Rectorii de azi îşi amintesc de studenţie

Rectorii de azi îşi amintesc de studenţie

Şefii universităţilor îşi aduc aminte cu haz şi plăcere de vremurile în care păşeau ei înşişi pragul facultăţilor V-aţi putea-o închipui pe Ecaterina Andronescu copiind în

Şefii universităţilor îşi aduc aminte cu haz şi plăcere de vremurile în care păşeau ei înşişi pragul facultăţilor

V-aţi putea-o închipui pe Ecaterina Andronescu copiind în facultate? Evident, nu! Dar ce făceau rectorii când erau studenţi şi cum văd ei relaţia profesor-student?

Emoţiile examenelor, şotiile colegilor sau balul bobocilor. Arătau oare altfel pe vremea studenţiei rectorilor de azi?

Poate că rochiile fetelor erau mai modeste. Poate că băieţii erau mai timizi sau mai respectuoşi, iar profesorii universitari, mai severi.

Pentru oricine a trecut prin facultate, studenţia a rămas o parte frumoasă a vieţii. O parte a rectorilor care nu au uitat cum este să fii boboc ne-au povestit câte ceva despre anii lor de studenţie şi despre felul în care încearcă să facă astăzi pentru studenţi ceea ce au făcut profesorii lor pentru ei.

Ecaterina Andronescu, rector al Universităţii Politehnica din Bucureşti

"Am fost o studentă fără restanţe"

"Mi-amintesc mai multe întâmplări drăguţe din timpul studenţiei. De pildă, examenul cu Neniţescu, o somitate, cel mai mare chimist român al tuturor timpurilor. Învăţai tot anul, ca să ştii absolut totul, şi tot timorat erai. Şi dădeai o teză scrisă de dimineaţă şi dacă primeai peste 7, veneai la oral şi aveai o licărire de speranţă că s-ar putea să treci examenul la chimie organică.

Eu am luat 9, m-am dus acasă şi m-am întors apoi pentru oral. Dar la oral cum era... Te puneai să scrii totul pe o foaie şi dacă avea neclarităţi, dacă erau lucruri pe care vedea că nu le stăpâneşti, te lua la întrebări. Iar eu am scris tot, am încheiat examenul fără să mă întrebe nimic.

Şi am luat 10. Şi ăsta a fost, de altfel, unul dintre regretele mele maxime din facultate: că am învăţat un an întreg şi că nu am schimbat două vorbe cu profesorul Neniţescu. Am fost o studentă care n-a avut nicio restanţă pentru că nu voiam, nu puteam să învăţ în vacanţă. "

Aurel Ardelean, rectorul Universităţii de Vest Vasile Goldiş din Arad

Uşa rectorului, deschisă pentru studenţi, întredeschisă pentru profesori

"Experienţa acumulată încă din anii studenţiei mi-a demonstrat că cel mai important lucru pentru a facilita integrarea studenţilor în mediul universitar, într-o mare familie solidară, îl reprezintă în primul rând faptele, acţiunile întreprinse implicit de rector.

În acest sens, nu izolarea dascălului în "turnul de fildeş", ci raporturile empatice, implicarea firească şi directă în acţiunile studenţilor, coparticiparea la evenimentele specifice vieţii studenţeşti, implicit la cele extracurriculare, sunt cele care înlătură rigiditatea relaţiilor dintre profesori şi studenţi.

În acelaşi timp, consider că este bine ca uşa biroului rectorului să fie larg deschisă pentru studenţi şi întredeschisă pentru cadrele didactice din universitate, că poţi oricând să demonstrezi prin fapte că încă ştii să fii student şi că manifestările nonverbale ale personalităţii au importanţa lor de neînlocuit în cultivarea unui climat socio-uman deschis, tonic şi competitiv în instituţie. "

Ion Smedescu, rectorul şi fondatorul Universităţii Româno-Americane din Bucureşti; preşedintele Fundaţiei Româno-Americane pentru Promovarea Educaţiei şi Culturii; membru activ al Academiei Americane de Ştiinţe din New York; membru al Consiliului Naţional al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România; medalia de aur a Academiei de Ştiinţe a Braziliei; ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în grad de Cavaler

"Sunt fiu de ţăran, dintr-o familie cu zece copii"

"Pentru mine, Universitatea Româno-Americană înseamnă totul: casă, familie, profesie şi timp liber. Consider esenţială colaborarea profesor-student, îndepărtarea stresului pe care studentul îl are în faţa profesorului, pentru ca prezenţa la cursuri să se facă din plăcere şi cu interes. Sunt fiu de ţăran şi provin dintr-o familie cu 10 copii.

Ca student, locuiam în căminul Matei Voievod din Bucureşti, unde eram şi responsabil. Acolo am cunoscut un alt student, sărac şi el, pe care l-am ajutat să ia masa în acel cămin, folosind drept permis de intrare....un bilet de tramvai. Acel student a ajuns un reputat muzician, iar eu reprezentam Cooperaţia de Consum din România în Comitetul Central al Alianţei Cooperatiste Internaţionale de la Londra şi Geneva".

Gheorghe Barbu, rectorul Universităţii din Piteşti

"Am avut o studenţie adevărată"

"Atunci când eram student, rectorul universităţii reprezenta pentru mine conducătorul nevăzut şi necunoscut al instituţiei de învăţământ. Nu-mi imaginam că vreodată voi avea îndrăzneala, dar nici şansa să-i vorbesc.

Eu sper că pentru studenţii Universităţii din Piteşti, rectorul reprezintă un partener de dialog, care este oricând gata să-i înţeleagă şi să-i îndrume. Avem deschise o multitudine de căi de comunicare, iar relaţiile mele cu studenţii se bazează pe respect reciproc.

Studenţia mea a fost una frumoasă, adevărată. Participam cu regularitate la toate activităţile didactice, învăţam pe parcursul semestrului, dar îmi făceam timp să merg la cinema, la teatru, la diferite spectacole, în oraş cu colegii, la restaurant etc.

În timpul sesiunii de examene veneau cei de la fără frecvenţă, care învăţau afară, la umbra unor copaci din spatele căminelor, iar noi le aruncam în cap cu pungi pline cu apă pentru a-i răcori."

Viorel Munteanu, rectorul Universităţii de Arte George Enescu din Iaşi

"Profesorii au cursuri individuale cu studenţii"

"Nu ştiu alţii cum sunt, dar în ceea ce priveşte învăţământul vocaţional, nu se pune problema că rectorii ar fi într-un turn de fildeş.

Profesorii au cursuri individuale cu studenţii, astfel că se cunosc destul de bine. Universitatea de Arte îi spijină pe studenţi chiar de la început.

Personal, am participat la turneele lor, am stat împreună cu ei la repetiţii, am fost în ţară şi în străinătate alături de ei.

La început de an universitar obişnuim să invităm oameni de cultură de mare valoare precum Valentin Gheorghiu, Dan Grigore, George Banu, Roman Vlad, Ioan Holender sau Ion Caramitru.

Ei au ţinut cuvântări de largă audienţă sau au relatat despre propriile experienţe în atingerea idealului artistic. În acest an avem un doctor honoris causa, academicianul Cornel Ţăranu, care ne va împărtăşi din experienţa sa muzicală şi studenţii vor cânta operele sale".

Cornel Haranguş, rectorul Universităţii Tibiscus din Timişoara

"L-am simţit pe magnificul rector mult mai apropiat"

"Mi-am început studiile în anul 1960, la Facultatea de Filosofie din Cluj. Atunci, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj era renumitul istoric Constantin Daicoviciu. Se bucura de un prestigiu imens, avea o personalitate strălucitoare, nu cred că era uşor abordabil.

Dar comunicarea cu studenţii era deplină, plăcută, spontană şi în acelaşi timp plină de forţa culturii sale. Îmi amintesc că studenţilor din anul I le oferea, după primele săptămâni de şcoală, o conferinţă în sala mare a Casei Universitarilor, în care dădea îndrumări utile celor tineri cu privire la comportamentul în societate: să nu întinzi primul mâna unei femei sau unei persoane de rang mai înalt, să nu tai pâinea la masă, să o frângi, să nu împătureşti şerveţelul şi altele.

Nu ştiu câte din convenţiile invocate au rămas valabile, dar din acel moment l-am simţit pe magnificul rector mult mai apropiat".

Niculae Niculescu, rectorul Universităţii Petre Andrei din Iaşi

"Obişnuiesc să povestesc momente din studenţia mea"

"Bineînţeles că toţi rectorii au fost studenţi şi mulţi au înfruntat ore bune de aşteptare, înfrigurate răspunsuri, impresii de nedreptate, de entuziasm, de ignorare ori de apreciere şi laudă. De altfel, personal, obişnuiesc să povestesc momente din studenţia mea pentru a destinde atmosfera la curs.

Aş putea să vă propun să vă amintiţi de momentele încărcate de absurd, în care copii, tineri, tremurând ca varga, erau interogaţi despre "îndatoririle, drepturile şi sancţiunile" unui pionier ori utecist, şi părinţii ori bunicii se cutremurau realizând că acel suflet nevinovat, prea fraged, este silit să rostească un jurământ pe care nici nu îl înţelegea, nici nu îl putea onora.

Astfel de evenimente erau de-a dreptul tragice, iar avertismentul, pe un ton justiţiar, de a mai revizui statutul, transforma aşa-zisa festivitate într-o mascaradă".

Andrei Marga, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj

Studentul vrea succes pe piaţă

"Conlucrarea dintre profesor şi student, gândită ca relaţie nemijlocită, este azi subminată de mărirea efectivelor de studenţi. Profesorul este evaluat în primul rând după producţia sa ştiinţifică, iar studentul este determinat să caute acumularea de credite profesionale care să îi asigure succes pe piaţa joburilor.

Formarea universitară devine, astfel, tot mai mult, calificarea pentru anumite profesii. Formarea universitară pe calea dialogului rămâne indispensabilă."