Talpeş a jucat tezaurul de la Moscova la "ruleta rusească"

În calitate de vicepremier, Ioan Talpeş a fost prins încercând să transforme negocierea tezaurului de la Moscova într-o afacere privată de peste cinci miliarde de dolari. Relaţiile

În calitate de vicepremier, Ioan Talpeş a fost prins încercând să transforme negocierea tezaurului de la Moscova într-o afacere privată de peste cinci miliarde de dolari.

Relaţiile româno-ruse au fost şi încă sunt delicate. Negocierile, indiferent de subiect, sunt complicate, ambele tabere apelând la tot felul de tertipuri diplomatice şi nu numai. Unul dintre puţinele şi firavele succese româneşti pe relaţia cu Moscova a constat în demararea negocierilor pentru Tezaur. Succesul constă în aceea că, practic, Kremlinul recunoaşte existenţa problemei, iar românii se vor putea prevala de ea, în orice conjunctură favorabilă unor alte negocieri, pe alte teme. Contraatacul Rusiei a constat în crearea unor diversiuni. Singurul care a intrat în joc a fost vicepremierul Ioan Talpeş.

Una dintre operaţiunile concepute şi aplicate de ruşi consta în atragerea unui oficial guvernamental în negocierea altor formule de retrocedare a tezaurului. Cea aleasă era "calea privată". Ce înseamnă asta? Se propune negocierea retrocedării tezaurului la pachet cu proiecte financiare româno-ruse. Se trimit la înaintare intermediari credibili şi cu oarecare notorietate, iar proiectele prezentate sunt aparent profitabile. Urmează semnalele semioficiale prin care se dă de înţeles că propunerile intermediarilor sunt cunoscute şi acceptate la nivel oficial de către Kremlin. Dacă un singur oficial guvernamental muşcă momeala, Kremlinul a câştigat. Din acel moment, Moscova anunţă că problema tezaurului nu mai este o problemă de stat între România şi Rusia, cele două ţări alegând rezolvarea diferendului în sectorul privat. Dovada? Bucureştiul s-a implicat la nivel guvernamental din moment ce un înalt oficial al Executivului a acceptat negocierile "căii private". Diversiunea a fost însă dejucată de partea română. MAE şi celelalte instituţii implicate au avertizat la cel mai înalt nivel situaţia creată. Aşa se face că intermediarii Moscovei au găsit toate uşile închise. Ba chiar aceştia dădeau semne de disperare, acuzând în presă că BNR, MAE, SIE, MAI şi alte instituţii româneşti refuză aducerea tezaurului României acasă.

Vicepremier naiv sau cointeresat?

Dacă, în urma semnalării diversiunii, toate instituţiile invitate la afacerea "Tezaurul" nici măcar nu au răspuns, un înalt reprezentant al Guvernului României a dat curs şi chiar a încurajat aceste negocieri. Este vorba de Ioan Talpeş, vicepremier al României, fost şef al SIE, fost consilier prezidenţial pe probleme de siguranţă. România a fost la un pas de a pierde tezaurul şi un as din mânecă ce ar fi putut fi folosit la negocierile cu ruşii pe alte subiecte. În fine, vicepremierului i se propunea aducerea a peste cinci miliarde de dolari în România, în baza unei scrisori de garanţie de 350 milioane de dolari. Scrisoarea de garanţie era emisă de Ministerul Dezvoltării Economice şi Comerţului al Federaţiei Ruse. Garantarea era făcută sub forma unui "performance bond", bazată chiar pe aurul care face parte din tezaur. Pe loc, Talpeş a întocmit o scrisoare-răspuns către coordonatorul olandez al "Programului financiar, bazat pe instrumente ruseşti", Jacques de Groote, prin care îşi exprima fericirea de a demara discuţiile pe marginea acestei diversiuni.

Zgomot de fond

Individul care a făcut zgomot pentru a determina Bucureştiul să dea curs diversiunii ruse este un simplu pion. Tocmai de aceea nici nu îi vom menţiona numele. Trântindu-i-se toate uşile în nas, personajul a tot acuzat prin presă că autorităţile române refuză să primească tezaurul de la ruşi. Pe fondul zgomotului creat de acesta a apărut însă oferta intermediarilor străini. Este vorba de Jacques de Groote, fost director executiv al FMI până în 1994. Acesta face parte dintr-un interesant grup financiar din Olanda. În 2004, De Groote îi propune afacerea "Tezaurul" vicepremierului Ioan Talpeş. Vicepremierul primeşte, deşi nu avea atribuţiuni guvernamentale în această zonă, el fiind numit pentru probleme de siguranţă naţională, nu pentru chestiuni economice.

Guvernul zice nu, Talpeş, da

Dorinţa lui Talpeş de a transforma problema tezaurului într-o afacere este cu atât mai suspectă cu cât, la începutul lunii octombrie a anului 2004, adică cu numai două luni în urmă de la demersurile vicepremierului, MAE primea un răspuns clar de la MAE rus faţă de această operaţiune. Partea română a cerut un răspuns ferm despre filiera ruso-olandeză care susţinea că este acreditată de Moscova să negocieze ingineriile financiare ale reîntoarcerii tezaurului în România. În faţa acestei abordări directe a Bucureştiului, Moscova a fost obligată să-şi suspende operaţiunea privată, denunţând faptul că filiera respectivă nu este împuternicită pentru astfel de negocieri. Răspunsul Moscovei a fost înaintat guvernului, refuzul Bucureştiului pentru astfel de operaţiuni devenind politică de stat. Ambasadorul României la Moscova de atunci a fost rechemat în ţară tocmai pentru că acceptase să se întâlnească cu reprezentanţii ruşi ai proiectului "Tezaur contra afaceri". În această situaţie s-a acţionat direct la Bucureşti, unde a fost convins Talpeş.

Ioan Talpeş o întoarce: " Am dat curs unei provocări"

Ioan Talpeş recunoaşte că a avut rol de "combinator de stat" în negocierile din această afacere. "Întotdeauna o persoană, când este implicată în problematicile majore ale României, nu poate să refuze aşa ceva", susţine Talpeş. Cât despre riscul ca România să piardă definitiv tezaurul prin implicarea guvernului în această afacere parastatală, Talpeş spune: "Eu, din cauza aceea am avut reţinerile pe care le-am avut. Eu am considerat, prin atribuţiile pe care le-am avut, că este o provocare pentru că România era în diverse tratative. Or, dacă noi ne angajam într-o astfel de discuţie, puteam să aruncăm în aer orice înţelegere. Totuşi, din poziţia în care eram, eu m-am aflat în faţa unor provocări pe care nu puteam să le controlez". Întrebat dacă nu a fost avertizat de diverse instituţii abilitate că statul român poate pierde definitiv tezaurul, Talpeş declară: "Singura discuţie pe care am avut-o eu cu ei a fost să le spun: <> . Aceasta a fost discuţia. Şi nu au mai adus pe nimeni. Dar există nişte români prin Franţa, prin Germania care continuă şi astăzi chestia asta". Talpeş nu exclude nici posibilitatea implicării serviciilor secrete ruseşti în această "combinaţie". "E posibil. Eu nu pot să spun asta pentru că eu n-am ajuns să-mi dau seama. Dar nu am exclus provocarea. De aceea i-am şi tratat în modul care i-am tratat", se justifică Talpeş.

Suntem deschişi să începem o discuţie concretă în legătură cu finanţarea mai multor proiecte în România pentru următorii patru ani
(din răspunsul lui Talpeş către intermediarii Moscovei)

Talpeş are vocaţie pentru afaceri oculte

Numele fostului şef al SIE a fost asociat de-a lungul timpului, în special după ce a plecat de la şefia spionajului românesc, cu mai multe afaceri oculte de anvergură. Una dintre cele mai răsunătoare este tot o afacere olandezo-rusă. Numai că factorul de credibilitate era întruchipat într-un oficial NATO, Willem Matser. S-a dovedit că "afacerea" consta într-o operaţiune de spălare de bani proveniţi din trafic cu droguri. De asemenea, numele lui Talpeş mai este asociat şi cu cel al apropiatului său prieten, William Treptow, istoric american condamnat, la Iaşi, pentru pedofilie.