Tara lui Bogdaproste

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Exista, bine insurubat in inconstientul colectiv, un sentiment romanesc al deriziunii. El preface orice tragedie intr-o comedie penibila, topeste bronzul statuilor si-l transforma in oala de noapte. E

Exista, bine insurubat in inconstientul colectiv, un sentiment romanesc al deriziunii. El preface orice tragedie intr-o comedie penibila, topeste bronzul statuilor si-l transforma in oala de noapte. E fascinant sa vezi cum victima se prinde in hora cu calaul, cum se iau ei de dupa gat si se pupa apasat pe obraji. E prea multa saracie, confuzie prea multa, sunt zacaminte inepuizabile de credulitate agresiva. Fura un nea Cutare de rupe pamantul, ragaie de prea bine si o suta de nevoiasi, cu matele ghioraind de foame, sar sa-i ia apararea: "Ce-aveti, bre, cu omu'? A ridicat biserici, s-a milostivit de saraci, a adunat copiii din canale sa le dea o ciorba calda, imparte lapte ofticosilor, ingroapa mortii de pripas! V-a casunat pe el, ca l-ati vazut mai baiat de baiat dastept si cu sait pe internet!"... Unii, mai cu frica de Dumnezeu, sunt gata sa-l pomeneasca in rugaciuni: "Tatal Nostru Carele esti in ceruri, uita-te si la asta, cum sta el pe pamant, calarind cate trei jeep-uri odata, imparatind peste vile si acareturi, si ajuta-l, Doamne, sa fure, ca de unde fura el ne mai arunca si noua de-un covrig, de-o coliva..." Daca se mai gaseste pe deasupra si cate-o dama buna, cu vocea gatuita de emotie, sa ne relateze istorioare pioase din viata Binefacatorului, fandacsia-i gata. Sa nu priceapa oameni de buna credinta, care n-au pus niciodata mana pe un capat de ata ce nu le-a apartinut, care-si dramuiesc pensiuta sau lefusoara de la o luna la alta, facand foamea ca sa-si achite intretinerea la bloc, oameni pentru care moartea e mai costisitoare ca viata, cand groparii cer mai mult decat doctorii si un loc de veci e mai scump ca o garsoniera debransata, sa nu inteleaga toti acestia ca averile de sute de milioane de parai nu sunt lucru curat in amarata noastra de Romanie? Averi care prin alte parti se aduna in cateva generatii s-au cladit la noi in cativa ani, nu altfel decat tepuind statul la greu, adica luand de la gura pensionarului, din bursa elevului, din gamela soldatului, din medicamentul bolnavului. Daca motorul reformei economice n-ar fi fost inecat de coruptie, am fi avut o economie de piata care n-ar fi scos oamenii la cersit, ci ar fi asigurat un sistem de protectie sociala, am fi vorbit cu adevarat despre economie de piata, nu despre un capitalism al pomenilor. Cine este putred de bogatul, eroul timpului nostru? Cum s-au catarat pe spinarea romanilor toti acesti nea Cutare? Seamana unii cu altii pana la confuzie, ca zalele unei catuse, au aceeasi reteta a succesului. E nevoie intai de o afacere grasa cu statul. Din profitul cu sase zerouri in valuta forte, un procent se intoarce in buzunarele functionarilor publici care au facilitat afacerea. Cu un alt procent se cumpara imunitatea penala. Aici sunt doua cai: una directa - un loc de parlamentar, cealalta indirecta - bani la partid. Ca la ruleta, e bine sa-ti pui jetoanele pe toate culorile. La urma, vine chestiunea cea mai delicata: imaginea. Un alt procent se duce, prin urmare, pe sponsorizari. Iti compui o fata de Mecena - al artelor sau al sportului. Daca pe loialitatea artistilor e riscant sa te bazezi, pe sustinerea galeriei poti conta oricand si cumperi deci o echipa de fotbal. La o adica, din patriotism local, fanii lui F.C. Care-O-Fi te duc pana la poarta puscariei si te sustin cu tambalau. In fine, tot la capitolul "imagine", mai trebuie incheiat si un targ cu Dumnezeu. Ai incalcat porunca a 8-a, care zice "sa nu furi", dupa cate-o afacere reusita trebuie sa pui si de constructia unei biserici, spre iertarea pacatelor si impresionarea celor mai slabi de inger. Restul e maruntis, care se imparte cu marinimie pe la azile, la orfelinate, pe la balurile de caritate. Modelele acestea de viata sunt purtate in triumf pe toate canalele media, ca altadata, la defilari, pancartele cu clasicii marxism-leninismului. Ei fascineaza publicul ca sarpele boa, electrizeaza masele derutate. Ei azvarl cu milostenie, ne ingroapa in pomeni, arunca cu preceptele morale in noi, ne invata sa traim, intr-o tara unde munca cinstita n-a omorat pe nimeni, dar multi se-ntreaba, totusi, ce rost are sa riste. Mi-e teama ca in tragedia romaneasca, a unui marasm moral profund, cu adancimi sofocliene, corul a luat-o razna si canta geamparalele.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite