Război pierdut în faţa apelor

Încet, dar sigur, nivelul oceanelor creşte de la an la an, ameninţând cu dispariţia rezervaţii naturale şi localităţi întregi. Zonele de coastă şi micile insule sunt cele mai

Încet, dar sigur, nivelul oceanelor creşte de la an la an, ameninţând cu dispariţia rezervaţii naturale şi localităţi întregi. Zonele de coastă şi micile insule sunt cele mai afectate

Creşterea nivelului mărilor este un fenomen anticipat şi înregistrat de mulţi ani, dar care abia de curând a început să aibă efecte foarte vizibile. Vremea extremă, valurile din ce în ce mai înalte şi eroziunile accelerate ameninţă numeroase zone de coastă şi insule. Situri naturale şi zone populate sunt distruse încetul cu încetul de apele lacome, care revendică din ce în ce mai multe teritorii.

Cea mai mare atracţie turistică din Irlanda de Nord, Giant's Causeway (Poteca Uriaşului, n.t), este pe punctul de a cădea victimă încălzirii globale, relatează "The Guardian". Situl vulcanic cu coloane de bazalt, inclus pe lista Patrimoniului Universal UNESCO, este ameninţat de creşterea nivelului apei şi de eroziunea de coastă, potrivit unui raport al organizaţiei britanice National Trust, care administrează zona.

Giant's Causeway este un sit geologic compus din circa 40.000 de coloane de bazalt, rezultate în urma unor erupţii vulcanice foarte vechi. Situl este situat pe coasta nordică a Irlandei de Nord, fiind considerat a patra minune naturală a Marii Britanii.

Studiul realizat de Universitatea din Ulster avertizează că, spre sfârşitul acestui secol, porţiuni ale sitului geologic vor rămâne sub apa mării aproape toată perioada iernii. Totodată, până în 2080, Giant's Causeway va suferi eroziuni profunde, iar turiştii nu vor mai avea acces în zonă decât dacă vor fi construite rute speciale. Pe termen mediu, între 2050 şi 2080, multe dintre faimoasele coloane de bazalt vor ajunge sub apă.

Fauna sălbatică, ameninţată

Poteca Uriaşului este doar unul dintre cele trei situri naturale ale National Trust ameninţate de apele mării, care vor creşte cu circa un metru până la finele secolului.

Rezervaţiile naturale Murlough şi Strangford Lough din Irlanda de Nord sunt la fel de expuse eroziunii de coastă şi creşterii nivelului apei. Insula Strangford Lough, un sit natural de importanţă internaţională datorită animalelor şi păsărilor sălbatice care o populează, este considerată rezervaţie marină şi zonă specială de conservare. Cu cât cresc mai mult apele mării, cu atât mai grave vor fi efectele. Apa va reduce resursele de hrană pentru zecile de mii de gâşte Brent şi alte păsări care iernează aici.

Cu cât insulele Lough se scufundă mai mult sub apă, cu atât este afectată mai tare supravieţuirea populaţiei de foci şi a păsărilor de apă, precum chirighiţele, cormoranii sau fluierarii.

În fapt, întreaga coastă nordică a Irlandei de Nord este ameninţată de avansul apelor. Cauzele sunt încălzirea temperaturii apei, iernile mai umede şi verile mai secetoase, creşterea nivelului mării şi înmulţirea furtunilor extreme, însoţite de valuri foarte mari.

Satul, măcinat de ape

Apele mării ameninţă să înghită nu numai situri naturale, ci şi localităţi populate de oameni. Skipsea, un sătuc încântător situat pe coasta estică a comitatului Yorkshire, dispare încetul cu încetul sub ape. Aflat pe coasta cu cea mai rapidă eroziune din Europa, Skipsea se micşorează de la an la an, iar mulţi localnici trăiesc zilnic cu frica în sân că marea le va năvăli în case, relatează "The Independent".

La intrarea în Skipsea, vizitatorul este întâmpinat de un panou de avertisment pe care scrie: "Pericol. Intraţi numai pe riscul dumneavoastră". O uriaşă groapă în mijlocul drumului blochează accesul cu maşina mai departe.

La începutul acestui an, mulţi localnici au acceptat cu resemnare că trebuie să părăsească satul blestemat înainte ca gospodăriile lor să ajungă în mare. Potrivit datelor oficiale, coasta pierde anual circa jumătate de metru în lupta cu apele. Primăria estimează că 13 case din Skipsea vor dispărea în apă în următorii cinci ani, iar alte 78 de case, până în 2058.

Cu marea la uşă

Localnicii spun că estimările oficiale sunt excesiv de optimiste. Josephine şi Colin Arnold vor fi nevoiţi anul acesta să plece din casa în care locuiesc de 19 ani. Când au cumpărat proprietatea, între casă şi ţărm erau 30 de metri, unde instalaseră un camping şi un foişor. În timp, ambele au dispărut sub apă, iar marea a înaintat la doar un metru şi jumătate de casă. Furtunile frecvente de anul trecut i-au obligat să înceapă demolarea parţială a casei. Din 11 camere, soţii Arnold au rămas doar cu şase.

"E teribil. Nu ne aşteptam ca zona de coastă să dispară atât de rapid", mărturiseşte Josephine. Ea spune că problema s-a intensificat în anii '90, când primăria a încheiat o înţelegere cu o companie de construcţii să realizeze un sistem antieroziune de-a lungul coastei. Cei doi nu au crezut în eficienţa sistemului şi au refuzat să-şi vândă casa, astfel că proprietatea lor a rămas singura neprotejată. Pe lângă faptul că nu a fost deloc eficient, sistemul a determinat o eroziune şi mai accelerată în dreptul casei lor.

Un mic Eden căzut în paragină

Nu departe de casa soţilor Arnold se întinde strada Green Lane. Localnicii sunt nevoiţi să folosească intrările din spate, deoarece accesul prin faţă e blocat de drumul distrus. Dacă astăzi casele lor sunt aproape de marginea stâncii, în anii '80 mai exista un rând de case între ei şi mare. Acestea au fost luate între timp de ape. "A devenit un loc foarte periculos în care să trăieşti. Am o fiică de 12 ani şi mereu o avertizez să nu se joace în faţa casei.

E înspăimântător ce s-ar putea întâmpla. Săptămâna trecută, un bărbat a fost lovit de un val şi a căzut de pe stâncă", spune Wendy, o localnică de 36 de ani. Ea îşi aminteşte că în trecut zona era foarte invidiată, fiind poreclită "Strada Milionarilor". "Toţi turiştii erau invidioşi pe casele şi grădinile noastre. Acum nu-mi doresc decât să plec de-aici", regretă ea.

Ataşaţi de locurile lor, mulţi oameni din Skipsea au refuzat să plece, sperând într-o minune. Începând din 2006, când eroziunea s-a accelerat vizibil, ei au început să trimită scrisori către oficialităţile de la Londra, însă nimeni nu a părut interesat de salvarea coastei. "Această eroziune nu se va opri la uşa noastră. Va devora întreg satul şi, înainte să realizezi ce se întâmplă, Skipsea va fi dispărut complet", spune un bătrân localnic, Michael Kitchen.

Tuvalu, o naţiune ameninţată cu dispariţia

Dacă englezii din Yorkshire au măcar posibilitatea de a se retrage din calea apelor, locuitorii insulelor Tuvalu nu pot decât să privească îngrijoraţi cum, de la an la an, marea le ia în stăpânire casele şi pământurile. Fragila fâşie de pământ înverzit care formează insulele Tuvalu este un loc pe cât de frumos, pe atât de vulnerabil.

Grupul celor nouă insuliţe de corali din Pacificul de Sud abia răsare la suprafaţa oceanului, însă pentru cât timp? În timpul Valului Rege, ceea ce localnicii înţeleg prin perioada din an cu cele mai mari valuri, apa oceanului ia cu asalt insula cu o forţă crescută.

Principalul drum este inundat, iar casele sunt ameninţate de apele crescute. "Nu am mai văzut aşa ceva în trecut. Nu am mai văzut apa să ajungă atât de departe", spune un localnic, citat de BBC. Nu numai ţărmul stă sub ameninţarea Valului Rege. Apa oceanului pătrunde şi prin coralii pe care s-a ridicat insula.

În numai o oră, cele mai joase zone sunt inundate. Toată lumea simte impactul, oamenii fiind nevoiţi să se deplaseze prin apă. O femeie explică faptul că pe terenul ei nu mai poate planta nimic, deoarece pământul a devenit prea sărat. Apa sărată otrăveşte solul, iar oamenii sunt din ce în ce mai îngrijoraţi. "Mi-e teamă. Ce se va întâmpla cu noi în zece ani?", se întreabă o femeie.

Valul Rege devine mai puternic

Încet, dar sigur, apa oceanului cucereşte noi teritorii către inima insulelor. Problema devine tot mai gravă. Potrivit unui meteorolog local, apele în timpul Valului Rege sunt din ce în ce mai mari, iar fenomenul continuă să crească. Majoritatea zonelor de coastă vor fi înghiţite în următorii zece ani, spune acesta.

Prognozele dau fiori localnicilor de pe ţărm. Un val înalt obişnuit atinge circa doi metri jumătate, în timp ce Valul Rege depăşeşte trei metri. Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice prognozează o creştere cu încă jumătate de metru. Pentru Tuvalu, acest lucru echivalează cu o posibilă catastrofă,
având în vedere că cel mai înalt vârf al insulei este de patru metri şi jumătate. Orice mică creştere se va traduce prin dispariţia unor porţiuni de pământ, inclusiv a şoselei principale.

Oamenii speră că Tuvalu va putea fi salvată atâta vreme cât tehnologia permite unor state ca Dubai să creeze insule complet noi în mare. Problema principală a insuliţelor Tuvalu este aceea că sunt formate pe corali, care sunt poroşi.

Salvarea insulei ar costa o avere, iar la o populaţie de numai 11.000 de locuitori, rentabilitatea investiţiei este foarte scăzută. Tuvalu ar putea deveni primul stat dispărut din cauze naturale. Potrivit celor mai recente estimări, creşterea nivelului apei cu 20 până la 40 de centimetri în următoarea sută de ani va face din Tuvalu un teritoriu de nelocuit, complet acoperit de ape.