REPORTAJ O australiancă îi împacă pe copiii români, maghiari şi romi
0
Elana Andrews, o dirijoare din Australia, a reuşit să apropie, într-un an, 150 de copii maghiari, români şi romi. Micuţii cântă împreună în corul Superar şi învaţă să fie mai toleranţi unii cu ceilalţi şi să interacţioneze în ciuda prejudecăţilor pe care le au părinţii lor.
Început de vară, înainte de vacanţa mare. Puţin aproape de ora prânzului, copiii de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul“ din Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, se îndreaptă gălăgioşi spre sala de mese. Sunt epuizaţi după repetiţia cu corul Superar, în care au intrat încă de pe vremea când erau în clasa pregătitoare.
Spre deosebire de alte iniţiative de acest gen, corul Superar reuneşte nu doar copii români, ci şi etnici maghiari şi elevi de etnie romă. Provin de la trei şcoli diferite – „Mihai Viteazul“, „Mikes Kelemen“ şi „Neri Fulop“ – cu predare în română, maghiară şi, respectiv, romani.
Cea care luptă să dărâme barierele între cele trei minorităţi dintr-un oraş predominant maghiar este Elana Andrews, o dirijoare de 31 de ani din Australia care s-a îndrăgostit de ţara noastră după ce a făcut mai mulţi ani voluntariat în România.
Odată stabilită aici, a fost surprinsă de ura evidentă, după cum spune, dintre români, etnicii maghiari şi romi. Şi cel mai tare a fost şocată de faptul că acest sentiment porneşte încă din copilărie.
Muzica, o „limbă comună“
„La început a fost foarte greu, nu voiau să stea unii lângă ceilalţi. Am încercat să-i aproprii prin diverse jocuri, dar nu a funcţionat. Nu voiau să dea mâna unii cu ceilalţi, nici nu concepeau să facem un simplu cerc împreună. Totul s-a schimbat însă în momentul în care i-am pus să cânte împreună. Astăzi, dacă se văd pe stradă, se salută. Limba lor comună este muzica”, povesteşte, zâmbind, Elana Andrews.
Repertoriul corului Superar nu este nici el unul obişnuit. Dirijoarea preferă să aleagă cântece în taiwaneză, germană, engleză sau japoneză, tocmai pentru a nu întâmpina situaţii în care copiii să refuze să cânte în română sau în maghiară.
Şi dacă Elana reuşeşte să comunice bine cu elevii români sau cei romi, problema apare în tabăra maghiarilor, unde, de altfel, sunt şi cei mai ambiţioşi elevi ai săi. Prin urmare, la orele de muzică pe care australianca le ţine în liceul „Mikes Kelemen“, este nevoie de un al doilea profesor care să traducă şi să înlesnească într-un fel comunicarea dintre ea şi copii.
„Pentru mine este foarte ciudat să văd că oamenii de aici nu vorbesc limba oficială. În liceul maghiar lucrez cu copii mai mari şi pot să spună o propoziţie în română. Reuşim să comunicăm prin limbajul nonverbal sau în engleză. Din acest motiv şi copiilor le este imposibil să vorbească unii cu ceilalţi. Este foarte interesant ce fac aici, este o adevărată provocare”, mărturiseşte Elana Andrews, într-o română stâlcită.
Elana Andrews, în mijlocul copiilor din etnii diferite FOTO: Graffiti BBDO
Romii, marginalizaţi şi de români, şi de maghiari
Elevii au venit în Sfântu Gheorghe special pentru concertul Superar. Copiii romi se îndreaptă timizi spre sala de mese, pe care elevii de la Mihai Viteazu par să fi pus stăpânire. Unii se salută în treacăt, alţii privesc în gol, în timp ce o bucătăreasă îi serveşte. Comunitatea din care provin este una dintre cele mai sărace din judeţ. Bucuria lor este, însă, muzica, motiv pentru care răman peste orele de şcoală doar pentru a se distra şi pentru a cânta alături de Elana Andrews.
Ana este elevă în clasa I. În urmă cu două săptămâni a participat la un spectacol în Arad. Însoţită de câţiva colegi de la liceul Mihai Viteazu, micuţa a reuşit să schimbe câteva vorbe cu colegii săi maghiari. „Nu ştiu ungureşte, dar am o prietenă de la Mikeş. Când ne întâlnim la orele de muzică îmi face cu mâna”, spune, încântată fetiţa.
De departe, copiii romi sunt cei mai marginalizaţi. Rar reuşesc să comunice cu alţi copii decât cei din şcoala lor şi atunci e vorba de români. Nu puţine au fost situaţiile în care dirijoarea a fost nevoită să aibă mare grijă la felul în care îi aşază pe scenă.
„Cei care stăteau în spatele meu mă loveau, îmi făceau tot felul de semne şi a fost nevoie să mă mute. Unii copii spuneau că ei nu sunt prieteni cu noi şi că nu ne putem ţine de mână”, povesteşte Radu, un băieţel de etnie romă de 9 ani. Recent, mama sa a luat o decizie grea. L-a mutat de la şcoala din comunitate, care era doar de romi, într-o şcoală unde învaţă şi români şi maghiari. La fel a procedat şi cu fiica sa de patru ani, pe care a dus-o la o grădiniţă mixtă.
„Pentru mine e o bucurie că are şansa să participe la programul Superar. Integrarea aceasta cu maghiarii este ceva extraordinar. Mie mi-a fost foarte greu la şcoală. Acum, sunt momente în care copiii îl discriminează, dar nu atât de des cum m-aş fi aşteptat”, explică mama lui Radu, Alina Marşavela.
„E dureros să vezi atâta discriminare“
„Au fost părinţi maghiari care au ales să-i retragă pe micuţi din cor când au aflat că aici sunt şi romi. E uneori dureros să vezi câtă discriminare este în această zonă. Iniţial, copiii aveau reţineri în a-şi da mâna unul cu celălalt, dar prin diferite joculeţe şi mai ales prin muzică am reuşit să îi apropiem şi, încet-încet, au dispărut şi din bariere”, a mai spus Marşavela, adăugând că educaţia are un loc-cheie în integrarea romilor în societatea românească.
De aceeaşi părere este şi mama unui copil român care învaţă la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul“. Este nerăbdătoare să-şi vadă copilul pe scenă şi spune că a observat îmbunătăţiri în comportamentul acestuia, dar şi al celorlalţi copii, de când fac ore de muzică cu Elana Andrews.
„Au învăţat să lucreze în echipă. Nu înţeleg de ce a trebuit să vină un străin care să-i unească pe copiii din cele trei comunităţi. Adulţii nu au suficientă înţelepciune să facă asta şi, uneori, de mici sunt învăţaţi să nu se joace între ei. Cei mici sunt mai indulgenţi unii cu ceilalţi, mai prietenoşi. Aici toată lumea cântă, dansează şi se simte bine”, a mărturisit femeia.
Cartierul ţigănesc Orko, ruşinea din Sfântu Gheorghe
Chiar în Sfântu Gheorghe, la marginea oraşului, trăiesc câteva sute de romi în condiţii de neimaginat. Şcoala din comunitate este frecventată mai mult pe timpul iernii şi puţini din cei care învaţă aici reuşesc să termine liceul. Exemple pozitive în comunitate sunt, din nou puţine. Asta pentru că, de cele mai multe ori, cei care trăiesc aici ajung să aibă grijă de fraţii mai mici sau sunt nevoiţi să lucreze alături de părinţii lor. Unii dintre ei nu au ajuns în centrul oraşului Sfântu Gheorghe nici măcar odată, iar românii sau maghiarii rar păşesc în cartierul Orko.
Învăţătoarea Melinda Farkas are 20 de ani de experienţă în învăţământ. Aproape 18 ani i-a petrecut la Şcoala Neri Fulop din Orko, învăţându-i pe copiii romilor care locuiesc aici. Spune că prima problemă cu care se confruntă cei de aici este cea socială.
„Mulţi nu s-ar duce în şcolile din oraş pentru că nu au posibilităţi, nu au haine. Acum vreo trei ani, ne-am dus cu autobuzul în centru. Unii dintre ei nu văzuseră aşa ceva. Din păcate, puţini părinţi au un serviciu, iar asta îi influenţează negativ şi pe copii. Încercăm, prin fel de fel de proiecte, să îi facem să vină la şcoală”, a explicat Melinda Farkas.
„E nevoie de proiecte care să-i unească pe copii“
Pe scenă, toţi cei 150 de copii poartă tricouri inscripţionate Superar, viu colorate, galbene, portocalii şi roşii. Cu greu poţi să distingi cărei etnii aparţine fiecare copil. Cert este că toţi sunt atenţi la dirijoarea din Australia care, cu măiestrie, reuşeşte să îi stăpânească şi să îi coordoneze. Cântecele sunt presărate de mişcări scenice gândite cu mult tact. Atunci când sunt nevoiţi să se ţină de mână, copiii o fac fără a avea prejudecăţi.
„Cred că este nevoie de mai multe proiecte de genul ăsta, care cumva să-i unească pe copiii din cele trei comunităţi. Mă doare sufletul că trebuie să vină alţii să aplice aşa ceva. Sper ca acest proiect să se extindă la nivel naţional pentru că înseamnă altceva faţă de tot ce am văzut eu până acum”, a conchis Luminiţa Curceanu, directoarea Colegiului „Mihai Viteazul“ din Sfântu Gheorghe. Partenerul principal al Superar România este Fundaţia Katarina Turnauer şi iniţiativa este susţinută la nivel local de către Caritas Alba Iulia, în timp ce Fundaţia ERSTE este partenerul regional al reţelei Superar.
Etniile în cifre
Potrivit recensământului din 2011, la noi în ţară locuiesc peste un milion de maghiari şi peste 600.000 de romi, acestea fiind cele mai numeroase minorităţi etnice. Dacă majoritatea celor 1.227.623 de maghiari locuiesc preponderent în judeţele Mureş, Harghita şi Covasna, cei 621.573 de romi sunt răspândiţi pe întreg teritoriul ţării, astfel că niciun judeţ nu are mai puţin de 3.000 de locuitori care aparţin acestei minorităţi.
De asemenea, din cei 1.119.988 de maghiari cu vârste peste 10 ani care locuiesc în România, doar 23.000 sunt persoane fără şcoală, iar peste 100.000 au studii superioare. În schimb, cei 600.000 de romi din ţara noastră locuiesc, în proporţii aproape egale, atât în mediul urban, cât şi în mediul rural, iar bărbaţii sunt doar cu puţin peste 10.000 mai numeroşi decât femeile.
Când vine vorba despre nivelul de educaţie, diferenţa este sensibil mai mare între romii care provin din cele două medii, astfel că, din totalul celor 3.397 de romi care au terminat o facultate, 2.403 locuiesc la oraş. Dintre aceştia, 1.155 sunt bărbaţi şi 1.248 femei. Din cei peste 470.000 de romi cu vârsta peste 10 ani, 67.480 sunt analfabeţi, iar peste 40.000 dintre aceştia provin din mediul rural. (Alina Brebenel)
Pe aceeaşi temă:
Raport SUA: Legislaţia română protejează libertatea religioasă, dar există şi cazuri de discriminare
Xenofobia la est-europeni: ghetto-izarea romilor
Strategie împotriva violenţei şi actelor de discriminare în şcoli
Se încarcă comentariile...
