Rasul mortii

Televiziunile insista minute in sir pe cadavre desfigurate, sange, membre smulse, oameni cu tuburi in nas, pe patul spitalului fete innebunite de durere. Reporterii care fac asta pot fi numiti ciocli

Televiziunile insista minute in sir pe cadavre desfigurate, sange, membre smulse, oameni cu tuburi in nas, pe patul spitalului fete innebunite de durere. Reporterii care fac asta pot fi numiti ciocli si acuzati de cinism, ba chiar de cruzime. Noile reglementari ale CNA, menite sa stopeze avalansa de imagini furate suferintei si mortii sunt corecte si binevenite. Ramane insa intrebarea: de ce dau televiziunile astfel de imagini? Din rautate? Din sadism? Pentru ca realizatorii programelor de stiri chiar sunt niste vampiri care vor sa imparta cu telespectatorii bucuria de a vedea sange? Nu e chiar asa. In gazetarie nu prea e loc pentru emotie si mila. In televiziune, Dumnezeu se numeste Rating, iar pe Maica Precista o cheama Share. Se uita lumea la emisiune, existi; o singura apasare pe butonul telecomenzii si dispari ca si cum n-ai fi fost. Problema, adevarata problema, dupa parerea mea, e ca publicul nu schimba canalul in fata mortii - dimpotriva, se buluceste pe post indata ce e rost de niste decedati sau mutilati. Daca n-ar fi asa, astfel de imagini ar disparea in scurt timp din programele de actualitati. Un canal de televiziune renumit pentru violenta insistenta a imaginilor a facut si proba practica a acestor afirmatii: a lansat telejurnalul fara stiri si imagini negre, telejurnalul care vorbeste de "lucrurile bune care se mai intampla totusi in tara asta". Intr-o saptamana, prabusirea de rating si share a fost dramatica. A trebuit ca stiristii sa revina de urgenta la niscai cadavre ca sa nu dea faliment. Deci: de ce sunt romanii fascinati de imaginile mortii? Mai intai pentru ca sunt saraci. Jumatate din populatia Romaniei traieste de pe o zi pe alta - o viata cenusie, mizera, lipsita de perspectiva atat pentru sine, cat si pentru urmasi. Acesti inca oameni au pierdut de mult speranta intr-un mai bine, singura lor raza de lumina este "bine ca nu e mai rau". Or, ce mai ramane sa fie mai rau cand esti sarac, bolnav si singur, batjocorit de toti? Doar moartea. Doar moartea e mai rea. Ea e ultimul sprijin, ultima imbarbatare pentru romanii aflati la marginea conditiei de om: "Aoleu, maica, vazusi cate nenorociri sunt pe lumea asta?! Ce de morti, fie la ei acolo!" Imaginile unei ciocniri pe autostrada soldata cu un carnagiu mai sterg din amaraciunea de a nu avea nici macar o Dacie. Acoperisul facut scrum al vilei generalului Sandu mai incalzeste cat de cat inima celor care zac cate sapte intr-o garsoniera din Ferentari. Imaginile copiilor bolnavi de cancer prin spitale mai iau din tristetea celor care isi privesc copiii murdari pana in albul ochilor, cautand de mancare prin gunoaie. Simpla posibilitate de a respira capata valoare, a fi viu face cat un jeep si doua-trei vile. Accidente, catastrofe, cutremure, razboaie - slava domnului, se poate si mai rau! Asta cat dureaza emisiunea, caci posesorul unei rable de Ford, luat din Occident la mana a treia, va apasa a doua zi pe pedala de acceleratie cu si mai mare inconstienta. Apoi, exista o fascinatie bazala in om de a-l vedea pe altul murind. E o atractie similara cu cea pentru sex. Pornografie si moarte, basic instincts, Iisus Hristos "lucrat" pe cruce de Sharon Stone, iata ce mai poate excita un public deceptionat, istovit, prabusit in sine, dupa mai bine de un deceniu de politica, democratie, capitalism si alte inalte lucrari ale spiritului. Cu cat aceste opintiri spre civilizatie se dovedesc mai false si mai sterpe, cu atat un popor cade in primitivism, in zona trairilor rudimentare, animalice. Sex, moarte si ras. Rasul gros, hahait, la inceput fortat, rasul in gasca, rasul la comanda. Comunistii puneau aplauze la magnetofon, capitalistii dau de pe banda rasete. Sa ne radem la un loc, ca sa nu ne mai fie frica. Cata lume se uita la televizor in Romania si rade de frica, de frica zilei de maine, de lehamitea zilei de azi? Mirosul acesta caldut, gretos si inspaimantator de sex, moarte si ras, ca sangele curgand in santul din spatele bordelului, umple atmosfera acestei tari, in vreme ce partidul de guvernamant ne arata in sus, dupa steaua rosie, stele galbene si albe pe albastru. Desacralizarea mortii, sexul animal, rasul brutal constituie amestecul care premerge unui regim de tip dictatorial si nu ajungerii democratiei pe cele mai inalte culmi. Perfect dozat si injectat la meserie in ceafa poporului, acest amestec se gaseste in "Romania mare". Cand iese pe ecran imaginea vie a acestei gazete, cu camasa albastra, guler alb si cravata alba, salta ratingul, se rupe share. In 2000, doar Iliescu l-a mai putut opri, in 2004 cine o sa-i mai stea in fata? Poate sa-si aranjeze PSD-ul imaginea de binefacator pe toate televiziunile, cata vreme izvoraste din ecran suvoiul imund, in sondaje se va ingrasa Nenumitul. Si daca CNA-ul vrea sa-i puna stavila, in fata transmisiei directe a vietii lor de zi cu zi sufletul romanilor tot salbatic, ratacit si trist ramane.