Rată scăzută de vaccinare anti-HPV. Serurile sunt puține și se consumă rapid
0În planul național împotriva cancerului, care se află acum în Parlament, a fost introdus un obiectiv privind rata de vaccinare anti-HPV. Astfel, Capitolul dedicat cancerului de col uterin atingerea ratei de vaccinare în rândul populației eligibile ar trebui să crească la 30% până în 2025 și la 40% până în anul 2030.
Asumarea acestui obiectiv ar alinia România la strategia globală de eliminare a cancerului de col uterin lansată de Organizația Mondială a Sănătății în 2020, precum și la atingerea obiectivelor din Planul european de luptă împotriva cancerului cu privire la vaccinarea anti-HPV.
România nu are în acest moment o raportare oficială a ratei de vaccinare anti-HPV, dar, în 2021 au fost vaccinate 30.000 de fete dintr-un total de 400.000 cu vârste între 11 și 14 ani, similar cu cifra din 2020, an în care vaccinarea a fost reluată, potrivit unor date raportate de INSP. Asta înseamnă o rată de vaccinare de 7,5%, raportat la populația eligibilă. Cohorta de populație eligibilă a fost însă extinsă până la categoria de vârstă 15-18 ani, ceea ce ar impune o creșetere semnificativă a tirmului de vaccinare pentru atingerea obiectelor asumate.
Dozele de ser anti-HPV de care dispune România sunt puține și se consumă rapid.
La finalul lunii iulie erau 14 județe unde DSP-urile mai aveau 0-3 doze doze de vaccin, în creștere de la 9 județe cu stocurile de vaccin epuizate la DSP la final de iunie și 4 care ajunseseră deja în această situație la final de mai, în ciuda faptului ca ultima achizitie de vaccinuri de 45,000 doze s-a facut la final de aprilie, conform celor comunicate de autorități.
Vaccinarea anti-HPV previne și alte tipuri de cancere, precum cele orofaringiene, unde România este a treia țară din UE ca incidență și a doua cu cea mai mare rată de deces. Incidența carcinoamelor scuamoase orofarigiene asociate HPV a crescut de peste două ori pe parcursul ultimilor 50 ani, în comparație cu creșterile mici de incidență observate în cazul tumorilor similare cu alte sublocalizări din regiunea capului și gâtului. Riscul de carcinom scuamos orofaringian a fost pus pe seama unei serii de factori cum ar fi numărul mare de parteneri sexuali, dar și creșterea prevalenței HPV.
Pe lângă factorii de risc clasici precum fumatul și alcoolul, în urmă cu circa 15 ani, Agenția Internațională pentru Cercetare a Cancerelor (IARC) a certificat infecția cu tipul 16 al HPV ca factor oncogen implicat în apariția carcinomului cu celule scuamoase al capului și gâtului. Conform IARC, Papilomavirusul uman (HPV) a fost incriminat cu precădere în determinismul unei proporții importante de carcinoame scuamoase orofaringiene (în 35% din cazuri în medie) și orofaringiene (în 25% din cazuri în medie).
Evidențe mai recente susțin rolul HPV în 25% din cancerele capului și gâtului și implicarea în circa 60% din cele cu topografie orofaringiană, precum și faptul că subtipul HPV 16 este în prezent cel mai redutabil agent oncogen, identificat in peste 80% din cancerele capului și gâtului HPV pozitive. Datele sugerează că pacienții cu tumori HPV 16 pozitive sunt cu câțiva ani mai tineri decât cei la care sunt evidențiate alte subtipuri virale (mediana vârstei între 56-57,5 ani la cei HPV 16 pozitive față de 59,5 ani la cei cu alte subtipuri HPV). Incidența cancerelor scuamoase orofaringiene (atât cele HPV pozitive, cât și cele HPV negative) este mai mare la bărbați decât la femei.
Se încarcă comentariile...
