie 2007 fac trecerea spre primul minut al jocului care are ca miză şi finalitate modernizarea ţării. Este doar sfârşitul începutului!